Umbre şi măşti

Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
Oameni pe stradă jpeg

Apucă punga subţirică în care sînt nişte mere, punga se rupe, merele se împăştie peste tot. Ia altceva din coş şi nu-i găseşte codul de bare. Se emoţionează şi îi tremură mîinile. Cititorul de coduri nu-l ascultă, trebuie să tasteze manual; o face şovăielnic, cu mare grijă, apasă pe taste ca pe ouă, i se aburesc ochelarii, se scuză necontenit – „Ştiţi, sînt nou, abia am început…“

Casierul ăsta e drăguţ. Nici n-are faţă de casier, gîndesc în timp ce îi spun că e totul OK, că nu mă grăbesc, că e normal să fie aşa la început şi alte chestiuni menite să-l îmbărbăteze. Cum adică n-are faţă de casier? Păi, e slab şi înăltuţ, cu un smoc de păr ciufulit în cap, cu nişte ochelari de tocilar, cu picioroange lungi, adolescentine, mîini aşijderea, unghii mici, roase din carne, o încheietură a mîinii străvezie prin care se văd venele şi o sumedenie de brăţărici gen sforicica prieteniei. „Şi cum ar trebui să arate un casier?“, mă întreb tot în gînd, amuzată de forţa extraordinară a stereotipiilor care nu fac altceva decît să pună lumea în sertarele care i se cuvin. Nu de alta, dar, în lipsa lor, avem toate şansele s-o luăm razna, lumea ar fi teribil de dezlînată, impredictibilă şi ni s-ar prelinge printre degete.

Prin urmare, cum ar trebui să arate un casier? Păi, ar trebui să fie în primul rînd casieră şi să fie nici prea-prea, nici foarte-foarte, poate între două vîrste, o figură pe care s-o uiţi instantaneu. Dar un medic? Sau un contabil? Cum trebuie să arate un contabil? O persoană şoricie, îmbrăcată în trenci şi cu o servietă destul de uzată în mînă? Un detectiv are mustaţă şi ochelari negri de soare? Un bodyguard de la farmacie trebuie să fie mai în vîrstă şi să arate mai slăbit ca bătrînul ăsta care-şi ridică reţeta de compensate? De ce o mireasă trebuie să arate ca o mireasă? De ce majoritatea lor sînt încorsetate în rochii mult prea incomode? De ce aproape toate par mai degrabă triste şi preocupate? O femeie într-o rochie lejeră, în pantofi fără toc, cu părul liber şi fără mari probleme de organizare n-ar intra în imaginea colectivă pe care o avem despre mireasa standard. D-aia.

Cum arată un fizician care face parte din echipa de savanţi care a reuşit deunăzi să pună o sondă spaţială pe o cometă? Păi, arată ca Matt Taylor. Matt Taylor e un tip extra-mega-ultra, o combinaţie între un Bono pe vremea cînd încă mai era cool şi un motociclist din Hell’s Angels. A apărut la televizor în timpul în care se săvîrşea spectaculoasa aterizare pe cometa în mers. Braţe tatuate de sus pînă la încheieturi în ceea ce se numeşte tattoo sleeves, ochelari mişto, freză şi barbă de hipster. Pe el avea o cămaşă cu multiple figuri feminine închingate în harnaşamente de piele specifice jocurilor erotice gen bondage – uniforma fetei din Fifty Shades of Grey, dar mai colorată. Cămaşa aia şi braţele tatuate ale savantului englez au făcut furori. N-arăta a savant. N-avea o claie de păr boem, neîngrijit, şi nici halat alb. Nu era firav şi adus de umeri, după mii de ore de stat în faţa calculatorului. Nu părea rupt de lumea reală şi cufundat doar în realităţile lui cosmice. Cămaşa pe care o purta a fost catalogată drept sexistă de o mulţime de femei bătăioase. Robotul Philae se desprindea de mumă-sa Rosetta după zece ani de călătorie în spaţiu şi după miliarde de kilometri străbătuţi, ateriza pe nenorocita aia de cometă, iar bună parte din public comenta cămaşa omului. Care şi-a cerut scuze în lacrimi că a ofensat atîta lume. Dacă tipul se încadra în stereotipul aşteptat, poate că mai puţină lume auzea de aventura asta senzaţională a minţii şi a ştiinţei umane. Tot e bine.

Casierul meu care n-arată a casier a terminat de scanat cumpărăturile. S-a blocat în faţa opţiunii de a plăti cu cardul. „Asta n-am mai făcut-o“, zice. N-are nimic, am timp, i-am replicat. „Avem tot timpul să începi să arăţi precum un casier“, am continuat cu amărăciune în gînd, eu exersînd de multă vreme aparenţa unui client insipid pe care-l uiţi în secunda doi.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.