Piaţa de flori, delicioasă crimă
Piaţa de flori Rahova, pe 1 martie. O crimă cum rar găseşti. Nimic mai tonic! Culori, ochi, flori, atitudini, mîini. Piaţa întinsă pe unde nu te aştepţi. Cunoscuţii vînzători şi o lume întreagă de brînduşieri, ghiocelari… mărunţiş de om care-şi încearcă norocul pe un leu. Totul împrejmuit de poliţie, un fel de a spune. Poliţia nu a putut cuprinde fenomenul. Doar a blocat o zonă, dar zona se revarsă în unghere, în colţuri, pe străduţe acum deloc abandonate. Descoperi – este ca o călătorie în Tanzania, în Antarctica. Şi, culmea, în ziua în care se tot vorbeşte de instituirea de bon de casă, de expresia legalităţii în toate domeniile de schimb. Culmea, sub ochii poliţiei se desfăşoară tone de ilegalităţi delicioase. Obsesia bonului de casă într-o asemenea junglă este un nonsens. Statul vrea să muşte şi este fără dinţi aici. Cum poţi să supui un destin fragil, de floare, de dăruire, unei absurde contabilităţi? Da, la colţ de bulevard, unde este indecent să vinzi flori, da! Aia e taxa pe indecenţă vizuală. Flori amărîte rănesc locul. Dar piaţa de flori taxabilă? Piaţa de dăruire? Un bungee-jumping într-o înfloritoare lume a norocului trecător. Floare ce ţi se stinge sub ochi. Cunosc coţofene bătrîne ce s-au născut şi ofilit în tîrgul ăsta. Florărese şi florari de generaţii căptuşiţi cu acest destin ce gîdilă, îngroapă iubiri şi tinereţi. Şi forţa lor este că au obsesia banului făcut cu frumosul, cu încîntatul. O toană a pămîntului, floarea, consumată în tone de intenţii de îmbogăţire. Nu este destinul florarului să spere că dă lovitura? Nu este necuratul cumpărator care visează cu toată perversitatea că va fura vreo inimă, va întări vreun legămînt?
