Circuitul mărţişorului în natură

Publicat în Dilema Veche nr. 578 din 12-18 martie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

N-am mai purtat un mărţişor din şcoala generală, cînd, în prima jumătate a lunii martie, pieptul uniformei petit era plin de pene, scoici pictate şi mărgele, dar şi de şnururi alb-roşii care se încurcau între ele. Mai tîziu, la liceu, nu mai erau la modă, fata cu mărţişor în piept trecea drept convenţională şi neinteresantă. Am regăsit într-o cutie cu flecuşteţe cîteva mărţişoare din anii ’80 care mi-au stîrnit ceva nostalgii şi mi-au reamintit de un adevărat ritual. Am rememorat chipuri sau gesturi de dăruire/primire a mărţişoarelor. Însă, în primul rînd, am remarcat cît erau de urîte faţă de mărţişoarele de acum, de parcă cenuşiul epocii şi-ar fi pus amprenta şi pe ele. Desigur, mai era şi pelicula de praf care s-a depus de-a lungul anilor. Dar, dincolo de ea, era lipsa de imaginaţie – mărţişoare făcute parcă din sărăcie. Un ghiocel din plastic, un soi de pisică din pene, două figurine din sticlă de la Fondul plastic, un aranjament cu scoică şi „perlă“, o mărgică îmbrăcată în sidef. M-am gîndit însă că, pe timpuri, toate aceste obiecţele reprezentau ceva, mai mult decît acum, oricum. Nu aveam o viaţă prea colorată şi nici prea multe sărbători agreate de partid şi de stat. 1 Martie devenea, astfel, o zi specială, care te scotea din banalul cotidian. Un fel de

. Şi, mai ales la şcoală, din cauza acestor amărîte de mărţişoare, luau naştere sau se destrămau prietenii, ieşeau la lumină mai vechile rîci sau invidii între fete, se reglau conturi sau se înfiripau mici idile.  

Aşadar, mai întîi era ziua achiziţionării lor. „Cîte colege ai? Cui vrei să dai?“ etc., mă întreba mama. Shopping-ul de mărţişoare era în sine o plăcere. Tarabe încărcate cu tot soiul de nimicuri drăgălaşe apăreau peste noapte în faţa magazinului Bucur Obor. În mod normal, nu era voie să faci comerţ ambulant, însă de 1 Martie, autorităţile închideau ochii. Cumpăram mărţişoare cu „sacul“ şi la grămadă, în funcţie de buget. Pentru colegele mai importante (cum ar fi colega de bancă, fetele bune la învăţătură, fata care îmi făcuse cinste cu pateuri de la Patibar tot trimestrul I etc.), luam pe alese şi în funcţie de personalitatea fiecăreia. Urmau colegele neînsemnate, care urmau să primească mărţişoare ieftine, dar, în fond, gestul contează. Încercam să fie, totuşi, diferite. Şi, în sfîrşit, venea momentul alegerii mărţişorului pentru „tovarăşa“. Trebuia să fie ceva mai pretenţios, mai preţios, desigur. Pierdeam cam o oră pînă cînd băgam cu atenţie micul kitsch în plic. Cam toate astea preţioase erau kitsch-uri.  

Pe 1 Martie, băgam plasa în ghiozdan şi plecam la şcoală mai devreme, ca să am timp să împart mărţişoarele. Toate fetele făceau la fel, băieţii erau oarecum scoşi din această ecuaţie. Desigur că unii dintre ei le aduceau fetelor mărţişoare, pentru că îi obligau mamele lor. Adevărul este că mărţişoarele pe care le primeam de la colege, inclusiv de la cele care contau, le băgam repede în plasă, plănuind să le studiez pe îndelete, ceva mai tîrziu. Ca să le descifrez mesajele ascunse. Însă cele de la băieţi erau privite pe loc, cu un ochi critic. Unele erau turtite sau jumulite pentru că băiatul respectiv n-avusese grijă cu ele în ghiozdan. Şi, în general, mărţişoarele de la băieţi nu erau alese pe sprînceană pentru cutare sau cutare fată, doar dacă nu avea gînduri ascunse cu ea. Mărţişorul primit de la cea mai bună prietenă se prindea obligatoriu în piept în secunda doi. Şi se purta cu mîndrie. 

Apoi, venea tovarăşa în clasă şi vînzoleala înceta, ultimele mărţişoare se împărţeau pe sub bănci. Se aşeza la catedră şi aştepta, pentru că ştia ce urmează. Ne perindam pe rînd fiecare cu plicul. Aduceam „prinosul de recunoştinţă“. Tovarăşa zîmbea cu înţelegere, de 1 Martie nu ne asculta şi nu ne punea note. Avea şi ea un mărţişor mare în piept, iar noi, fetele, ne întrebam de la cine o fi fost. De la soţul ei? De la fiică?  

Apoi, se cam încheia toată distracţia. Mă întorceam cu plasa de mărţişoare acasă. De cele mai multe ori, aveam exact acelaşi număr de mărţişoare cu care plecasem spre şcoală. Urma să-mi petrec după-amiaza sortîndu-le, asociindu-le cu chipurile celor care le oferiseră. Şi tocmai atunci venea şi Anton, tatăl meu, ca să mă întrebe: „N-ai şi tu nişte mărţişoare? Ia să vedem!“ Pentru colegele lui de serviciu. De ce să investească de două ori? Aşa că se întîmpla să chiulească de la slujbă pe 1, şi să ducă mărţişoare abia pe 2. Mărţişoarele mele. Atunci am priceput că pentru bărbaţi, toată povestea cu mărţişoarele putea să fie calvar. Aşa că le sortam împreună – „Ăsta-i pentru madam Nacu, ăsta pentru doamna Florina de la corectură!“. Dacă se hotăra să meargă la serviciu chiar pe 1 Martie, recondiţionam mărţişoarele mele din anii trecuţi. În fond, gestul contează, nu-i aşa? 

Şi uite aşa, trecea şi 1 Martie, şi venea primăvara „cu alaiul ei de flori“. 8 Martie era o sărbătoare care nu mă interesa în mod deosebit – era doar Ziua Mamei, noi, fetiţele, nu primeam nimic. De data aceasta, catedra se umplea de flori şi atît. Or fi fost şi ceva plicuri date pe ascuns de unii părinţi. Însă de-abia aşteptam 9 martie ca să mîncăm mucenici.              

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești