⬆
Societate
Pagina 84
Bistro Greenhours. By Adi
Una dintre cele mai puternice vorbe auzite cu săptămîni în urmă, dar cu putere în săptămîni viitoare, este una venită de la Adrian Darabană. Hai la micul dejun! Acesta este îndemnul şi, uite, astăzi, lunea unui februarie capricios mi-a trezit patima.
Din nou, în faţa blocului
Imaginea cu adolescenţi sau copii din ce în ce mai izolaţi şi mai confiscaţi de ecranul telefoanelor mobile sau al tabletelor pare a se multiplica la nesfîrşit, pretutindeni: în metrou, în magazine, în parcuri, la petrecerile care le sînt destinate, în staţiile de tramvai sau la colţul străzii.
Prostia solemnă
E clar că mai toate comunicatele venite din Republică sînt lovite de un simţ al istoriei monstruos. Celebrele telegrame ale căpitanului Candiano Popescu, ele singure, fără nici un fel de suflu caragialesc, te fac să te prăpădeşti de rîs.
Alte tipuri de servicii
Am tot relatat, de-a lungul timpului, din istoriile unuia sau altuia dintre taximetriştii cu care mergeam. Unii îmi povesteau vieţile şi problemele lor, cu alţii am devenit aproape prietenă. Mai nou, nemaisunînd la firma la care obişnuiam, unde pînă şi dispecera mă cunoştea, am început să folosesc doar aplicaţiile.
Jurnal de România - Budapesta-Cluj 1989 – Bucureşti 2014
Am petrecut Crăciunul lui 1989 în febra Revoluţiei din România. Timişoara era în flăcări, Securitatea lupta cu civilii practic neînarmaţi, cu care fraternizase deja armata. La Bucureşti se trăgea intens, soţii Ceauşescu au fost arestaţi, iar procesul lor a fost urmărit la televizor de toată ţara.
De ce a organizat Elena Udrea Gala Bute?
„Dacă este o vină că am vrut ca Ministerul să facă promovarea României cu cel mai mare campion, atunci îmi asum“, a oftat Elena Udrea, încercînd să se apere de acuzaţiile DNA. Totuşi, despre ce fel de promovare vorbim şi ce e în spatele ei?
Coafeze
Am o problemă legată de mersul la coafor încă de pe vremea cînd toate aceste stabilimente se numeau, în mod suav, „Igiena“. Iar această problemă se manifestă, de regulă, prin anxietate. Mai exact, cînd trebuie să mă tund, mă apucă frica şi tot amîn cît mai mult treaba asta pînă cînd, la un moment dat, îmi fac curaj şi mă duc.
Cu ochii-n 3,14
● Panoul de la intrarea unui cabinet stomatologic de pe strada Argentina enumeră, printre alte servicii prestate, şi dental training. Pesemne că se exersează pronunţia corectă a dentalelor sau măcar clănţănitul, strînsul, scrîşnitul din dinţi şi alte asemenea activităţi dentare. (M. P.)
● O drăguţă greşeală de tipar strecurată într-un mail primit de la o instituţie, altminteri, serioasă: „Shakespeare în ediţie biblingvă“. Adică e în două limbi şi se pune în bibliotecă. (M. V.)
Năravuri bune şi năravuri rele
La 1813 se tipărea la Buda Îndreptări moraliceşti tinerilor foarte folositoare. Dimitrie Ţichindeal se numără printre autorii cei mai apreciaţi în epocă. Pentru Ioan Heliade Rădulescu şi, mai tîrziu, pentru Mihai Eminescu, acest preot şi dascăl din Banat este un erou.
Dragă Deea,
Săptămîna trecută, am primit de la tine un e-mail cu textul următor: „Am tot încercat să dau de tine şi m-am gîndit că cel mai sigur e să îţi scriu un mail. Am găsit un produs super mişto. Este un ondulator care se foloseşte foarte uşor şi poţi economisii timp!!!"
„Frumuseţea va salva lumea“
„Frumuseţea va salva lumea“ – această frază ilustră a lui Dostoievski mi-a revenit în minte la Florenţa, privind, lîngă muzeul Pitti, placa memorială ce indica locul unde Dostoievski, timp de doi ani, a scris Idiotul. M-am întrebat atunci dacă nu oraşul Familiei Medici i-a inspirat acest gînd consolator, binevenit azi.
Morfolind oaia la La Copac
Există magie la La Copac. Dar unde este magie, mai creşte şi burta patronului şi a vigilenţei lui. M-am aflat, faţă de La Copac, într-o tandră şi căutată apropiere. Dar, cînd de trei ori ţi-o iei, sfîrîi ca oaia pe proţap. Să povestesc de ieri, duminică. Mă duc să discut afaceri. Şi omului din faţă îi place Copacul. Laudă.
Doi oameni buni
Vă propun, deci, două portrete ale unor oameni pe care nu-i leagă decît dorinţa de a face bine, pur şi simplu. Primul dintre ei – într-o lume dominată de ură, teroare şi lagăre de concentrare. Cel de-al doilea – într-o lume dominată de indiferenţă şi de lipsa educaţiei.
Fugit cu circul
Phineas Taylor Barnum avea o faţă de filozof. Adică putea foarte bine să fi fost un filozof şi să fi glosat pe categoriile inseparabile ale nimicului şi ale fascinaţiei. Solid, serios, pătruns, cu o mică chelie încununată de un rest de păr bogat şi ondulat, nas puternic, bărbie aşijderea.
La moartea unui telefon
Ce prostie – veţi zice, şi, cel puţin parţial, pe bună dreptate, să te plîngi, şi în multe cuvinte, că ţi-a murit... telefonul. Să faci tamtam pentru un obiect utilitar şi – pe alte planuri, esenţiale – nesemnificativ. Un obiect şi atît, pînă la urmă...
Inginerii din „interval“
Nu ştiu dacă a fost doar întîmplare că nici unul dintre invitaţii la Dosarul Despre ingineri nu şi-a dus pînă la capăt această profesie, adică nu şi-a ocupat cum se cuvine „intervalul“ hărăzit. Unii nu şi-au dorit-o, alţii au abandonat-o descoperindu-şi înclinaţii spre alte cîmpuri, poate alţii n-au avut şansa.
Acasă la profesorul khmer, într-un vilvil
„The school isn’t there anymore, it moved over here“, îi aud foarte clar vocea puternică, venind din spatele bicicletei. Mă întorc din şa cît să văd un bărbat pe la vreo 45-50 de ani, slăbuţ ca un paing, cu părul grizonant, îmbrăcat într-o cămaşă în carouri lejere, bermude asortate şi nişte şlapi albi, cam feminini.
Cînd funcţionează publicitatea negativă
În epoca reţelelor sociale, reacţiile stîrnite de un brand propriu-zis sau de un brand-persoană sînt imposibil de controlat în proporţie de sută la sută. Dacă ne gîndim şi la competiţia acerbă în care se află aceleaşi branduri şi persoane pentru atenţia publică, pare firesc să crezi în butada: „Nu există publicitate/reclamă negativă.“
Un prieten gay
Adevărul e că femeile din România sînt în general obişnuite cu bărbatul de tip ghiorlan sau, ca să-l numim mai frumos, tipul macho. La prima întîlnire, e un tip fermecător, la a doua e doar finuţ şi galant, la a treia îţi face avansuri subtile, iar la a patra îţi pune deja mîna pe fund şi gata, s-a făcut lipeala.
În vara eternă a nord-estului, 629 e o oglindă a Braziliei mari
Fortaleza e Brazilia într-o oglindă întoarsă pe dos. Îmi aminteşte de lingurile de inox pe care le tot roteam ameţită cînd eram mică, în speranţa că îmi pot vedea capul drept. Oricît ai trage de lingura oraşului ăsta mare, al cincilea din Brazilia, nu poţi aduce susul jos şi nici măcar nu le poţi apropia.
Cu ochii-n 3,14
● Într-o recentă declaraţie, preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat că nu vrea să existe „două Românii, una a politicienilor şi una a oamenilor“. Ce-i drept, aveam de mult senzaţia că politicienii n-ar fi tocmai umani. (S. G.)
● Artă culinară, pe şoselele patriei: în apropiere de Sighişoara poţi găsi restaurantul „Transilvania“, cu specific chinezesc. Poate n-ar strica şi un restaurant „Shanghai“, cu specific românesc, eventual pe lîngă Bîrlad. (A. P.)
Salonul curtoaziei
Salonul reprezintă principala formă de sociabilitate, adusă de secolul al XIX-lea. În manualul său dedicat educării femeilor – Catehismul bunei creşteri a fetelor sau al datoriilor lor morale şi soţiale ca fete, ca soaţe şi ca mume de familie, profesorul Ioan Penescu îl defineşte astfel: „este teatrul bazei al căderii omului de lume“.
Demnitatea trece prin closet
Prin latrină. Budă. Privată. Umblătoare. Unde se duce Vodă pe jos. Adică „veceu“, aşa cum îi mai spunem cel mai des. Closetul e un mare centru al circulaţiei ideilor. În traficul infernal al acestui univers strict limitat ca spaţiu, se înghesuie şi claxonează idei dintre cele mai diverse, teorii, principii, gînduri fugare.
„Je suis Dănuţ“
În imaginea alăturată vedeţi un joc al unui om cu propriii contemporani. Şi Charlie Hebdo, şi cel care a inventat Je suis, şi intelectualii, şi islamiştii rîd. E ziua lui de naştere, LA MULŢI ANI!, şi şi-a comandat nu doar un tort delicios pe care l-a împărtăşit cu prietenii, şi cu linguriţa, şi cu spiritul.
Se dă liber la contestaţii
Ar fi fost cu siguranţă indicat să se vorbească despre această normă, atîta timp cît aplicarea ei stîrneşte nelinişti şi întrebări profesorilor, elevilor, părinţilor. De pildă: contestarea unei note poate avea ca efect subminarea autorităţii profesorale? Ce se întîmplă dacă un elev va depune contestaţie la toate notele primite?
Slujbe vagi
„Domnule, e consultant în... ăăă, social media, adică, pe româneşte, reţele sociale.“ Maică-ta sau bunică-ta face ochii mari. Nu înţelege neam ce face totuşi amicul ăsta al tău. Încerci să explici. „Adică face strategii pe prezenţa în online a diferitelor companii – pe Facebook, Twitter, şi gîndeşte modul în care companiile pot interacţiona cu potenţialii clienţi în mediile astea.“ N-ai nimerit-o.
Lumea-n poze (pe Facebook)
Mici sau mari, înţelepţi ori frivoli, ne place, în cele mai multe cazuri, să primim like-uri pe Facebook. După ce postăm ceva, stăm la pîndă, cu simţurile treze şi cu telefonul, tableta sau computerul la îndemînă, să vedem cine ne-a băgat în seamă.
„Libertate de exprimare? Să pot spune orice, chiar şi adevărul“ – un interviu cu Doru COSTEA, avocat
Nu trebuie să uit că, pe lîngă drepturi, am şi obligaţii. Aş defini libertatea mai degrabă prin raportare la suma obligaţiilor la care sînt constrîns de drepturile şi libertăţile celorlalţi. Cred că spaţiul rămas ar putea reprezenta libertatea mea, acela în care să pot spune orice, chiar şi adevărul.
Ce desparte România de Moldova?
Ce uneşte şi ce desparte România şi Republica Moldova? E o întrebare pe care mi-am pus-o la reuniunea jurnaliştilor din cele două ţări, care a avut loc la Institutul Cultural Român în weekend-ul trecut. Iar pentru a afla ce ne uneşte, putem porni foarte bine de la ceea ce ne desparte.
De cartier
Magazinul mic şi mixt, de la colţ de stradă, deschis pînă noaptea tîrziu, uneori chiar „deschis veşnic“ (cum spun cîteodată moldovenii), de unde îţi poţi cumpăra oricînd o bere, o sticlă de ulei, o ciocolată, dar şi unde poţi socializa cu vecinii, există în topografia urbană a multor popoare.
Fundaţia Speranţa şi căţeii nimănui
Fundaţia Speranţa a fost înfiinţată în 1996, cînd un grup de oameni care lucrau împreună au vrut să ajute copilul bolnav al unuia dintre ei. Însă adevărata activitate a fundaţiei a început cînd primarul Bucureştiului (Traian Băsescu), după ce a fost ales, a anunţat că în acea zi începe uciderea cîinilor maidanezi."
Cu ochii-n 3,14
● La Dammartin, orăşelul unde se refugiaseră fraţii Kouachi, angajaţilor unui supermarket evacuat de poliţie în timpul operaţiunilor li s-au tăiat de la plată orele în care n-au fost prezenţi la locul de muncă. După ce vestea a ajuns în presa franceză, conducerea Aldi a dezminţit totul. (L. V.)
● De cînd mama şi-a făcut un obicei din a mă ţine la curent cu buletinul meteo de la televizor, mi-am dat seama, în sfîrşit, că discuţiile despre vreme nu sînt nişte fantezii, ci conversaţii cît se
Economia de piaţă la BIG Berceni
Ispita şi crearea nevoii. N-aveam nevoie de lămîi, dar cine ştie, săptămîna abia începe. Şi iau, cu 5 lei, nişte lămîi cum nu mai văzusem de mult. Mari, cojoase, zemoase. Ce-mi pasă mie că nu se cultivă lămîie în ţară? Şi a fost de ajuns o ezitare de lămîie, că a urmat ţelina. Aveam o nevoie acută de ţelină? Nu.
Ce mai fac copiii lumii
Conform unui raport UNICEF, în perioada ianuarie-decembrie 2014, în Siria s-au produs 68 de atacuri asupra şcolilor, soldate cu 168 de copii ucişi şi 343 răniţi. Peste 7,3 milioane de copii sirieni sînt afectaţi de teroarea instaurată în ţara lor, iar aproape 2 milioane sînt refugiaţi.
Oameni, locuri şi şocuri
De ani şi ani, sînt locuri şi oameni, prin Bucureşti, care nu se schimbă niciodată. Din nefericire (pentru mine, ştiu că nu şi pentru omenire în general), există altele pe care nu le mai găsesc la locul lor, ca-n Şocul viitorului. Unele dispar de tot, altele doar se mută, undeva în afara razei tale de acţiune...
Teoria conspiraţiei
E autodidact şi ştie o grămadă de chestii despre organizarea diverselor armate, despre trupe de comando, despre adevărul Revoluţiei din ’89, despre medicamente naturiste, despre proprietăţile ghimbirului şi atîtea altele. Vede o conspiraţie generală peste tot.
Omagiu
Pentru cei care au traversat Epoca de la un cap la altul, prima lună din calendar era, an de an, luna celebrelor omagii, pentru El*, pentru Ea (sau viceversa, dacă ne raportăm la datele strict biografice – 7 ianuarie, respectiv 26 ianuarie), anunţate cu mult înainte şi rezumate cu ecou prelungit mult timp după.
Vertigo de călător
Aşa cum l-am înţeles eu, modul cel mai est-asiatic de a călători e în solitudine, pe înălţimi, şi are o mare legătură cu iubirea pe care o poartă munţilor. Dacă nu sînt înconjurate de munţi, oraşele asiatice pe care le-am vizitat păstrează oricum o neîntreruptă nostalgie a muntelui, de care se tratează, cum ştim, prin artă.
Hibrizii Phablet şi consumul de media
Telefoanele inteligente de dimensiuni mari – aşa-numitele phablets – tind să scoată din circulaţie tabletele. Deşi pare a fi vorba de o ştire pentru site-urile de gadget-uri, această schimbare va influenţa în moduri multiple consumul de media şi informaţie.
Viaţa e un txt
Un băiat (25 de ani) îi scrie iubitei lui. Chiar ăsta e destinatarul mesajelor: IUBI. (Voi reproduce, din nou, doar replicile lui): „Hai, măh, că nu murea nimeni dak îţi încălzeai ceva de mîncare. Nu trebe să mă aştepţi pe mine. Îţi ia 2m.“ Iubi e nervoasă că el n-a ajuns acasă, nu vrea să mănînce singură.
Generaţia curajoasă a României
Cînd Mădălina Oprişan avea 13 ani, mama ei a plecat din ţară să muncească drept femeie de serviciu în Israel. În cei 13 ani care au trecut de atunci, s-au văzut doar de patru ori. Mădălina şi sora ei mai mică, Ioana, au locuit pe la diverse mătuşi din Bacău, oraşul lor natal.
Cu ochii-n 3,14
● Dacă v-aţi dorit vreodată un şemineu în casă, acum această fantezie e la îndemînă. Deschideţi televizorul, butonaţi pînă la postul care se numeşte Fireplace. Trebuie să aveţi abonament la UPC, căci aceasta e compania de cablu care transmite postul 24 de ore din 24. Poţi să stai aşa, ca prostul, să te uiţi la focul care arde. Iar pentru o experienţă cît mai reală, pe fundal se aude şi trosnetul lemnelor arzînd în sobă. (A. M. S.)
● Cică Guvernul va iniţia programul „A doua casă“. Foarte bine. L
Întrebări pentru mai tîrziu
Mă gîndesc, însă, dacă, luată la întrebări de un copil sau un adolescent, despre ultimele evenimente din viaţa noastră de adulţi, aş şti cum să îmi formulez răspunsurile, astfel încît, în încercarea de a transforma prejudecăţile în informaţii şi descrieri corecte de conjuncturi, binele şi răul să aibă, totuşi, contururi clare.
O lume ca-n St. Vincent
Vincent, personajul interpretat cu farmecul dintotdeauna de Bill Murray, pare un bătrîn nu doar morocănos, ci şi depravat şi lipsit de o minimă compasiune. Întîlnirea cu Oliver, băiatul vecinei sale, căruia ajunge, printr-un bizar concurs de împrejurări, să-i fie babysitter, scoate la lumină o altă faţă a personajului.
Luna dietelor
Am mestecat, am sleorpăit şi am ronţăit în aşa fel că, de deasupra noastră, din spaţiu, de auzea în noaptea cosmică un fojgăit ca dintr-o colonie de termite. Am dat drumul la curele şi am trecut prin Crăciun, Anul Nou, Bobotează şi sfinţii de început de an, ca să ne trezim cu toţii graşi şi deprimaţi.
Despre limitele libertăţii de exprimare
Nicăieri în lume nu poţi să spui ce te taie capul. Dar limitele sînt date de legea civilă şi penală, nu de legea bunului-simţ – vorba unei doamne senator. Dacă tot ce se publică ar fi de bun-simţ, n-ar mai fi nevoie de legi care să îngrădească dreptul la libera exprimare.
Oamenii cu care călătoreşti
Îmi zicea un amic că abia în călătorie vezi adevărata faţă a cuiva, iar pe net citeam un articol amuzant, în care se spunea că nu trebuie să te căsătoreşti cu cineva înainte de a călători împreună. Refuz să cred asta.
Caricaturile Profetului şi libertatea de exprimare
Ideea de a fixa limite legale umorului, după asasinatele din redacţia Charlie Hebdo, e greşită şi neconformă cu legislaţia democratică. Caricaturile respective pot fi considerate excesive sau jignitoare, de mulţi, însă libertatea de exprimare include, în ea însăşi, propriul exces şi nu are cum fi altfel.
La Mc, în ultima zi a anului
Pe 31 decembrie, pe la ora 6 seara, cînd începuse deja să se întunece şi primele pocnitori ale Anului Nou răsunau pe străzi, băgînd în sperieţi bieţii cîini vagabonzi, am ieşit să mai cumpăr nişte vin şi apă minerală pentru Revelion.
Bucătăria românească mai are de stat la copt
Varză acră, ceapă albă, bulion, multă carne, puţin orez, costiţă afumată: sarmale. La final, smîntîna albă şi grea şi mămăligă aburindă, în toată splendoarea şi moleşeala ei galbenă. Se poate masă „românească“ fără sărmăluţe? Ce e mai „românesc“ într-un meniu, decît sarmalele?