⬆
Societate
Pagina 84
Eliza şi poalele în cap
Eliza este o fată frumoasă de vreo 20 şi ceva de ani, presupun că şi cît de cît instruită; doar presupun, ştiind că părinţii ei sînt doctori la Fundeni. Aşa mi-au zis, cînd m-au inundat şi, din pragul uşii, mama doctor mi-a strigat: „Noi sîntem medici la Fundeni. Lucrăm cu toţi nebunii, aşa că ştim cum să vă tratăm“.
Victoria realismului socialist (II)
Led Zeppelin, Fellini, Pink Floyd, Tarkovski, Yes, Antonioni, Genesis, Golding, Dostoievski, Beatles, Ginsberg etc. Încheiam articolul de săptămîna trecută cu aceste nume, doar cîteva „piese“ grele din lunga listă a „parolelor sacre“ care ne fac să „ne recunoaştem între noi“, să ştim că „sîntem de-ai noştri“.
Constanţa, oraşul sub perfuzie
Nu e deloc cel aşteptat, dar fie. Este totuşi primarul Constanţei. Pantaloni trei sferturi, bocanci militari, tricou mulat pe piept, bereta de revoluţionar sud-american, Radu Mazăre intră în biroul – destinat vizitatorilor – din White House (jargon local pentru complexul Primărie, Consiliu Judeţean) Constanţa, urmat de şefa sa de cabinet.
Minciuni de Obor
Drum dus. Zic nu, nu o iau prin parcare şi pe la Dimitrov, o iau prin faţă, pe la Bucur, ca să văd speculanţii. Oh, dar era gol, pur să fie Oborul în ziua asta a vieţii mele? Se vedea asfaltul de cît de fără speculanţi era. Mi-era mie ruşine să calc pe el. Era un soare cenuşiu. Şi îmi dau seama de ce. Poliţia!
Cifre ale reformei învăţămîntului
Învăţămîntul nostru pare, de mulţi ani, un teritoriu numai bun de anexat diverselor interese de partid, util pentru experimente făcute de legiuitori în cel mai bun caz doar diletanţi, revigorat cu sloganuri sterile, în preajma campaniilor electorale.
Vieţi împletite
În fine, un anunţ interesant de la dispecerat îl face să se oprească din butonat şi să ia o comandă. „Veteranilor“, mormăie în şoaptă şi se întoarce apoi brusc spre mine: „Ajung eu în şapte minute?“. „Dacă nu e dop la pod, ajungeţi“, zic eu, expertă în traseul respectiv.
Cuplu, Grey şi Valentine’s Day
De Sf. Valentin, ai, n-ai treabă, „trebuie“ să fii îndrăgostit, ca să te afli în rîndul lumii. Şi nu oricum, ci vizibil: să ieşi cu iubitul, îl ai, nu-l ai – şi universul să te admire în răsfăţata şi adulata ipostază. Iubit care, iarăşi, „trebuie“ să te scoată într-un loc romantic.
Ce nu ştim despre Congo
În opinia mea, distanţa care ne separă de Congo e identică cu cea care ne separă de SUA. Pe de altă parte, situaţia generală din această ţară prezintă multe corespondenţe cu cea din România. Şi acolo, ca şi aici, există multe resurse naturale, multă sărăcie şi multă corupţie.
Despre competenţa media
Presa românească – şi nu numai – e plină de prostii. Cred că motivul pentru care am primit această rubrică de la Dilema veche acum cîţiva ani e că ştiu să descîlcesc prostiile cu pricina. Azi ne ocupăm de religia în şcoli.
Generaţia touchscreen
Cînd Mara a reuşit de una singură „primul ei Skype“, adică a deschis programul, a apelat şi a vorbit cu naşa din Italia, mămica a decis să-i cedeze ei tableta. Oricum, prea multe nu făcea cu ea. Aşa că tableta a ajuns printre jucăriile Marei, pe jos, în camera ei.
În Vizureşti
Deşi e un sat sărac, în care posibilităţile de muncă sînt aproape nule – oamenii sînt ori plecaţi în străinătate, ori fac naveta la Bucureşti, ca zilieri, iar rata abandonului şcolar şi a absenteismului este una foarte ridicată –, oamenii de aici şi-au dorit, mai mult decît orice, înfiinţarea unei Case de Cultură.
Sănătatea românilor
Termenul „sănătate“ se află în vocabularul obişnuit al oricărei persoane, indiferent de vîrstă, studii ori poziţie profesională, iar accepţiunea generală este şi ea aceeaşi: fără boală. S-ar putea să aibă unele valenţe diferite la omul sănătos dintotdeauna şi la cel care este sau a fost bolnav.
Liov, oraşul leului
Ajungem, aproape de miezul nopţii, în gara din Liov, curată, frumos renovată şi iluminată a giorno. Taxiurile sînt ca la noi, în anii ’90: mulţi „particulari“, fără preţuri la vedere, totul se negociază. Plătim de cîteva ori tariful normal, dar încă foarte puţin, şi ajungem la hotel.
Cu ochii-n 3,14
● „Poţi pune cătuşe Elenei Udrea, dar nu poţi pune cătuşe adevărului.“ Aproape filozofic, pe cuvînt. (A. M. S.)
● Un anunţ pe un site: „Covor persan de calitate, gros, dimensiuni 3/4 m bine întreţinut, puţin folosit. Nu lasă praful nisipos obişnuit lăsat de covoare în urma lor, covor super bun, de extra-calitate… Momentan tăiat în 3 bucăţi“. Dau şi eu un anunţ: „Vreau să urmez cursuri de tăiere momentană a covoarelor. Doresc seriozitate“. (M. V.)
Bujorul şi tărîmul ielelor
Oamenii trecutului cunoşteau şi preţuiau natura atît pentru darurile oferite, cît şi pentru puterea pe care o reprezenta, oricînd gata să se răzbune sub forme necunoscute. Multe dintre plantele acestei naturi sînt cercetate şi folosite fie în medicina populară, fie în magie, pentru fabricarea de leacuri sau otrăvuri.
Victoria realismului socialist – despre cîteva chipuri ale interpretării
Realismul socialist nu a însemnat, aici, la noi, doar punerea în practică a unei „revoluţii în gîndire“, apărute la începutul anilor ’30 în Uniunea Sovietică. Rădăcinile estetice ale acestei ideologii culturale sînt mult mai adînci. Iar victoria impunerii unui asemenea fel de a vedea lumea nu vine doar din reprezentarea „realistă“.
Muzeu imaginar
Găteala capului constituie o componentă esenţială a portului popular, marcînd diferenţe specifice de la o regiune la alta a ţării. Pentru zona Făgăraşului, Gridul reprezintă o oază aparte, căiţa fiind o particularitate exclusiv a vestimentaţiei gridanelor, ceea ce atestă vechimea portului din această zonă.
Bistro Greenhours. By Adi
Una dintre cele mai puternice vorbe auzite cu săptămîni în urmă, dar cu putere în săptămîni viitoare, este una venită de la Adrian Darabană. Hai la micul dejun! Acesta este îndemnul şi, uite, astăzi, lunea unui februarie capricios mi-a trezit patima.
Din nou, în faţa blocului
Imaginea cu adolescenţi sau copii din ce în ce mai izolaţi şi mai confiscaţi de ecranul telefoanelor mobile sau al tabletelor pare a se multiplica la nesfîrşit, pretutindeni: în metrou, în magazine, în parcuri, la petrecerile care le sînt destinate, în staţiile de tramvai sau la colţul străzii.
Prostia solemnă
E clar că mai toate comunicatele venite din Republică sînt lovite de un simţ al istoriei monstruos. Celebrele telegrame ale căpitanului Candiano Popescu, ele singure, fără nici un fel de suflu caragialesc, te fac să te prăpădeşti de rîs.
Alte tipuri de servicii
Am tot relatat, de-a lungul timpului, din istoriile unuia sau altuia dintre taximetriştii cu care mergeam. Unii îmi povesteau vieţile şi problemele lor, cu alţii am devenit aproape prietenă. Mai nou, nemaisunînd la firma la care obişnuiam, unde pînă şi dispecera mă cunoştea, am început să folosesc doar aplicaţiile.
Jurnal de România - Budapesta-Cluj 1989 – Bucureşti 2014
Am petrecut Crăciunul lui 1989 în febra Revoluţiei din România. Timişoara era în flăcări, Securitatea lupta cu civilii practic neînarmaţi, cu care fraternizase deja armata. La Bucureşti se trăgea intens, soţii Ceauşescu au fost arestaţi, iar procesul lor a fost urmărit la televizor de toată ţara.
De ce a organizat Elena Udrea Gala Bute?
„Dacă este o vină că am vrut ca Ministerul să facă promovarea României cu cel mai mare campion, atunci îmi asum“, a oftat Elena Udrea, încercînd să se apere de acuzaţiile DNA. Totuşi, despre ce fel de promovare vorbim şi ce e în spatele ei?
Coafeze
Am o problemă legată de mersul la coafor încă de pe vremea cînd toate aceste stabilimente se numeau, în mod suav, „Igiena“. Iar această problemă se manifestă, de regulă, prin anxietate. Mai exact, cînd trebuie să mă tund, mă apucă frica şi tot amîn cît mai mult treaba asta pînă cînd, la un moment dat, îmi fac curaj şi mă duc.
Cu ochii-n 3,14
● Panoul de la intrarea unui cabinet stomatologic de pe strada Argentina enumeră, printre alte servicii prestate, şi dental training. Pesemne că se exersează pronunţia corectă a dentalelor sau măcar clănţănitul, strînsul, scrîşnitul din dinţi şi alte asemenea activităţi dentare. (M. P.)
● O drăguţă greşeală de tipar strecurată într-un mail primit de la o instituţie, altminteri, serioasă: „Shakespeare în ediţie biblingvă“. Adică e în două limbi şi se pune în bibliotecă. (M. V.)
Năravuri bune şi năravuri rele
La 1813 se tipărea la Buda Îndreptări moraliceşti tinerilor foarte folositoare. Dimitrie Ţichindeal se numără printre autorii cei mai apreciaţi în epocă. Pentru Ioan Heliade Rădulescu şi, mai tîrziu, pentru Mihai Eminescu, acest preot şi dascăl din Banat este un erou.
Dragă Deea,
Săptămîna trecută, am primit de la tine un e-mail cu textul următor: „Am tot încercat să dau de tine şi m-am gîndit că cel mai sigur e să îţi scriu un mail. Am găsit un produs super mişto. Este un ondulator care se foloseşte foarte uşor şi poţi economisii timp!!!"
„Frumuseţea va salva lumea“
„Frumuseţea va salva lumea“ – această frază ilustră a lui Dostoievski mi-a revenit în minte la Florenţa, privind, lîngă muzeul Pitti, placa memorială ce indica locul unde Dostoievski, timp de doi ani, a scris Idiotul. M-am întrebat atunci dacă nu oraşul Familiei Medici i-a inspirat acest gînd consolator, binevenit azi.
Morfolind oaia la La Copac
Există magie la La Copac. Dar unde este magie, mai creşte şi burta patronului şi a vigilenţei lui. M-am aflat, faţă de La Copac, într-o tandră şi căutată apropiere. Dar, cînd de trei ori ţi-o iei, sfîrîi ca oaia pe proţap. Să povestesc de ieri, duminică. Mă duc să discut afaceri. Şi omului din faţă îi place Copacul. Laudă.
Doi oameni buni
Vă propun, deci, două portrete ale unor oameni pe care nu-i leagă decît dorinţa de a face bine, pur şi simplu. Primul dintre ei – într-o lume dominată de ură, teroare şi lagăre de concentrare. Cel de-al doilea – într-o lume dominată de indiferenţă şi de lipsa educaţiei.
Fugit cu circul
Phineas Taylor Barnum avea o faţă de filozof. Adică putea foarte bine să fi fost un filozof şi să fi glosat pe categoriile inseparabile ale nimicului şi ale fascinaţiei. Solid, serios, pătruns, cu o mică chelie încununată de un rest de păr bogat şi ondulat, nas puternic, bărbie aşijderea.
La moartea unui telefon
Ce prostie – veţi zice, şi, cel puţin parţial, pe bună dreptate, să te plîngi, şi în multe cuvinte, că ţi-a murit... telefonul. Să faci tamtam pentru un obiect utilitar şi – pe alte planuri, esenţiale – nesemnificativ. Un obiect şi atît, pînă la urmă...
Inginerii din „interval“
Nu ştiu dacă a fost doar întîmplare că nici unul dintre invitaţii la Dosarul Despre ingineri nu şi-a dus pînă la capăt această profesie, adică nu şi-a ocupat cum se cuvine „intervalul“ hărăzit. Unii nu şi-au dorit-o, alţii au abandonat-o descoperindu-şi înclinaţii spre alte cîmpuri, poate alţii n-au avut şansa.
Acasă la profesorul khmer, într-un vilvil
„The school isn’t there anymore, it moved over here“, îi aud foarte clar vocea puternică, venind din spatele bicicletei. Mă întorc din şa cît să văd un bărbat pe la vreo 45-50 de ani, slăbuţ ca un paing, cu părul grizonant, îmbrăcat într-o cămaşă în carouri lejere, bermude asortate şi nişte şlapi albi, cam feminini.
Cînd funcţionează publicitatea negativă
În epoca reţelelor sociale, reacţiile stîrnite de un brand propriu-zis sau de un brand-persoană sînt imposibil de controlat în proporţie de sută la sută. Dacă ne gîndim şi la competiţia acerbă în care se află aceleaşi branduri şi persoane pentru atenţia publică, pare firesc să crezi în butada: „Nu există publicitate/reclamă negativă.“
Un prieten gay
Adevărul e că femeile din România sînt în general obişnuite cu bărbatul de tip ghiorlan sau, ca să-l numim mai frumos, tipul macho. La prima întîlnire, e un tip fermecător, la a doua e doar finuţ şi galant, la a treia îţi face avansuri subtile, iar la a patra îţi pune deja mîna pe fund şi gata, s-a făcut lipeala.
În vara eternă a nord-estului, 629 e o oglindă a Braziliei mari
Fortaleza e Brazilia într-o oglindă întoarsă pe dos. Îmi aminteşte de lingurile de inox pe care le tot roteam ameţită cînd eram mică, în speranţa că îmi pot vedea capul drept. Oricît ai trage de lingura oraşului ăsta mare, al cincilea din Brazilia, nu poţi aduce susul jos şi nici măcar nu le poţi apropia.
Cu ochii-n 3,14
● Într-o recentă declaraţie, preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat că nu vrea să existe „două Românii, una a politicienilor şi una a oamenilor“. Ce-i drept, aveam de mult senzaţia că politicienii n-ar fi tocmai umani. (S. G.)
● Artă culinară, pe şoselele patriei: în apropiere de Sighişoara poţi găsi restaurantul „Transilvania“, cu specific chinezesc. Poate n-ar strica şi un restaurant „Shanghai“, cu specific românesc, eventual pe lîngă Bîrlad. (A. P.)
Salonul curtoaziei
Salonul reprezintă principala formă de sociabilitate, adusă de secolul al XIX-lea. În manualul său dedicat educării femeilor – Catehismul bunei creşteri a fetelor sau al datoriilor lor morale şi soţiale ca fete, ca soaţe şi ca mume de familie, profesorul Ioan Penescu îl defineşte astfel: „este teatrul bazei al căderii omului de lume“.
Demnitatea trece prin closet
Prin latrină. Budă. Privată. Umblătoare. Unde se duce Vodă pe jos. Adică „veceu“, aşa cum îi mai spunem cel mai des. Closetul e un mare centru al circulaţiei ideilor. În traficul infernal al acestui univers strict limitat ca spaţiu, se înghesuie şi claxonează idei dintre cele mai diverse, teorii, principii, gînduri fugare.
„Je suis Dănuţ“
În imaginea alăturată vedeţi un joc al unui om cu propriii contemporani. Şi Charlie Hebdo, şi cel care a inventat Je suis, şi intelectualii, şi islamiştii rîd. E ziua lui de naştere, LA MULŢI ANI!, şi şi-a comandat nu doar un tort delicios pe care l-a împărtăşit cu prietenii, şi cu linguriţa, şi cu spiritul.
Se dă liber la contestaţii
Ar fi fost cu siguranţă indicat să se vorbească despre această normă, atîta timp cît aplicarea ei stîrneşte nelinişti şi întrebări profesorilor, elevilor, părinţilor. De pildă: contestarea unei note poate avea ca efect subminarea autorităţii profesorale? Ce se întîmplă dacă un elev va depune contestaţie la toate notele primite?
Slujbe vagi
„Domnule, e consultant în... ăăă, social media, adică, pe româneşte, reţele sociale.“ Maică-ta sau bunică-ta face ochii mari. Nu înţelege neam ce face totuşi amicul ăsta al tău. Încerci să explici. „Adică face strategii pe prezenţa în online a diferitelor companii – pe Facebook, Twitter, şi gîndeşte modul în care companiile pot interacţiona cu potenţialii clienţi în mediile astea.“ N-ai nimerit-o.
Lumea-n poze (pe Facebook)
Mici sau mari, înţelepţi ori frivoli, ne place, în cele mai multe cazuri, să primim like-uri pe Facebook. După ce postăm ceva, stăm la pîndă, cu simţurile treze şi cu telefonul, tableta sau computerul la îndemînă, să vedem cine ne-a băgat în seamă.
„Libertate de exprimare? Să pot spune orice, chiar şi adevărul“ – un interviu cu Doru COSTEA, avocat
Nu trebuie să uit că, pe lîngă drepturi, am şi obligaţii. Aş defini libertatea mai degrabă prin raportare la suma obligaţiilor la care sînt constrîns de drepturile şi libertăţile celorlalţi. Cred că spaţiul rămas ar putea reprezenta libertatea mea, acela în care să pot spune orice, chiar şi adevărul.
Ce desparte România de Moldova?
Ce uneşte şi ce desparte România şi Republica Moldova? E o întrebare pe care mi-am pus-o la reuniunea jurnaliştilor din cele două ţări, care a avut loc la Institutul Cultural Român în weekend-ul trecut. Iar pentru a afla ce ne uneşte, putem porni foarte bine de la ceea ce ne desparte.
De cartier
Magazinul mic şi mixt, de la colţ de stradă, deschis pînă noaptea tîrziu, uneori chiar „deschis veşnic“ (cum spun cîteodată moldovenii), de unde îţi poţi cumpăra oricînd o bere, o sticlă de ulei, o ciocolată, dar şi unde poţi socializa cu vecinii, există în topografia urbană a multor popoare.
Fundaţia Speranţa şi căţeii nimănui
Fundaţia Speranţa a fost înfiinţată în 1996, cînd un grup de oameni care lucrau împreună au vrut să ajute copilul bolnav al unuia dintre ei. Însă adevărata activitate a fundaţiei a început cînd primarul Bucureştiului (Traian Băsescu), după ce a fost ales, a anunţat că în acea zi începe uciderea cîinilor maidanezi."
Cu ochii-n 3,14
● La Dammartin, orăşelul unde se refugiaseră fraţii Kouachi, angajaţilor unui supermarket evacuat de poliţie în timpul operaţiunilor li s-au tăiat de la plată orele în care n-au fost prezenţi la locul de muncă. După ce vestea a ajuns în presa franceză, conducerea Aldi a dezminţit totul. (L. V.)
● De cînd mama şi-a făcut un obicei din a mă ţine la curent cu buletinul meteo de la televizor, mi-am dat seama, în sfîrşit, că discuţiile despre vreme nu sînt nişte fantezii, ci conversaţii cît se
Economia de piaţă la BIG Berceni
Ispita şi crearea nevoii. N-aveam nevoie de lămîi, dar cine ştie, săptămîna abia începe. Şi iau, cu 5 lei, nişte lămîi cum nu mai văzusem de mult. Mari, cojoase, zemoase. Ce-mi pasă mie că nu se cultivă lămîie în ţară? Şi a fost de ajuns o ezitare de lămîie, că a urmat ţelina. Aveam o nevoie acută de ţelină? Nu.