⬆
Societate
Pagina 85
Cu ochii-n 3,14
● Un titlu de ştire pe site-ul Naşul.tv: „Declaraţie incendiară a unui fost şef al Armatei Române: Populaţia României este atacată cu arme psihotronice din interiorul ţării, iar în marile pieţe din Bucureşti sînt amplasate dispozitive anti-răscoală.“ Curat SF! (A. P.)
● Primăria comunei Jilava afişează de-a lungul şoselei DN5, cu un bizar elan electoral, sloganul „Jilava, mai aproape de tine!“. Mie, unuia, îmi sună uşor ameninţător. (M. P.)
Diavolul vorbeşte engleza – îngerii ştiu ruseşte
Aud în jur, tot mai des, discuţii despre cît de sinistră e America şi despre „cît de proşti sînt americanii“. O vreme, lucrurile astea pot fi de înţeles. Orice ideal suferă, la un moment dat, de o îmbătrînire care îl degradează şi îl prăbuşeşte în derizoriu.
Grotowski şi apostolii
Ce ar fi fost Iisus fără apostoli? Erou cu posteritate moderată, dispersată, controversată. Ei i-au asigurat şi persistenţa legendei şi difuzarea gîndirii. Ce ar fi fost Iisus fără apostoli?... Ce ar fi fost Grotowski fără apostoli?
Despre îngheţ şi frig
Poporul auto vede altfel raportul dintre frig şi îngheţ. Frigul nu vine din natură sau de la Dumnezeu, pentru conducătorii auto cu mai mult de trei cruci la parbriz, ci de la ANM şi buletinele de ştiri. Este clar că Dumnezeele cu Breton şi fustă scurtă, Busu umeraş de haine caraghioase dau cifra exactă a temperaturilor relative şi a stărilor de spirit auto pentru mulţi dintre participanţii la trafic.
O lege care legitimează arbitrariul
Dispreţul domnului prim-ministru pentru educaţie, pentru instituţiile de învăţămînt şi pentru titlurile academice continuă să se manifeste nestingherit: pentru a scăpa basma curată cu un titlu de doctor obţinut prin plagiat, nu a ezitat să transforme Guvernul şi legea, comisiile de etică şi învăţămîntul superior într-o anexă gospodărească a propriei moşii, pe care o foloseşte după bunul plac.
Chilimurile vieţilor noastre
În arheologia locuinţelor pe care D. le-a cunoscut, primul strat descoperit din săpăturile memoriei a fost o corniţă ţesută, a unui cerb de pe una din carpetele lui mamaie. Carpeta acoperea un perete întreg şi înfăţişa un cerb sobru, care stătea cu cele patru copite în apă şi se uita fix în ochii privitorului.
Melancolia de după
Cred că de la Irina Nicolau am aflat, pentru prima dată, că timpul sărbătorilor e complet altul decît cel al vieţii de toate zilele. Pe lîngă valenţele lui sacre, are, după cum poate constata oricine, alt ritm, unul dacă nu neapărat mai leneş, măcar mai fluid.
Regulile şi respectarea lor
M-am aflat, pentru cîteva zile, în Germania, într-un oraş în care posesorii de biciclete sînt obligaţi să facă dovada efectuării verificării tehnice anuale, pentru a avea dreptul să le folosească. Pînă aici, reflexele de trăitor în spaţiul românesc pot să producă doar ridicarea sprîncenelor şi, desigur, un zîmbet neîncrezător.
Detalii (la sfert... de secol)
Astă-vară, pe cînd mă întorceam dintr-o scurtă vacanţă la mare, lăfăit pe bancheta din vagonul aproape gol al trenului care mă ducea spre casă, în fereastra însorită pe care priveam absent, după mai multe peisaje largi şi profunde, a apărut brusc o mică pădure alergînd înapoi, dar atît de aproape, încît aş fi putut atinge cu mîna acel „Şi dacă ramuri bat în geam...“, trezit deodată la viaţă de prin cotloanele memoriei.
PRO vs Antena în 2015 – dedesubturile
Dacă 2014 a fost anul în care Antena 1 a atacat, fără succes, poziţia unui PRO TV pus pe redus costuri, în 2015, formatele internaţionale nu neapărat de prima mînă, dar împînzite de vedete, se înmulţesc. Lipsa producţiilor autohtone duce la un fel de globalizare pauperă.
Pipiţe pe Facebook şi în viaţa reală
Pe pagina ei de Facebook, C. afirmă că este „instructor auto personal“. O profesie liberală. Putea să fie la fel de bine şi antrenoare „personală“ de fitness, maseuză, stilistă, dansatoare la bară. Sau damă de companie. Alte profesii liberale.
Trei zile la Sofia – la Tîrgul Internaţional de Carte
Pe la mijlocul anilor ’80 – cei mai dezolanţi ani ai comunismului românesc –, tatăl meu pleca într-o excursie de trei zile, „cu întreprinderea“, la Sofia. Era prima lui ieşire din ţară, pentru care depusese o cerere şi primise o aprobare. Cînd m-a întrebat ce să-mi aducă „din străinătate“, eu i-am răspuns că vreau o păpuşă Barbie.
Luptînd pentru drepturile lor
Femeile din Balcani luptă împotriva discriminării şi pentru apărarea dreptului legal la moştenire. Soţul, Nexhat, şi cei patru copii au fost omorîţi de poliţiştii sîrbi sub ochii lui Shyrete Berisha, în timpul conflictului din Kosovo. Cel mai mic dintre copii nu avea nici 2 ani, iar cel mai mare mai avea două luni pînă să împlinească 16 ani.
Cu ochii-n 3,14
● În timpul unei slujbe la Vatican, o femeie a dat buzna, alergînd încoace şi-ncolo dezbrăcată, cu mesajul „Dumnezeu e femeie“ înscris pe pielea goală. Dacă Dumnezeu e femeie, atunci chiar n-are nici o scuză pentru cum au mers treburile în ultimele cîteva secole. (M. C.)
● Mario Cuomo, fost guvernator al statului New York şi membru influent al Partidului Democrat, a murit pe 1 ianuarie 2015, la vîrsta de 82 de ani. Întrebat acum cîţiva ani ce epitaf şi-ar alege, Cuomo a răspuns: „A încerc
Best of 2014 - Interviuri
Dilema veche de săptămîna aceasta vă propune o retrospectivă a celor mai bune interviuri pe care le-a publicat în anul 2014. Puteţi citi, printre altele, interviuri cu Mircea Cărtărescu, Livius Ciocârlie, David Lodge şi Andrew Solomon.
Despre Catedrală, de Crăciun
Un fost consilier al guvernului suedez veştejeşte planurile de construire în România a Catedralei Mîntuirii Neamului, îndemnînd UE să ia atitudine împotriva acestei construcţii faraonice. Ştirea a fost difuzată şi în media naţională, cu precădere online.
„Domnule, sîntem şi noi un popor!“
După aflarea rezultatului final al alegerilor prezidenţiale de la noi, un prieten mi-a trimis un SMS cu textul din titlu. I-am răspuns: „Abia de azi încolo o să vedem dacă sîntem.“ Mi-a scris din nou, la scurt timp, certîndu-mă un pic pentru „lipsa de entuziasm“. Am încercat să-i răspund, dar cum să explici aşa ceva într-un SMS?
Emag este întotdeauna complicat
A fost o noapte în care am visat un laptop. Şi cum dacă visezi poţi să pui mîna şi să şi comanzi laptop, am completat formularul şi am comandat laptopul. De la emag, nu? Şi a fost o noapte nedormită bine. Se întîmplă, nu? Şi din cuplarea stelelor, scîrţîitul insomniei şi nedormire a apărut răsgîndirea. M-am răsgîndit.
Operetta este fiica lui Erik, Fantoma de la Operă
Am făcut un tur rapid al jocurilor pentru copii, care pot fi accesate pe Internet. Şi m-am minunat. După scurt timp, perplexitatea s-a transformat în depresie: imaginaţia IT-iştilor în materie de personaje, acţiuni, decoruri, toate spre distracţia copiilor, este – cel puţin pentru adulţi – letală.
În 2015 o să...
Dragi doamne şi domni. Am lenevit peste măsură şi am pierdut timp preţios. Am mîncat prostii – KFC, Mec şi şaorme cu de toate, la ore imposibile, m-am îmbuibat şi m-am îngrăşat. Am băut şi am pierdut nopţile. Nu m-am înscris la nici o sală de sport şi nici nu m-am apucat să învăţ germană.
Puţin de la Revoluţie (II)
În ciuda prudenţei mele dintotdeauna, în seara de 21 decembrie am ţinut neapărat să ajung în Piaţa Universităţii. Am pornit-o pe Carol (pe atunci Republicii), printre pîlcuri de oameni de care îmi amintesc, ca prin ceaţă, că mergeau tot într-acolo.
Evenimentele media ale lui 2014 şi pronosticurile pe 2015
Mişcările semnificative de pe piaţa media românească au fost, în anul care a trecut, legate în cea mai mare parte de politic. O piaţă de publicitate care stagnează la volume mici (sub 300 de milioane de euro, în total) şi alegerile prezidenţiale au fost principalii factori care au influenţat evoluţiile.
Revelioane ratate
De ceva vreme, această sărbătorire, festivă sau nu, „a trecerii dintre ani“, a ajuns să mă obsedeze într-un mod neplăcut. De fapt, cred că e de vină întreaga perioadă a sărbătorilor de iarnă, mult prea comerciale, superficiale şi pe alocuri kitsch, căci cuvîntul care face legea e mereu acelaşi – consum.
Greenaccord 2014: Hrănind lumea (1)
Primul meu gînd încă înainte de a participa la forum a fost că Italia este un loc bine ales pentru a dezbate subiecte legate de agricultură. Şi asta nu numai pentru că la Roma se află Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite EFSA, cît mai ales pentru aprecierea unanimă a bucătăriei italiene.
Macedonenii pleacă în sud, pentru a lucra la negru în turism
În fiecare vară, mica insulă Skiathos din Marea Egee se umple de turiştii atraşi de zecile de plaje, peisajul plin de verdeaţă şi străzile pitoreşti, cu case albe şi obloane vopsite în albastru. Este cadrul în care s-a filmat Mamma Mia!, muzicalul hollywoodian.
Cu ochii-n 3,14
● Am întîlnit un şofer de taxi care, în trafic, se adresa fiecărei maşini ce trecea pe lîngă el (şi-l enerva) folosind un apelativ pornind de la numărul acesteia. De pildă: „Ce faci, măi XDO-ule, vorbeşti şi nu te uiţi?“; „Hai, măi, VPC-ule, treci odată!“. Maşinile tind să devină un soi de entităţi... (I. P.)
● După ce au turnat asfalt într-un cartier din Cîmpina, muncitorii au plecat fără să semnalizeze zona. Între timp, locuitorii au venit, au parcat, iar dimineaţa şi-au găsit roţile maşinilor
Primii cincizeci de ani dintr-o nouă Galaxie a Soarelui
Iată o carte despre o trupă de teatru universitar care, în pragul anilor ’60, şi-a propus să reinventeze teatrul şi care, de vreo 50 de ani încoace, a devenit una dintre referinţele mitice ale teatrului european contemporan. Béatrice Picon Vallin semnează aici o monografie completă, o privire istorică despre un trecut artistic.
„Tineretul“, victima noastră dragă
E sfîrşit de an, ar trebui să vorbim despre lucruri frumoase, să trăim din plin „magia sărbătorilor“, sau, dimpotrivă, s-o ironizăm. Chiar dacă facem bancuri pe seama „spiritului Crăciunului“, e doar un alt fel contemporan de a trăi această sărbătoare.
Săptămîna Nobel – cîteva impresii la cald
Săptămîna Nobel începe în 6 decembrie, cînd are loc prima dintre conferinţele de presă ale laureaţilor, şi anume cea a laureatului Premiului Nobel pentru literatură, găzduită de Academia Suedeză. Anul acesta, laureatul a fost scriitorul francez Patrick Modiano, un favorit al Comitetului Nobel.
Carrefour adventure continuă
Vă lăsasem săptămîna trecută cu impresia ca am fost înfrînt de sistem. Şi vreau să vă spun că aveţi dreptate. Am fost înfrînt. După ce am primit şapte cutii de lapte, ca să le consum în trei zile, data de expirare fiind foarte aproape de cea de livrare, Carrefour online a fost asaltat de telefonul meu, de supărarea mea.
O falsă spovedanie
Ca să fie un gest autentic, dl Ponta ar trebui să îşi ceară scuze, odată cu înaintarea demisiei, tuturor celor pe care i-a îngenuncheat în lupta de a-şi apăra titlul: profesori, universităţi, justiţie, elevi, studenţi etc. Altfel, totul nu e decît un joc de glezne şmecheresc, menit să înduioşeze suflete de partid.
Lumea scrisă
M-am apucat să scriu, la un moment dat, un text şi ceva mi s-a părut imediat în neregulă, de la primele cuvinte ieşite din tastatură. Ceva era total nefamiliar şi străin ochiului meu. Mi-am dat seama că începusem să scriu cu nişte fonturi pe care nu le mai folosisem niciodată pînă acum.
Puţin de la Revoluţie
Pe 21 decembrie 1989, dădeam examen la estetică. În Universitate, undeva sus. Învăţasem ca niciodată pentru examenul ăsta: pentru că era una dintre materiile mele preferate; şi pentru că, după o perioadă în care mă cam ocupasem de alte lucruri, luasem hotărîrea să replonjez în studiu profund...
Crăciun fericit! (de altădată)
Stuttgart, început de noiembrie. Oraşul, deja împachetat în beteală şi fundiţe alb-roşii, invadat de Moşi Crăciun, aflat în altă primă audiţie a cîntecelor de sezon (sezon tot mai extins, an după an), grăbit încoace şi-ncolo, înnebunit să cumpere cadouri şi înfricoşat că stocurile de daruri ar putea fi pe terminate.
Cinci boli ale presei româneşti în 2014
Pe măsură ce presa migrează către online şi banii se împuţinează, presa autohtonă începe să sufere de o serie de simptome care o privează de relevanţă şi popularitate. Mai la vale, am adunat 5 simptome că lucrurile nu merg deloc bine în presa românească, în 2014.
Alo, aici provincia!
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd eram în primul sau în al doilea an de liceu, într-o vacanţă de vară, le-am vizitat pe verişoarele mele într-un mic oraş din nordul ţării. Era acel gen de oraş pe care puteai să-l bagi în buzunar, cu tot cu cei 10.000 de locuitori ai săi.
Magia tarabelor
Mă plimb, agale, prin oraş, căutînd, cu orice preţ, atmosferă de Crăciun. În faţa magazinului Corelli, din zona Amzei, cu decoraţiuni de Crăciun, un domn bătrîn vinde morcovi şi ţelină. Vitrina e feerică, ca-n filme, iar masa lui e minusculă şi cenuşie.
Cinci chestiuni elementare de sărbători
Ne facem o parte din cumpărături. Procesul e obositor şi destul de periculos. În unele magazine nici nu ai pe unde să calci, şi în supermarket, la raionul de patiserie, am văzut o coadă de vreo 10-15 oameni aşteptînd cozonaci calzi. Desigur, şi asta face parte din farmecul sărbătorilor.
Pe spinarea pămîntului, cu chitara şi Kalaşnikov-ul
Fac parte din publicul global al formaţiei sahariene Tinariwen. Mă intrigă muzica lor uscată, răguşită, parcă plină de nisip, dar şi destul de relaxată ca să te ducă cu gîndul la un soi de reggae preistoric. Vreau să aflu mai multe despre „matricea stilistică“ a sunetului Tinariwen şi iată că am ocazia să cunosc cîţiva tuaregi.
Cu ochii-n 3,14
● Ce ţi se poate-ntîmpla dacă te opreşti să cugeţi într-un loc oarecare de pe stradă: doi oameni cu sacoşe trec de tine, împingîndu-se; un cerşetor îţi cere insistent 50 de bani; o veveriţă care coboară dintr-un pom rămîne nemişcată şi te priveşte. (I. P.)
● Despre ce credeţi că vorbeau (tare), într-un autobuz aglomerat, cîteva doamne rome? Despre „medicamente anda stresu“. (D. S.)
La o donaţie – exerciţii de optimism
Cînd tatăl meu a aflat că nu mai avea mult de trăit, şi-a pus problema arhivei personale, pe care o adunase şi la care lucrase o viaţă întreagă. De prin 1959 pînă în 1999 făcuse, în fiecare an, cel puţin un stagiu de teren, „la cules folclor“, toate soldate cu înregistrări, note, fotografii şi obiecte salvate.
„Mergem într-o direcţie bună“
În miezul verii, pe nişte călduri căpietoare, eram la Alexandria. Asta, nu aia; ca să preîntîmpin glumiţele de tip „Care Alexandria?“. În inima unei cîmpii perfect netede, sub un soare crunt, oraşul gîfîia resemnat. Ca peste tot, şi aici sînt oameni care vor să schimbe faţa gri a locului.
Portofoliu
Îmi amintesc prima „scenă în trei“ din Meet the Parents. „How is your portfolio, Greg?“, întreabă Kevin, iar Greg răspunde c-o eroică minciunică de salvare a aparenţelor: „Strong, very strong!“ Am văzut filmul de vreo trei ori şi n-am înţeles niciodată despre ce „portofoliu“ era vorba.
Lecţia shopping-ului online şi a termenului de valabilitate
Am scris acum un timp despre Carrefour online. Pentru liniştea mea, am cerut nuş’ cîte cutii cu lapte pentru a avea două săptămîni, apă tot la fel. Ca să nu car. Şi merge o dată. A doua oară, cer la fel, mi se livrează marfa, dar un singur detaliu îmi fuge de sub control. Data expirării.
Tabloidele în viaţa copiilor
O mamă biologică are dreptul să decidă asupra biografiei propriului copil, iar jurnaliştii au dreptul la libera exprimare. Dar cînd drepturile lor transformă într-un iad viaţa unui copil, atunci somnolenţa celor care fac legi şi care sînt desemnaţi să le apere este una criminală.
Grătarul de iarnă
Văd de ceva vreme la televizor o reclamă care mă lasă cu o senzaţie amestecată de foame şi poftă: dintr-un borcan izbucnesc şuvoaie violente de muştar galben care se îngemănează, la mijlocul saltului, cu un snop rumen de cîrnaţi şi mici de-ai noştri, româneşti.
Viața ca-n filmele de Crăciun
Ce se întîmplă, de fapt, în filmele de Crăciun? Modelul dickensian rămîne schema de bază: un Scrooge se îndoieşte de simbolul şi puterea sărbătorii, şi de rolul ei în viaţa sa. Numai miraculosul, disponibil şi pentru muritorii de rînd, explicit doar în Ajunul Crăciunului, îi poate revela adevăratul sens al existenţei.
Gaspadin Bazarov şi televizorul Sport
Pentru mine, comunismul e un televizor Sport alb-negru. Dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, imaginaţi-vă un cuptor cu microunde alb, din care iese o antenă lungă şi al cărui geam înfăţişează, în locul unei pete portocalii de supă de dovleac, imaginea tremurată, vineţie, a unui tip dintr-un secol incert, pe nume Bazarov.
Prin mansarde şi demisoluri
Îi înţeleg pe oamenii care nu au unde să stea, nu-şi permit să plătească chirii de sute de euro, îşi doresc şi un pic de intimitate, aşa nu vor să locuiască împreună cu alţi cinci. Îi înţeleg şi pe cei care refuză să-şi facă credite şi, pînă la urmă, găsesc aceste soluţii temporare – o mansardă sau un demisol.
Insulele îşi caută direcţia pe o mare în schimbare
Aproape un sfert din populaţia Croaţiei are cel puţin 60 de ani; potrivit unei analize demografice publicate anul trecut de Ivo Nejasmic, profesor de geografie la Universitatea din Zagreb – în cazul insulelor, peste 30% din locuitori fac parte din această categorie.