Hibrizii Phablet şi consumul de media

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
The Economist – bastionul capitalismului bun jpeg

Telefoanele inteligente de dimensiuni mari – aşa-numitele phablets – tind să scoată din circulaţie tabletele. Deşi pare a fi vorba de o ştire pentru site-urile de gadget-uri, această schimbare va influenţa în moduri multiple consumul de media şi informaţie.

Ce este un phablet, de fapt? Un hibrid între telefon (phone) şi tabletă (tablet), de unde şi numele, cu dimensiuni intermediare ale ecranului – 4,3 şi 6,9 inchi, după Wikipedia (13-18 centimetri, cu aproximaţie). Marii producători de mobile testează această categorie încă de prin 2007, dar lansările de astfel de dispozitive au început să se înmulţească după 2011. Adică la un an şi mai bine după ce Apple şi Steve Jobs a lansat revoluţionarul iPad, cel care a creat o piaţă diferită de dispozitive, intermediară între telefon inteligent şi laptop.

Ca să înţelegem cum schimbă telefoanele de tip phablet piaţa de conţinut, trebuie să ne întoarcem un pic la iPad. Dispozitivul lui Jobs, cu diagonala de 10 inchi (cam 25 de centimetri), a însemnat o explozie a designului atractiv. Fără a intra în detalii, e de menţionat că autorii de aplicaţii, dar şi editorii de presă au putut folosi, dintr-odată, fonturi (litere) mult mai diverse decît în Firefox sau Internet Explorer, animaţie, un tip de organizare mai subtilă a paginii, care ţine seama de distanţa dintre rînduri, alinieri şi alte detalii care constituie caracteristicile designului bun. iPad-ul (şi echivalentele lui ulterioare cu Android) a însemnat, dintr-odată, un fel de „revistă mişcătoare“, de o calitate excepţională, colorată şi inovatoare. Sau, mai degrabă, un număr cvasiinfinit de asemenea reviste, limitat doar de spaţiul disponibil pe tabletă şi banii cheltuiţi pentru aplicaţiile-revistă sau, ulterior, publicaţiile din aşa-numitul Newsstand lansat de Apple.

Părea că viitorul sună bine pentru făcătorii de presă, fiindcă aplicaţiile şi publicaţiile disponibile pe tabletă puteau fi achiziţionate comod, din (aproape) toată lumea, contra unor sume de ordinul cîtorva euro. La asta se adăugau şi posibilităţile luxuriante legate de reclamă.

Totuşi, dintr-un motiv sau altul, la cîteva luni după lansarea iPad 1, încă din 2010, s-a dovedit că „tirajele vîndute“ (numărul de abonamente sau numere punctuale) achiziţionate pe tabletă nu corespund exploziei de creativitate şi investiţiilor industriei. În toamna lui 2013, AdWeek publica un articol în care spunea că numărul de cititori de tabletă ai publicaţiilor este de 3,3% din total sau, altfel spus, numai 6% dintre utilizatori citesc publicaţii pe acest mediu.

Publisherii de media s-au văzut astfel rămaşi fără o bucată mare de viitor. E drept, media se consumă în continuare şi pe tablete, şi pe smartphones. Brandurile serioase de conţinut au o versiune de iPad şi o alta de iPhone. Versiunea de telefon este, în linii mari, organizată ca o listă de titluri, în mod cu totul diferit faţă de cea de tabletă, care seamănă cu o pagină tipărită, în care, eventual, încap mai multe articole sau un articol cu elemente secundare (imagine, video, casete de text). Aici intră în joc ideea de phablet, fiindcă un recent studiu al International Data Corporation consemnează creşteri procentuale ale acestei categorii, în totalul telefoanelor inteligente, în timp ce vînzările de tablete se plafonează (techrepublic.com/ article/are-phablets-cannibalizing-tablet-sales-among-business-users).

Zilele trecute, am primit în teste de la Quickmobile dispozitivele de top de la Apple şi Samsung, principalii doi fabricanţi. iPhone 6 plus şi Samsung Galaxy Note 4 au diagonale de 5,5 şi 5,7 inchi şi o rezoluţie superbă de ecran, un pic mai bună în cazul Note 4. Comparativ cu designul arhetipal al iPhone (3,5 inchi, vreo 9 centimetri), ecranul e mult mai ofertant, în sensul că în el „încap“ pur şi simplu mult mai multe lucruri. Altfel zis, organizarea gen „listă de ştiri“, tipică pentru simplul smartphone, nu e destul, dar designul casetat, din mai multe elemente, de pe tabletă, e prea mult. Majoritatea aplicaţiilor de conţinut, bine proiectate pentru ecranul clasic, mai mic, de smartphone, arată sărăcăcios pe un ecran mai mare de 5 inchi.

Încă o dată, diferenţa nu e suficientă pentru o reorganizare a ecranului în stil tabletă. Consumul de media pe smartphone clasic şi phablet înseamnă, în linii mari, „lista de titluri“, galerii foto şi clipuri video care se deschid pe întregul ecran. Primul principiu de organizare e dominant şi duce cu gîndul la ceva mai apropiat de ştiri decît de poveşti jurnalistice elaborate, extinse, cu elemente de conţinut secundare. Cu alte cuvinte, stagnarea şi relativul insucces al publicaţiilor de tabletă înseamnă o orientare către consumul rapid de media, care media aduce mai degrabă a ştiri decît a reportaje, materiale elaborate şi altele, oricare-ar fi discuţiile despre online ca mediu propice pentru media longform, extinsă. Dar ce aduce nou categoria phablet?

La dimensiunile şi rezoluţiile de ecran amintite, fotografiile şi clipurile video arată superb. Predilecţia pentru costisitorii (dar numai deocamdată) hibrizi deschide posibilităţi noi în aceste domenii. În privinţa „listei de titluri“ despre care vorbeam, aceasta ar putea fi asezonată cu un număr finit şi relevant de butoane şi elemente grafice (poză, infografic), pentru ecranele de phablet.

Contează toate aceste subtilităţi? Da, în primul rînd pentru că truismul lui McLuhan, „mediul e mesajul“, se aplică şi dacă vorbim de dimensiuni de ecran. Dar şi pentru că numărul consumatorilor de conţinut pe mobil şi tabletă creşte. În 2014, pe comanescu.ro, am avut cam 22% din vizite pe platforme mobile. Cu doi ani înainte, totalul utilizatorilor de acest tip era de aproximativ 6%. Iar în 2010, anul în care Apple declanşa nebunia tabletelor, utilizatorii mei de mobil erau doar 0,8%.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?