⬆
Societate
Pagina 86
Cu ochii-n 3,14
● Dintr-ale marketingului: după hîrtia igienică aromată cu floarea pasiunii sau iasomie, după hîrtia moale precum un iepuraş sau o pană de porumbel, a apărut hîrtia igienică onestă, directă şi la obiect: se numeşte Mototol. (S. G.)
● Există oraşe unde poţi avea surprize poştale dintre cele mai plăcute, un asemenea oraş fiind Strasbourg. Cineva care locuieşte acolo a primit de curînd o felicitare cu următorul conţinut: „Gunoierii din cartier vă urează Sărbători Fericite“. (D. S.)
Interferenţe – interviu în festival cu George BANU
Cred că demn de atenţie e faptul că festivalurile româneşti, spre deosebire de festivalurile occidentale, sînt deschise culturii teatrale. Dacă în alte locuri nu vedem decît spectacole, aici au loc conferinţe, proiecţii video; într-un fel, varietatea manifestărilor e specifică acestor festivaluri.
La kaki
M-am întîmplat la Oşan. Trecea drumul pe acolo şi zic să merg aici, decît la Mega. Înghesuiala de la Mega din Traian am dat-o pentru sărăcia de Oşan din Vitan. Parchez, bag monedă, iau căruţ, intru. Ursuleţi, elefănţei, detergent, plasmă, caracatiţă, kaki, pătrunjel şi multe altele cît viaţa nu le poate cuprinde.
Păsări evlavioase şi evocatoare
O altă profesoară iubeşte limba română. Şi cartea. Şi vrea ca şi elevii săi să le iubească. Pentru asta, face un plan de lecţie, cu obiective şi etape: „Elevii trebuie astfel pregătiţi încît să devină nu numai beneficiarii limbii (sic!), ci şi creatori de limbă. (...) Se citesc două scurte esee(!) cu tema: Frumuseţea limbii române.“
Egalitate şi fraternitate la 10 mii de metri
Bănuiesc că o să vă supăraţi mulţi pe mine. Că o să ziceţi că n-am habar de principii de bază ale creşterii şi prosperităţii unui business şi alte argumente economice lipsite de suflet. N-are nimic, textul ăsta rămîne oricum vorbă-n vînt, n-o să mă asculte pe mine nimeni din industria transportului de călători prin aer.
Lumini, intemperii şi Moş Nicolae
Am rămas una dintre persoanele convenţionale care, în fiecare an, se bucură cînd se aprind luminile oraşului, de dinaintea Crăciunului. În fiecare an vreau să le văd, nu o dată, ci de zeci de ori, spre stupoarea apropiaţilor mei.
Care e misiunea TVR?
Zilele trecute, un membru al Consiliului de Administraţie al TVR a afirmat, public, că numai penalizările pe care le are de plătit la ANAF televiziunea publică depăşesc suma de 9 milioane pe an. Situaţia din TVR este din nou critică. E cazul însă să vorbim doar de bani?
Poştaşi, curieri şi cititori de contoare
Mihăiţă era febleţea doamnelor în vîrstă, pensionare. În primul rînd pentru că era un poştaş „tînăr“, abia trecuse de 50 de ani. Apoi, din cauza aerului lui veşnic neajutorat, uşor nătîng, a micilor lui stîngăcii. Ochelarii îi stăteau veşnic strîmb pe nas, iar cînd afară era frig, i se abureau lentilele.
Refugiaţii sirieni părăsesc Bulgaria pentru purgatoriul german
Ali este un student kurd de 25 de ani, slab, cu părul ca pana corbului. Tatăl lui a murit în Rojava – numele dat de kurzi ţării lor natale Siria – pe cînd Ali era doar un copil. De cînd au devenit refugiaţi, Ali – ajuns de facto capul familiei pentru că vorbeşte englezeşte – încearcă să lase impresia că situaţia e sub control.
Cu ochii-n 3,14
● Pe uşa unui lift din staţia de metrou de la Gara de Nord, o pagină A4, xeroxată: „Pentru schimbarea peronului folosiţi scările fixe din stînga!“. Deodată am auzit în minte: „În lumea plină de urmări, eu sînt un om pe nişte scări. În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic“. Aici era un peron. (S. G.)
● O destinaţie neaşteptată au bătăile inimii într-o reclamă Deichmann: „Inima noastră bate pentru pantofi“. La fel cum (probabil) inima celor de la Tefal bate pentru tigăi. (D. S.)
Telenovelim şi calendarul?
Păi, cine-şi mai botează acum copilul Ion, Gheorghe, Dumitru sau Nicolae? Mai nimeni. Cît despre Ilie, Visarion, Zaharia sau Mina, nici pomeneală. Mihail supravieţuieşte sporadic, văduvit de l-ul final, iar pe Gavril îl mai aflăm doar în buletinele unor venerabili pensionari.
Un elefant se legăna pe-un picior de plai
Îmi recunosc, de la bun început, limitele înţelegerii. Nu pricep ce satisfacţie se poate găsi în împuşcarea unui elefant. La fel, nu găsesc nici o bucurie în ideea de a omorî un iepure, o căprioară, un biet cocoş de munte, o antilopă, sau un leu care stă şi leneveşte la soare, fără să fi sărit să-ţi rupă capul.
Revenire la Cehov
În aceste zile cehoviene îmi lipsea Vania... pînă cînd, hazard fericit, a sunat telefonul şi la capăt de fir vorbea Horaţiu Mălăele. Liberi amîndoi, ne-am revăzut şi privindu-l îmi aminteam de celebrul său rol de la Bulandra. Trei ore cu Vania, place des Vosges!
Reţetă de toleranţă de sărbători
Mă gîndesc că vînzoleala de Moş Nicolae sau de Crăciun nu are nimic toxic. Ce-i aşa de rău? Să se vînzolească alţii, nu? Dacă eu nu o fac, de ce să comentez, să spun de rău? Face audienţă. Nu mă interesează. Îmi face rău personal. Nu-mi face. Nu am unde parca? Să fim serioşi.
La o aniversară
Educatoarea dă largi explicaţii asupra felului în care Eminescu poate fi utilizat în scopuri educative chiar de la vîrste fragede: „Grădiniţa este cadrul organizat în care luceafărul poeziei româneşti este cunoscut pentru prima dată prin poeziile sale care ajung la sufletul plin de sensibilitate al copiilor preşcolari."
Viaţa pe dos
Nu mai ştie în/din cîte crîşme a intrat şi a ieşit. Cum nu ştie de ce şi cînd a ieşit din ultima şi mai ales cum a ajuns acasă. Are pe telefon un milion de mesaje, başca pe mesageria Facebook. Cu un singur ochi de peşte pescuit de o săptămînă, prinde ca prin ceaţă unul dintre ele: „Băi, eşti mai OK? Că în taxi...“
Copii şi bunici
Am fost, recent, la premiera Scurt/4: Istorii de inimă neagră – patru scurtmetraje de Luiza Pârvu, Radu Jude, Andrei Creţulescu, Iulia Rugină (O lume nouă, Trece şi prin perete, Kowalski, Să mori de dragoste rănită), unite prin tematica, esenţială, a povestirilor: moarte şi, aproape în toate, iubire.
„Structura de vis a sufletului“ - interviu cu Dr. Dan NOVEANU
"După peste trei decenii de practică chirurgicală, pot afirma că halatele albe de textură, precum spuneţi, se pot oricînd compara şi „întreţese“ cu cele ale lumii occidentale, ba, de multe ori, chiar să le depăşească nivelul, stabilindu-se şi muncind alături de autohtoni, cel puţin de la egal la egal. "
Articol Despre Denumiri Lungi De Instituţii
Ce părere am eu – m-a întrebat profa. Ar fi mai bine să-i spună Director Răposăţescu sau Albert Einstein? „Păi de ce nu-i ziceţi «Cabinet de fizică», doamnă?“ am întrebat. Profa de română a oftat evaziv. Cred că motivul era că liceul respectiv nu era liceu, ci Colegiu Naţional.
Cînd româncele poartă hijab
„Soţul meu nu este arab, este persan“, insista Adriana să-şi informeze vecinii, în primul ei an de căsnicie, ca şi cum ar fi vrut să-şi găsească o justificare în spaţiul public – în cazul de faţă, un bloc „respectabil“ – pentru alegerea ei. Dacă mulţi nu înţelegeau care era diferenţa, ea avea răbdare să le explice.
Politică şi ajutor social
Se spune, şi pe drept cuvînt, că atunci cînd unui om îi lipseşte pîinea zilnică de pe masă nu este decît problema lui. Dar, cînd unei părţi însemnate din oamenii unei ţări îi lipseşte pîinea de pe masă, atunci problema devine una a colectivităţii în ansamblul său, şi această colectivitate trebuie să reacţioneze.
Noi şi societatea civilă
O democraţie care nu produce societate civilă este, în opinia lui Andrei Pleşu, „o democraţie care alunecă ori în populism, adică dă satisfacţie tuturor într-un mod demagogic şi toată lumea crede că lucrurile sînt în regulă, ori creează indiferentism, lumea îşi vede de treburi, nu se mai ocupă nimeni de treburile comunitare."
„Democraţia este precum bolovanul lui Sisif“ – interviu cu Adam MICHNIK
"Internetul şi reţelele de socializare sînt precum un cuţit cu care poţi tăia şi pîine, dar poţi, de asemenea, să şi înjunghii pe cineva. Depinde foarte mult de cel în mîinile cui ajunge acest cuţit... Cine şi pentru ce îl mînuieşte."
Cu ochii-n 3,14
● Cu vreo două săptămîni înainte de alegeri, ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, a declarat că ar fi de acord cu legalizarea prostituţiei. Motivele nu erau legate de sănătatea publică, de siguranţă sau de vreo dezlegare morală: pur şi simplu, „orice ban în plus la buget contează“. (S. G.)
● Astronauta italiană Samantha Cristoforetti a luat la bordul navei spaţiale un aparat de espresso portabil, aflăm de pe site-ul revistei germane Der Spiegel. „Legendarul cotlet de miel londonez ajunge în st
Oul lui Basile
Basile – fost Vasile – s-a născut şi a copilărit într-o mahala bucureşteană, de unde a moştenit şi jargonul colorat în care vorbeşte. El e sarea şi piperul străzii noastre. Îl cunosc aproape toţi vecinii, mereu dispus la destăinuiri, făcînd deliciul conversaţiei în franceza lui aproximativă.
Imaginea „regelui neamţ“ şi mesianismul
Entuziasmul de după anunţarea rezultatului alegerilor prezidenţiale produce, în mod firesc, nişte aşteptări foarte mari. Unele dintre ele se dovedesc a fi pline de imaginaţie. Mulţi compatrioţi se întrec în formularea unor asemănări, care mai de care mai sofisticate, între noul preşedinte ales şi Regele Carol I al României.
Credinţă
Pentru soţii Enuţă, viaţa de familie înseamnă şi asta: terapii, exerciţii, vizite regulate la medici, analize. Toate pentru ca Simon, diagnosticat acum un an cu stare vegetativă persistentă, să evolueze spre o stare de minimă conştienţă. Cît va putea recupera după traumatismul cranio-cerebral, nu se ştie.
Total două sute de lei
Iarna asta sînt bine, şi bine voi fi şi încă vreo doi ani de acum înainte. Dar nu mă lasă mintea şi intru în mall, la un magazin, şi caut, şi caut şi găsesc o bluză. Deşi mi-am promis că port doar cămăşi, îmi iau bluză. Şi uite nişte raiaţi. Hei, de cînd nu mai purtasem eu raiaţi!?
Familia, celula de bază a corporaţiilor
S-ar fi putut spune, deci, uitîndu-te la „caracatiţa“ gratificaţiilor, întinsă la toate persoanele cu sînge din sînge angajatului, că libertatea unei vieţi personale amenajate după propriile dorinţe o ai doar în stadiul de proaspăt angajat. Pe măsură ce-ţi trece vremea în firmă, familia devine şi ea membră de onoare a corporaţiei.
Tabieturi, obiceiuri şi metehne
Sînt unii care nu pot renunţa la tabieturi, orice ar fi. Sigur, parte din definiţia de acum a cuvîntului venit din turcă chiar asta sugerează – o plăcere, un obicei pe care cineva îl îndeplineşte cu meticulozitate. Dar există oameni sub care poate cădea literalmente casa, în timp ce ei se îngrijesc să nu li se verse cafeaua...
Epopeea cîinelui Costică
Nu ştiu ce are blocul nostru, şi el cît se poate de oarecare, că atrage doar cîini demni. Şi în jurul cărora se pot crea mitologii. Înaintea lui Costică, locul fusese ocupat de cîinele Albu. Albu era un cîine solid, alb, desigur, cu niscaiva pete negre, cu o privire strictă.
Cum n-a cîştigat Facebook-ul alegerile
Din toate aceste lucruri trebuie să înţelegeţi că „Facebook a cîştigat alegerile“ pentru că avem multe cifre despre Facebook, de alegeri, şi, în rest, nu avem cifre. V-aţi întrebat vreodată cîţi alegători din diaspora au dat telefon rudelor de-acasă pentru ca să le convingă să voteze cu Iohannis?
Oameni din anii ’80
Am descoperit de curînd, pe Internet, un album de fotografii realizate de un turist maghiar care vizita Capitala noastră în toamna/iarna lui 1986. Cineva comenta că pozele ar fi fost făcute ceva mai devreme, înainte de 1976, pentru că apăreau anumite clădiri care, după cutremur, ar fi dispărut.
Ştirile TV – prima zi de după alegeri
Cozile la vot în străinătate, demonstraţiile de stradă de la noi, imnul naţional al României. Prima replică – Klaus Iohannis: „Votul a decurs extraordinar“, urmat de Victor Ponta: „Poporul are întotdeauna dreptate.“ Prima ştire: „Potrivit datelor parţiale, emise de BEC, noul preşedinte al României este Klaus Iohannis.“
Observator pe strada Păcatului
„Dumneata chiar ai de gînd să stai toată ziua cu noi?“ – mă întreabă o doamnă din comisia electorală, la ora 6,25, cînd ajung în comuna Singureni, judeţul Giurgiu, şi mă prezint cu acreditarea de observator la secţia care se află în clădirea Primăriei.
Cu ochii-n 3,14
● Uitaţi-vă zilele astea la Antena 3, ca să vedeţi cum se schimbă macazul. Badea, Gâdea & Co. o dau cotită, bietul Ciuvică are o privire pierdută. Recomand să aveţi şi un borcan mare de murături alături, ca să vă taie greaţa. (M. V.)
● Sînt sigură că vă lipseşte această informaţie: porcii fac boo-boo în japoneză, chrum-chrum în polonă, groin-groin în franceză şi nöff-nöff în suedeză. E din surse sigure, am găsit-o în The Guardian. (L. V.)
Patrahirul electoral şi lifta străină
Alegerile de anul acesta au fost mai agitate ca niciodată, pline de pasiune şi mobilizare. Printre cei care s-au mobilizat „exemplar“ se află şi Biserica Ortodoxă, întotdeauna la putere şi cu puterea. Această prezenţă ar putea părea anacronică, dacă ea nu ar reflecta, pînă la urmă, nivelul educativ al populaţiei.
Despre actul urinării pe buletinul de vot
Sau pe însuşi dreptul de a vota. Evident, e o metaforă. Unul şi acelaşi tip de realitate – cel la care face referire metafora în cauză – se poate exprima şi altfel, mult mai frust, mai direct, dar nu e cazul. Ştim cu toţii despre ce e vorba. Plus că „actul urinării“ sună mult mai cool, în ordine intelectual-politică de centru.
Online nu este niciodată simplu, este ca-ntotdeauna şi este ca pe vremuri
Cu multă mîndrie de mine mi-am zis: gata, frate, nu mai car. Gata, mi-am stabilit bine produsele preferate. Şi zic aşa: apă plată din aia, sanchi, echilibrată, şi lapte degresat la bidonaş. Nu produsele în sine îmi plac, ci forma ambalajului. Nu este aşa că nu e normal? Nu e, dar între produse similare, ce să alegi?
Din dragoste de carte
Am o veste bună despre cîţiva oameni harnici şi inteligenţi, creativi şi generoşi, care vor cu tot dinadinsul să-i cheme pe copii şi pe tineri înapoi, către carte. Către cartea italiană, de pildă. Şi cum o fac? Printr-un concurs numit „Festlettura“, organizat brici, în liceele şi universităţile de profil din ţară.
Fraierii de serviciu
Printr-a VI-a sau a VII-a, cred, două dintre colegele mele de clasă s-au bătut în sala de sport. Am asistat cu toţii la smotoceala violentă – căci cele două erau nişte fete deja masive la vîrsta aia – iar majoritatea s-a hăhăit şi le-a încurajat, de pe margine, cu fluierături, ţipete şi indicaţii de plasare a pumnilor.
Indiferenţă şi morală
Slavă Domnului că alegerile prezidenţiale s-au terminat cu victoria lui Iohannis. Şi nu spun asta neapărat din motive altruiste, pentru binele ţării şi al semenilor mei: toate astea sînt implicite. O spun, în primul rînd, din motive egoiste, personale. Dacă nu se schimba ceva, riscam să fiu înghiţită de indiferenţă.
Alte alegeri
Dacă nu sînt subiectiv, turul al II-lea al prezidenţialelor din 2014 a fost unul dintre cele mai intense din istoria post-1989. Pe undeva, 2014 e un fel de 1996, indiferent de rezultat. Lucru care m-a făcut să-mi amintesc ce am trăit cînd cu victoria lui Emil Constantinescu.
O nepoată din Basarabia
La sfîrşitul anilor ’90, cînd podurile de flori peste Prut deveniseră o modă, se pleda pentru „fraţii noştri“, cu onestitate sau din diferite interese obscure, în vreme ce basarabenii începuseră să vină în România, un cuplu de oameni în vîrstă, fără copii, s-a gîndit să adopte o nepoată din Republica Moldova.
„Avem nevoie de poveşti ca de un cal de nădejde la un drum lung şi primejdios“ – interviu cu Florin BICAN
"Nu numai că avem nevoie de cărţi pentru copii scrise de autori români. Avem nevoie ca aceste cărţi să fie citite şi în străinătate – de către copii şi adulţi deopotrivă –, aşa cum cărţile scriitorilor străini sînt citite la noi. De ce? Pentru crearea unui echilibru elementar..."
Fugărind iluzii?
Întrebarea relevantă în România de azi nu este dacă presa e liberă, ci cît de liber pot scrie jurnaliştii. Cu alte cuvinte, nu mă preocupă atît de tare dacă un patron sau altul impune o anumită linie politică, ci dacă jurnaliştii sînt capabili să facă presă de calitate, cu sau fără acea direcţie impusă de aiurea.
Literatura ne învaţă cum putem convieţui cu răul – interviu cu Cesare DE MICHELIS
Este profesor de literatură italiană modernă şi contemporană la Universitatea din Padova, preşedinte al editurii Marsilio. Întîlnirea cu Cesare De Michelis a fost prilejuită de lansarea celebrului roman Răul ascuns al lui Giuseppe Berto în prima sa versiune românească, semnată de Smaranda Bratu Elian.
Cu ochii-n 3,14
● O femeie din Noua Zeelandă, al cărei braţ a rămas blocat într-un cuptor industrial pentru biscuiţi timp de 40 de minute, a suferit arsuri grave şi a primit daune în valoare de 35.000 USD. Ştirea BBC este ilustrată cu o grămăjoară de biscuiţi de casă aurii, proaspăt scoşi din cuptor. (M. P.)
● O familie de cerb moscat cu colţi a fost întîlnită recent de o echipă de biologi în nord-estul Afganistanului. Foarte căutat pentru substanţa produsă de glandele lui (folosită în prepararea unor parfumuri
Şcoli, tabletă şi toalete
O ştire de campanie, sau precampanie, ne anunţă că domnul ministru Remus Pricopie şi-a propus să doteze toate şcolile cu tablete. Ambiţia nu este tocmai nouă, din cîte mi-aduc aminte şi domnul prim-ministru vorbea de tablete şi iPhone-uri răspîndite, imaginar, printre toţi elevii ţării noastre bogate şi mai ales deştepte.
Chestia cu votul
Să zicem că eşti cetăţean român şi vii în vacanţă, de sărbători, acasă, la prieteni, rude, părinţi. N-ai mai fost de cîţiva ani. Ai muncit din greu în Occident, ai strîns din dinţi, ai adunat bănuţ cu bănuţ. Ţi-ai imaginat în fiecare seară, cînd puneai capul pe pernă, momentul ăsta, clipa în care te întorci acasă.