Lumea scrisă

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

M-am apucat să scriu, la un moment dat, un text şi ceva mi s-a părut imediat în neregulă, de la primele cuvinte ieşite din tastatură. Ceva era total nefamiliar şi străin ochiului meu. Mi-am dat seama că începusem să scriu cu nişte fonturi pe care nu le mai folosisem niciodată pînă acum. Habar n-am cum săriseră setările mele, aşezate de obicei cuminte ori pe un Arial 12, ori pe un Times New Roman, în ceva care se numeşte Seravek Extralight. Exact. Probabil că n-aţi auzit de fontul ăsta, doar dacă nu sînteţi de meserie – tipograf, layouter, advertiser, ceva.

Drept e că, de o vreme, ideea fonturilor, a caracterelor tipografice folosite de-a lungul timpului ca semn cultural, antropologic al vremilor respective, a ajuns să mă obsedeze cumva. N-am nici pe departe pretenţia că mă pricep. Există forumuri de profesionişti în ale fonturilor care m-ar face ferfeniţă (pe drept cuvînt) imediat ce aş deschide gura. Nu, în cazul meu e vorba mai degrabă de o interpretare personală, o simbolistică intimă legată de o percepţie singulară a unui individ asupra vremurilor pe care le-a trăit şi le trăieşte, uitîndu-se la cum apar aceste vremuri în scris. Afişe de film, reviste, logo-uri diverse – de la îmbrăcăminte pînă la conserve de peşte, nume de magazine, detergenţi. Toate ne ating memoria şi modul în care le percepem, şi prin caracterele, fonturile în care sînt ele scrie. Să vă dau un exemplu. Vă mai aduceţi aminte (fetelor?) cum era scris titlul în original în Pe aripile vîntului? Dar acel Gone with the Wind, posterul relansat în 1966 în stilul reclamelor americane din anii ’30? Probabil că acum, imediat, nu vă vine în faţa ochilor, dar odată văzut, îl recunoaşteţi. Dar ET? Literele luminoase scrise parcă de mînă pe fundalul nopţii cu lună peste care zboară celebra bicicletă? Jurassic Park? Trainspotting? Trainspotting – cu un poster devenit şi el iconic pentru anii ’90, scris într-o Helvetică albă peste un fond oranj?

În memoria mea personală a caracterelor tipografice îşi mai are locul şi logo-ul magazinului Unirea din Bucureşti, aşa cum îl mai ţin minte din anii ’80. Un U rotunjit şi gras, dublat pe dinafară de un model la fel de rotunjit. Sau cutia de detergent pe care scria Dero, cu litere la fel de rotunde? Am văzut acelaşi tip de caractere pe care le-aş fi asociat mai degrabă anilor ’60-’70 – ceva mai psihedelice şi mai incomode la citit – în reclamele stradale în Turcia anilor 2000. Ţin minte că mi se păruse ciudat aerul uşor anacronic al unor cartiere şi oraşe de acolo, dar n-am ştiut bine unde să mă uit. Pînă am înţeles care era secretul. Fonturile vechi pe care le vedeam pe stradă. La fel mi se întîmplă cînd văd acum majoritatea micilor spălătorii de maşini, de cartier. Aţi observat că proprietarii sau designerii lor, dacă or avea aşa ceva, aleg să folosească litere foarte puţin industriale şi mai degrabă un soi de italice cu înflorituri? Bănuiesc că e o chestie de percepţie. Sîntem prietenoşi şi familiari, hai la noi să speli maşina! Asta, bineînţeles, în cazul în care oamenii ăştia aleg conştient să folosească fonturile respective cu un scop.

Asociem goticele (cu varianta aşa-numitelor Fraktur) poate cu Nibelungii şi, de cele mai multe ori, cu naziştii, care le-au folosit enorm şi apoi le-au abandonat. În 1941, Martin Bormann, omul de încredere al lui Hitler, trimitea o înştiinţare prin care se interziceau aceste Fraktur, ca fiind o invenţie evreiască. Ca atare, se impunea folosirea altor fonturi, Antiqua, pe numele lor ca formă totală de distanţare de pînă atunci inofensivele fonturi evreieşti. Se vor schimba, la fel, manualele, actele oficiale şi inscripţiile stradale.

Cam aşa, multe dintre fonturi vin în spate cu o încărcătură de istorie, de poveste urîtă şi de poveste frumoasă şi cu multă viaţă trăită. Cu amintiri teribil de personale. Cu experienţa intimă a fiecăruia dintre noi. Cu literele caligrafiate în primele caiete liniate, şi cu neuitate cărţi de poveşti ale căror prime fraze începeau cu o literă imensă şi frumos împodobită, ca un basm. Uitaţi-vă în jur. Lumea e scrisă.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.