Gaspadin Bazarov şi televizorul Sport

Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Pentru mine, comunismul e un televizor Sport alb-negru. Dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, imaginaţi-vă un cuptor cu microunde alb, din care iese o antenă lungă şi al cărui geam înfăţişează, în locul unei pete portocalii de supă de dovleac, imaginea tremurată, vineţie, a unui tip dintr-un secol incert, pe nume Bazarov.

În anii ’80, televizoarele Sport erau ceea ce azi e un iPhone: nişte dispozitive miniaturale, portabile, surprinzător de performante. Marea şmecherie era că le puteai pune în portbagaj şi puteai pleca cu ele pe un deal, de unde puteai prinde meciurile de la bulgari sau orice alte lucruri care nu erau Ceauşescu, de la o televiziune oricare alta decît cea românească. Bineînţeles, pe deal nu se găseau prize. Însă televizorul Sport avea o inovaţie subversivă, adaptată la desele pene de lumină din epoca Ceauşescu: se putea alimenta şi la 12 volţi, deci la bateria de maşină.

Ce căuta însă Bazarov, Gaspadin Bazarov, la televizorul Sport? E, poate ştiţi, un personaj al lui Turgheniev, Evgheni Bazarov, din Părinţi şi copii. Pe vremea aia, să fi avut eu cel mult 18 ani, Gaspadin Bazarov era la TVR şi mi se părea un tip nemaipomenit de cool. Evolua cu părul lui lung, pălăria înaltă şi redingota lui neagră şi lipsită de brizbrizuri prin brizbrizurile colorate ale unei lumi pe care o visam numai: colorată, în alb-negrul vineţiu al televizorului Sport. Concis la vorbă şi deloc zîmbitor, Gaspadin Bazarov era enigmatic şi eluziv, apărea şi dispărea în viaţa mea joia (parcă?), cam pe cînd se făcea noapte, la ceasul ocupat azi de Măruţă şi Gherghe, pe la 5 sau 6.

De ce apărea şi dispărea Gaspadin Bazarov, de ce nu-i prindeam înţelesul? Păi – închipuie-ţi, dragă cititorule, că laptopul sau mobilul tău se stinge chiar în secunda în care citeşti această frază. Sau, dacă cumva ţii o Dilemă de hîrtie în mîini, că brusc hîrtia din mîinile tale devine casantă, lucioasă şi se întunecă pînă la opalul mat şi, iarăşi, vineţiu, al unui televizor Sport stins.

Anii ’80 au fost făcuţi nu din luni, săptămîni, zile şi ore, ci dintr-un şir lung de pene de curent, cele de la 6 seara. Mă scoteau din minţi, fiindcă la şase seara eu voiam să văd Părinţi şi copii, un serial rusesc azi vetust, produs în 1983, şi îmi căutam modelul în gaspadin Bazarov, cu toate tiradele lui întrerupte de întuneric despre ştiinţă, medicină şi a face ceva folositor, dar mai ales cu felul distant şi în acelaşi timp sensibil în care o trata pe Ana Sergheievna, madame Odniţova, o frumuseţe diafană (în film) situată, în capul meu de utecist, cu cîteva mii de clase peste colegele de liceu, formaţia ABBA, toate fantasmele erotice pe care le fantasmam şi, în general, orice alt etalon – oficial sau nu – ai fi putut găsi.

Ca să aflu cum rezolvase Gaspadin Bazarov problemele omenirii şi, implicit, pe Ana Sergheievna, am depus eforturi nemăsurate. Ce poţi face cu un televizor Sport, în pană de curent, odată ce Părinţi şi copii a început? Nu poţi da nici restart, nici play din nou, ca pe YouTube, nici pauză şi nici stop. În grabă, goleam lanterna mea de munte şi radioul Mamaia de baterii R2, cele cît sarmalele, pe care le înşiram în spatele televizorului. Adunam, surescitat, de 12 volţi, după care scoteam cele două maţe din spatele rablei şi apăsam pe butonul care făcea un „poc“ fizic, transmis de paralelipiped ca de o cutie de rezonanţă. Uneori, gaspadin Bazarov apărea, dar mai adesea, nu. Mermeleam disperat la firele din spate, la un moment dat ajunsesem chiar la un soi de kamasutra cu bateriile, televizorul, Bazarov şi Ana Sergheievna: îi luam pe toţi în braţe, cast, făceam contactele, după care Bazarov şi Ana apăreau, brusc, deranjaţi de vorbăria lui Arkadi, şi împingeam ceafa-n spate, lungind mîinile, ca să-mi încapă toţi în ochi; dar vai, imediat bateriile o luau razna şi Sport-ul se stingea cu un ţiuit funest.

Cam în felul ăsta m-a prins 1989, căderea comunismului. Nedumerit şi nemulţumit, dar mai ales nelămurit de soarta lui Gaspadin Bazarov, m-am luat cu altele. Mai puţină proză, mai multă filozofie, mitinguri, ziare, televiziuni. N-am ştiut, zeci de ani (la propriu), ce s-a întîmplat cu Bazarov şi Odniţova, dar amintirea lui Părinţi şi copii m-a bîntuit. Acum cîteva luni, am dat peste o ediţie franţuzească – cum altfel? –, de Kindle, a romanului lui Turgheniev. Cred că-l cumpărasem cel puţin o dată pe hîrtie, în anii ’90, dar, nu ştiu de ce, nu-l citisem. În fiecare seară, tîrziu, m-am repezit în carte ca şi cum te-ai arunca într-un bazin, de data asta a funcţionat. N-aveam nici baterii pe care să ţin contactele, lumina nu se stingea, pricepeam ce zic Bazarov, Arkadi şi Odniţova. Am dat şi peste Katia, draga de ea, şi mai ales m-am lămurit că cel care vorbeşte cu mine nu e Bazarov, ci Ivan Turgheniev, care mi-l arată pe Bazarov, în toată absurditatea tinereţii lui revoltate. Bazarov nu e deloc Gaspadin Bazarov, ci anarhist Bazarov, o vietate disjunctă, iar redingota lui nu e simplă şi elegantă, ci o zdreanţă de conivenţă, dobîndită prin eforturile dispreţuite ale părinţilor detestaţi nedrept.

După ce-am terminat cu Turgheniev în franţuzeşte – şi, zău, dacă citiţi cartea aia (din nou), o să meditaţi la multe dintre lucrurile care se întîmplă azi, dar nu sînt critic literar, aşa că nu sînt nici îndrituit, nici obligat să vă explic –, mi-am dat seama că nu mai ţin minte nici frigul, nici foamea, nici întunericul din comunism, ci frustrarea de a fi privat, privat senzorial, de gaspadin tavariscii Bazarov anarhist. Cînd m-am apucat de scris articolul ăsta, am scotocit pe Internet după serialul din anii ’80, cu superstiţia că o să îl găsesc. Ei bine, l-am găsit, şi pe IMDB, şi pe YouTube. Bazarov era un actor pe nume Vladimir Boghin. Asta n-am găsit, că nu e nicăieri cu poză. Dar e născut în Saratov, oraşul cu nume de frigider.

Ceea ce m-a mirat, pe YouTube, n-a fost faptul că serialul curge molcom, neîntrerupt de pene de curent. Şi nici că nu e subtitrat – la urma urmei, cu cartea-n cap, poţi să-l urmăreşti uşor şi chiar să înveţi puţină rusă. Ci faptul că Părinţi şi copii, leat 1983, era, de fapt, color.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.