Egalitate şi fraternitate la 10 mii de metri

Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Bănuiesc că o să vă supăraţi mulţi pe mine. Că o să ziceţi că n-am habar de principii de bază ale creşterii şi prosperităţii unui business şi alte argumente economice lipsite de suflet. N-are nimic, textul ăsta rămîne oricum vorbă-n vînt, n-o să mă asculte pe mine nimeni din industria transportului de călători prin aer.

Pentru că aş desfiinţa cîteva chestii şi acţiuni permise în avioane. Aş desfiinţa, în primul rînd, cu mare drag, clasa business. La zece mii de metri în aer se petrece cel mai vizibil şi acut fenomen de segregare socială în mijlocul a cîtorva zeci de oameni care se îndreaptă spre aceeaşi destinaţie. Unii zboară cu genunchii la gură, alţii se lăfăie în fotolii la orizontală. Unii mănîncă cîte un sandviş amărît, alţii, la 3 metri mai încolo, au, cică, somelier. În ordinea servirii, iau cu copy-paste din oferta de menu business a unei oarecare companii aeriene, care sună cam aşa: „Supă şi aperitive, la alegere, unul din cele trei feluri de meniu principal, o gamă largă de băuturi alcoolice şi nonalcoolice, deserturi asortate şi brînzeturi; vinul potrivit meniului selectat va fi recomandat de un somelier, fin cunoscător în ale degustării vinului.“ Culmea e că în multe împărţiri de prost gust din avioane, clasa business e separată de restul populaţiei doar printr-o perdea amărîtă de pluş. Toate mirosurile din puii flambaţi ai snobilor ălora intră în nările poporeanului care-şi ţine geanta cu paşaportul şi „euroii“ între genunchi.

O să spuneţi că oamenii ăia de la business plătesc o grămadă de bani pentru serviciile respective. Eu vă întreb de ce ai avea nevoie să zbori la business într-o călătorie scurtă, de pildă. De două-trei-patru ore. Timp în care probabil că poţi să stai ca omul cu fundul pe scaun, nu neapărat lungit, timp în care ar trebui să-ţi ajungă probabil o gustare frugală. O să-mi spuneţi că e, de fapt, o repetare în mic a unor realităţi mari de pe pămîntul stabil de jos, aşa că ce atîta dramă. Eu vă spun că mi se pare a fi cel mai grosier mod de a umili nişte oameni. Cum îi poţi lăsa pe unii să aibă doi metri la dispoziţie ca să-şi întindă picioarele, în timp ce dincolo, înghesui, la limita pericolului, din ce în ce mai mulţi oameni în din ce în ce mai puţin loc, tot de dragul profitului. Bănuiesc că, dacă faci o medie de spaţiu şi costuri, poate să fie toată lumea mulţumită. În orice caz, eu una n-aş putea să stau la business cu nici un chip. Mi-ar fi extrem de jenă să stau cu un pahar de şampanie în mînă, în timp ce oamenii de la economic, care se îmbarcă după mine, îmi calcă cu sfială prin spaţiu, ca nişte rude sărace venite în vizită. Oricum, aţi observat probabil că nasolii ăia de la business nici nu se uită în ochii economicilor, în timpul îmbarcării. Bănuiesc că le-o fi şi lor jenă. Nu mai bine le curmăm suferinţa?

Dincoace, la economici, aş interzice rabatarea scaunelor, în poala ăluia care stă în spatele tău. De cîte ori nu vi s-a întîmplat să treceţi razant pe lîngă o criză de nervi, în momentul în care persoana din faţă şi-a lăsat scaunul, ca pe un şezlong, fix pe genunchii dumneavoastră, şi aşa înghesuiţi? Serios, care e treaba? După ce că locurile sînt înghesuite la limita unui puseu de claustrofobie, de ce să mai păstreze companiile aeriene şi producătorii ăştia de scaune de avion opţiunea rabatării scaunului? Nu foloseşte la absolut nimic în spaţiile astea meschine. Opţiunea rabatării e la urma urmei o rămăşiţă din vremurile de aur ale zburatului, cînd lumea avea loc pentru picioare şi se îmbrăca frumos pentru marele eveniment al călătoriei.

Tot la economici n-o să înţeleg niciodată cum ajunge o singură persoană să ocupe cu bagaje jumate din spaţiul de sus, cum se face că în lupta surdă pentru mai mult spaţiu mai rămîne lumea cu nervii intacţi şi de ce toţi copiii care urlă nimeresc fix în spatele meu. Eh, probabil că e o altă latură a norocului personal, acelaşi care mă îndrumă spre casieriţele cele mai nepricepute dintr-un magazin.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.