Viaţa pe dos

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Nu mai ştie în/din cîte crîşme a intrat şi a ieşit. Cum nu ştie de ce şi cînd a ieşit din ultima şi mai ales cum a ajuns acasă. Are pe telefon un milion de mesaje, başca pe mesageria Facebook-ului altele, o grămadă. Cu un singur ochi de peşte pescuit de o săptămînă, prinde ca prin ceaţă unul dintre ele: „Băi, eşti mai OK? Că în taxi...“ Închide repede mesajul, fără să-l citească pînă la capăt. Nu vrea să ştie ce s-a întîmplat în taxi. În tîmple îi bubuie tot – băutura prea multă şi prea amestecată, muzica din cluburile cărora le-a pierdut şirul, miliardele de ţigări fumate, şaorma mîncată la 2 noaptea, cu tot cu hîrtie, în care putea să pună omul ăla şi frunze de buxus că-i era tot una... Are azi cîteva ore la care trebuie neapărat să ajungă. Trebuie să rezolve problema cu bursa, trebuie să sune acasă şi, mai ales, trebuie să se asigure că aseară a fost doar un bufon simpatic şi beat, şi nu un cinic agresiv, beat şi penibil. Dar mai e timp. Doarme două ore, ochii de peşte se limpezesc, burta suptă e lipită de şira spinării, aşa cum trebuie, pe coapsă, cele patru funii ale cvadricepsului se duc frumos spre rotulă, în fond totul e OK, depresia postalcool o să treacă imediat, mîine, animalul ăsta fără limite, imensul fluture de noapte care-şi poate înfăşura aripile pe luminile stranii ale felinarelor de stradă fără să se ardă, va fi iar funcţional. 

*** 

Doamne fereşte, l-a sunat totuşi pe ăla, că doar a prins curaj după primul pahar de vin. Nu ştie, speră din tot sufletul să nu vadă mesajul, să nu mai aibă numărul ei şi să nu ştie de unde a venit şi, mai ales, să nu sune înapoi. Îi vine să se bage undeva sub pat şi să rămînă acolo pentru totdeauna. Iar a pierdut o noapte întreagă cu paţachinele alea. Au vorbit pînă le-au durut maxilarele şi au rîs ca proastele din orice. Au mîncat un cazan de cartofi prăjiţi cu brînză rasă deasupra. Au băut o cisternă de Cola normală (cu zahăr). Au golit o cofetărie întreagă. Au fumat şi au băut. Au ieşit pe străzi şi neoanele puternice de pe trotuar le-au tatuat retinele: trattoria, bar, club, KFC. Dar n-are importanţă. Pielea fină e încă superb întinsă pe pomeţii înalţi, ochii n-apucă să se tulbure definitiv, iar cele două clavicule fine se deschid ca aripile spre nişte umeri perfect rotunzi. Excesele astea rămîn fără de urmări şi frumoasele animale de noapte o să hăulească imediat la loc, după ce-şi scutură blana şi beau o gură de apă. 

*** 

Vîrsta asta de aur, de diamante, de fildeş şi de ce mai găsiţi dumneavoastră a fi teribil de preţios, a durat puţin, pentru cei mai mulţi dintre noi. Cale de cîţiva ani. A fost exact un răgaz pe un drum mult aşteptat spre maturitatea în care crezi că o să ai şi ceva bani şi o să faci şi ce vrei. Pînă descoperi că dai bani ca să fii nefericit. Că îţi iei o zi, o singură zi de concediu, fix în mijlocul săptămînii, ca să poţi dormi. Că tînjeşti să te internezi o săptămînă la sanatoriul din Predeal, unde să poţi dormi în linişte. Să scapi de insomnii. Să dormi, şi, în vis, o infirmieră înţelegătoare să-şi verse o găleată de Xanax în poală. Descoperi că imaginea din copilărie despre maturitatea independentă e profund greşită. Nu poţi mînca îngheţată cît şi cînd vrei. Nici nu poţi înlocui toate mesele cu desertul. Şi nici nu poţi să te duci să-ţi spargi toţi banii într-o singură zi, pe ce vrei tu. Că nu se face. Că-i iresponsabil. Că îngraşă. 

Abia după ce te chinui cu anii să devii cu adevărat independent, realizezi – perfect clişeistic – că toată treaba asta e cam de rahat. Că ţi-e foame permanent, dar trebuie să ai grijă ce mănînci, altminteri te reverşi din pantaloni. Că nu poţi să baţi cîrciumile toată noaptea, pentru că a doua zi o să mori de durere. Că mintea ta strălucitoare şi ideile fulminante s-au fîsîit undeva pe parcurs, că eşti moale, un indolent mascat cuviincios şi un farseur. Că, în fond, nu ştii să faci nimic. Că jumate din oraş face Excel-uri importante, scrie nemaipomenit sau face jurnalism de excepţie din fotoliu. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.