„Democraţia este precum bolovanul lui Sisif“ – interviu cu Adam MICHNIK

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
„Democraţia este precum bolovanul lui Sisif“ – interviu cu Adam MICHNIK jpeg

Gazeta Wyborcza

Sînteţi prezent în România la un forum unde se dezbate rolul societăţii civile în democraţie, într-un moment de euforie naţională, o euforie provocată de recentele alegeri prezidenţiale. De aceea vă voi întreba, în primul rînd, ce rol credeţi că a jucat societatea civilă din România în răsturnarea rezultatului alegerilor prezidenţiale? 

Îmi este frică să mă pronunţ categoric pentru că nu sînt un expert în politicile existente în România. Dar de un lucru pot să fiu sigur, pentru că este evident ca lumina zilei: candidatul care conducea detaşat în turul II al alegerilor prezidenţiale a pierdut. Iar de aici pînă la a trage o concluzie logică nu este decît un pas: societatea civilă din România a făcut posibil acest lucru. Vorbind despre mentalitatea că în România nu ar exista, de fapt, o societate civilă reală, nu există decît un răspuns şi mai simplu: dacă n-ar fi existat, acum, cu siguranţă, aveaţi un alt preşedinte. 

Credeţi că Internetul şi reţelele sociale devin un nou tip de motor pentru un nou tip de societate civilă? 

Da, bineînţeles. Este un lucru demonstrat de mai mult timp. Vedeţi ce s-a întîmplat în ţările arabe, fenomenul Primăvara Arabă sau Maidanul în Ucraina. 

Dar poate fi Internetul şi un motor periculos? 

Depinde. Internetul şi reţelele de socializare sînt precum un cuţit cu care poţi tăia şi pîine, dar poţi, de asemenea, să şi înjunghii pe cineva. Depinde foarte mult de cel în mîinile cui ajunge acest cuţit... Cine şi pentru ce îl mînuieşte.  

Să înţeleg că este vorba doar despre noroc? 

Nu ştiu dacă putem vorbi despre noroc. Gîndiţi-vă, cînd aveam Radio Europa Liberă... Acesta era o extensie clară a libertăţii, a informaţiei, o extensie care ne-a ajutat foarte mult. Pe de altă parte, în alt scenariu, dacă Radio Europa Liberă ar fi încăput în mîinile unui Hitler, acesta nu mai era o extensie a libertăţii, ci ar fi devenit un vehicul pentru răspîndirea urii şi agresivităţii. Cam aşa stau lucrurile şi cu reţelele de socializare. 

Aveţi cont de Facebook? 

Nu. Ţin prea mult la intimitatea vieţii mele. Dacă eşti pe Facebook, trebuie să fii conştient că renunţi la mult din această intimitate.

Într-un interviu pe care l-aţi acordat acum ceva vreme postului de radio Svoboda, aţi afirmat că Europa trebuie să înveţe, acum mai mult ca niciodată, din propriile greşeli. În contextul actual, în care extremismul şi naţionalismul tind să prindă din nou contur, un contur din ce în ce mai agresiv, în România am ales un preşedinte care este minoritar atît etnic, cît şi religios. Poate fi acest fapt un posibil catalizator pentru relaxarea tensiunilor din zonă? 

Alegerea acestui preşedinte a fost ceva pozitiv, din mai multe perspective. Una dintre ele este respingerea criteriilor tradiţionaliste. Faptul că aţi ales acest preşedinte, minoritar etnic şi religios, a fost, practic, o demontare a clişeelor. Aţi reuşit să demonstraţi că tocmai acest tip de criterii nu a fost important şi, tocmai de aceea, ele nu au primat. Pentru că, din păcate, în exterior, imaginea generală despre România este aceea a unei ţări profund naţionaliste. Ceea ce aţi realizat important prin această alegere, repet, în afară de multe alte considerente, este că aţi demontat din rădăcină percepţiile negative despre ţara dumneavoastră. 

În acelaşi interviu aţi declarat că sînteţi nu numai „rusofil“, ci şi „ucrainofil“ şi că aţi dori ca Ucraina să urmeze calea Poloniei. Există însă, în prezent, condiţii care ar face posibil un asemenea scenariu?

Nu-mi amintesc exact contextul în care am spus aceste lucruri... Presupun că m-am referit la faptul că Ucraina trebuie să se îndrepte către Vest, aşa cum a făcut Polonia. În plus, ar trebui să se introducă reforme importante în ceea ce priveşte politica. Dar, pentru a reuşi aceste lucruri, este nevoie, în primul rînd, de o mare voinţă politică. Apoi, vorbim şi despre necesitatea de a organiza dezbateri de tip filozofic. Trebuie să se creeze platforme largi de discuţii, platforme care să faciliteze întîlnirea dintre mai multe voci care să provină din mai multe direcţii ale spectrului politic. Dar, cel mai important, trebuie să se realizeze reformele necesare. Şi, bineînţeles, ar trebui să intervină şi comunitatea internaţională. 

În ce fel? 

Planul Marshall, de exemplu...

Vorbind despre reforme... Au trecut 25 de ani de la căderea comunismului. Cu toate acestea, în România ne definim încă prin opoziţie la comunism. De ce credeţi că se întîmplă acest lucru şi care este mentalitatea în celelalte ţări fost comuniste? 

Pot să vă spun din start că acest tip de definire, de raportare, nu este caracteristic numai României şi românilor. Această raportare încă se regăseşte în toate ţările fost comuniste. Poate ceea ce este într-adevăr specific României e faptul că voi aţi fost atîta timp sub dominaţie şi influenţă sovietică, timp în care în Polonia începeau să se creeze deja puternice sentimente antisovietice.  

În ceea ce priveşte nostalgia, aici sînt mai multe cauze. Şi eu pot să spun că am nostalgii şi că pentru mine era mai bine în perioada respectivă, decît îmi este acum, din simplul motiv că eram tînăr şi că fetele mă plăceau. Deci viaţa mea era mai interesantă ca acum, deşi tinereţea mi-am petrecut-o sub comunism. Pe scurt, poţi înţelege o parte a nostalgiei, dar acea nostalgie care se relaţionează la dorul pentru trecutul tinereţii. 

Pe de altă parte, este de-a dreptul absurd să spui că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu decît este acum. Bineînţeles că, dacă reduci totul la cîteva avantaje (care erau, de fapt, inexistente), poţi spune că aveai concediu şi locuri de muncă stabile. Sînt unele voci care susţin că exista democraţie şi pe vremea lui Ceauşescu, pentru că se organizau alegeri şi pentru că fiecare om avea dreptul la vot. Dar realmente, realităţile nici nu se pot compara. Ştim prea bine, cu toţii, care era dreptul cetăţeanului la vot. Erau timpuri barbare, erau timpuri ale cruzimii. Regimul Ceauşescu a fost un regim crud.  

Şi, bineînţeles, democraţia are suişurile şi coborîşurile ei, dar este singura parte a alternativei şi, incontestabil, în democraţie este mai bine decît era pe vremea comunismului. 

„Griul este frumos!“ Cînd credeţi că oamenii nu vor mai ţine morţis să vadă lucrurile doar în alb şi negru? 

Mi-aţi citit cartea! Răspunsul la întrebarea dumneavoastră este, din păcate, unul simplu şi evident: Niciodată. Democraţia şi multele nuanţe de gri care definesc şi construiesc, de fapt, o societate democratică, în care lucrurile nu pot fi doar în alb şi negru, sînt asemănătoare acelui bolovan pe care Sisif este condamnat să îl urce mereu şi mereu de-a lungul unui munte. Democraţia este precum bolovanul lui Sisif, iar misiunea noastră, a celor care vor o societate democratică, este să veghem şi să urcăm la loc această piatră, de fiecare dată cînd este dărîmată.  

a consemnat Stela GIURGEANU  

Foto: A. Holerga

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.