Familia, celula de bază a corporaţiilor

27 noiembrie 2014
Din nou scandal, în loc de dialog jpeg

Am participat, nu cu mult timp în urmă, la o întîlnire cu specialişti în resurse umane, de aici şi din străinătate. Subiectul dezbaterii se referea la resursele aflate la îndemîna top managementului pentru motivarea angajaţilor săi.  

Pe un PowerPoint colorat vesel, un „HR manager“ din Statele Unite schiţase un sistem de recompense acordate corporatiştilor, sistem care – ni s-a spus – funcţionează cu succes în ţara sa de origine. Expunerea începea cu cele mai simple exemple de bonusuri acordate juniorilor merituoşi: plata abonamentelor la metrou sau la publicaţiile favorite, decontări ale unor servicii medicale, subvenţia unor activităţi de recreere etc. Treptat, însă, pe măsură ce înaintai cu ochii pe scara ierarhică, ajungînd la directorii de departamente sau la şefii de filiale, răsplata angajaţilor valoroşi lua amploare: abonamentele plătite de firmă la sala de fitness sau la spectacolele de teatru nu mai erau numai pentru angajat, ci şi pentru partenerul de cuplu. Din ce în ce mai mult, recompensele „înghiţeau“ întreaga familie: taxele pentru grădiniţă sau pentru facultate erau plătite de firmă, mai apoi, aceeaşi firmă generoasă plătea abonamente pentru mers cu rudele după tine la spa, la fitness, în concedii sau drumuri de afaceri. 

În timp ce imaginile se derulau pe ecran şi entuziasmul haşeristei creştea, două gînduri nu-mi dădeau pace şi mă făceau să comentez, în gînd, subversiv:  

1. S-ar fi putut spune, deci, uitîndu-te la „caracatiţa“ gratificaţiilor, întinsă la toate persoanele cu sînge din sînge angajatului, că libertatea unei vieţi personale amenajate după propriile dorinţe o ai doar în stadiul de proaspăt angajat. Pe măsură ce-ţi trece vremea în firmă, pe măsură ce devii mai competent şi mai indispensabil şefilor tăi, familia devine şi ea membră de onoare a corporaţiei. Sub pretextul grijii pe care patronatul o are pentru ca obligaţiile private ale angajatului său să nu-i afecteze randamentul la muncă, familia devine o colonie, sau, mai curînd, o anexă gospodărească a firmei. Îi este fixat, sub formă de bonusuri, un buget pentru sănătate, unul pentru educaţie, altul pentru recreere, i se sugerează cum ar trebui să îşi petreacă timpul liber şi ce şcoli ar trebui să urmeze copiii. Angajatul harnic, conştiincios şi inovativ descoperă în curînd că răsplata oferită de şefi pentru aceste calităţi anulează viaţa şi opţiunile private: soţia ta se va întîlni cu soţia colegului tău la acelaşi spectacol plătit din bonusurile date de firmă, soţul tău se va întîlni cu soţul colegei tale la aceeaşi sală de tenis închiriată de firmă, copiii tăi vor face castele din acelaşi nisip al aceleiaşi plaje închiriate de aceeaşi generoasă firmă. Este exclus, desigur, să te opui acestor dorinţe de a te face fericit cu orice preţ: să spui, de pildă, că zilele libere vrei să le petreci, o dată la cîţiva ani, singur, departe de partener şi de copii. Firma nu plăteşte astfel de extravaganţe. Sau că vrei să decizi singur în ce fel vrei să cheltuieşti măririle de salariu, nu la filme sau spectacole, ci la un whiskey cu prietenii, de exemplu. Să nu fiu înţeleasă greşit: nu sînt împotriva recompensării muncii lucrative, creative, eficiente. Dar aşa cum stăteau lucrurile în PowerPoint-ul vesel, îţi puteai lesne imagina că va veni curînd ziua în care copilul transmite firmei angajatoare ca, la următoarea promovare a părinţilor săi, să nu uite că are nevoie de un iPad şi de o bicicletă roz.  

2. Sînt pline manualele de psihologie şi de pedagogie de sfaturi pentru părinţi, despre cum să nu îl facă pe copil dependent de recompense materiale: cum să îi explici celui mic că trebuie să meargă civilizat pe stradă, nu pentru că la capătul drumului îl aşteaptă o bomboană, ci de dragul respectului faţă de ceilalţi participanţi la trafic; cum să îl ajuţi pe fiul/fiica ta să depăşească greutăţile la învăţătură, nu pentru că la sfîrşitul anului şcolar încheiat cu brio îl aşteaptă o vacanţă la mare, ci pentru că doar aşa îşi va găsi un rost în viaţă. Ani întregi ne străduim să îi debarasăm pe copiii noştri de aşteptarea unei recompense imediate şi neapărat materiale, la capătul unui efort depus. O facem degeaba: cînd se vor angaja, vor descoperi că poveştile despre împlinirea spirituală şi mulţumirea sufletească pentru lucrul bine făcut pot cîntări exact cît bomboana pe care o aşteptau atît de nerăbdători în copilărie. Sau cît un concediu plătit de firmă.  

Maria Iordănescu este psiholog. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.