Cinci chestiuni elementare de sărbători
„Un Merry-Toffee-Nutmas-Eggnog-Cappuccino Grande vă rog!“
„Cu scorţişoară, cu merişoare, cu turtă dulce sau panettone?“
Îmi iau cafeaua şi îmi caut un loc în cafeneaua aglomerată din mall, dar, evident, nu găsesc. Mă sună I. Să-mi zică că întîrzie, că stă afară să fumeze o ţigară că e nervoasă. Îmi iau cafeaua şi fac slalom prin mulţimea de oameni de la parter şi, în cele din urmă, mă văd cu ea. Termină ţigara şi se chinuie să îşi mai aprindă încă una, trage o înjurătură, vîntul îi tot stinge flama brichetei pe care scrie „O ard la foc continuu“. O întreb ce-a păţit. „Sînt proastă. Iară m-am împăcat cu el.“
● Chestiunea numărul 1: împăcările
Mă prefac surprinsă. Dar nu e o surpriză, împăcările sînt parte a ritualului de dinainte de sărbători. Cumperi brad, decorezi casa şi devii brusc un om mai bun, mai iertător: e momentul în care inima ta plină de căldură şi voioşie poate să facă un act curajos. Aşa că te împaci cu fostul ori fosta. La vîrsta critică a adolescenţei, unii sînt de părere că iubitul sau iubita sînt un must-have. În lipsa „Jumătăţii“, sărbătorile tale sînt sortite eşecului: n-ai cui să îi iei cadou special, dacă ai bani, nu ai cu cine să te pupi sub vîsc, îţi asumi eticheta de forever alone şi rişti chiar să fii exclus din ieşirile unor prieteni de-ai tăi, care sînt cuplaţi. Ba mai mult, cînd auzi „Last Christmas“, cîntată la toate radiourile, eşti expus unei periculoase depresii de sezon, din cauza gîndului constant la iubirile de mult apuse. Rişti să petreci seara de Ajun pe profilul de Facebook al fostei iubiri, în timp ce lăcrimezi ascultînd melodia sus-menţionată şi dînd-o cît se poate de tare ca să n-o auzi pe maică-ta că are nevoie de ajutor în bucătărie.
● Chestiunea numărul 2: cheta de Revelion şi bătaia colegului care a strîns banii şi şi-a luat comision
Pînă la urmă I. se înveseleşte cînd primeşte pe Whatsapp un mesaj. Aruncă mucul de ţigară şi începe să rîdă. „L-a bătut C. pe A. şi nu mai merge A. la munte de Revelion cu noi.“ O întreb care e faza şi-mi explică: A. s-a ocupat de cazare şi le-a cerut în plus tuturor cîte 20 de lei pe noapte. Socoteala din tîrg însă nu se potriveşte mereu cu cea de acasă.
● Chestiunea numărul 3: cadourile de Secret Santa
Intrăm în mall şi noi, şi, bine-dispusă de episodul anterior, I. îşi aminteşte de ce ne-am întîlnit.
În fiecare an, se poartă ca adolescenţii entuziasmaţi de venirea Crăciunului să îşi scrie numele pe nişte bileţele pe care le aruncă într-o căciulă, şi, în cercul de prieteni ori de colegi, să extragă pe furiş bileţelul cu persoana pentru care vor urma să fie „Secret Santa“. O întreb cui îi ia cadou şi îmi zice că unei colege pe care nu o suportă, că tipa se plînge toată ziua că e grasă cînd, de fapt, nu e. Eu mă opresc să îi iau un flecuşteţ inutil unei alte colege (pînă la urmă îi iau un ceainic), apoi ne îndreptăm spre supermarket ca I. să ia cadou de Secret Santa un bax de batoane de slăbit.
● Chestiunea numărul 4: cadourile pentru El/Ea şi posibile consecinţe
Dacă cadoul de Secret Santa nu reprezintă un mare stres, provocarea cea mai mare apare cînd vine vorba despre persoana iubită. E într-adevăr o adevărată dramă în cazul adolescenţilor îndrăgostiţi, cînd aceştia nu găsesc cadoul potrivit pentru „Jumătatea“ lor. Ce e de făcut cînd banii din buzunar nu se pot transforma într-un cadou okay? Un fenomen tipic este dat de valul de despărţiri de Crăciun. Motive se găsesc multe, dar de regulă, în această perioadă, cadoul rămas în vitrina magazinului e cam singurul. În general, oamenii se cuplează înapoi după vreo două zile, că doar şi-au luat cameră la munte împreună de Revelion şi nu vor să îşi piardă banii, că e greu să faci mutări, mai ales cînd e gaşca mare.
● Chestiunea numărul 5: momentul cadourile pentru părinţi şi/sau bunici
Ne facem o parte din cumpărături. Procesul e obositor şi destul de periculos. În unele magazine nici nu ai pe unde să calci, şi în supermarket, la raionul de patiserie, am văzut o coadă de vreo 10-15 oameni aşteptînd cozonaci calzi. Desigur, şi asta face parte din farmecul sărbătorilor. Ne trece pe la nas un miros de friptură, ajungînd prin aripa magazinului cu restaurante. Cizmele cu toc devin şi mai incomode şi gîndul la tenişi şi la aerul respirabil de afară prelungesc agonia. Intrăm într-un magazin de haine „pentru mame“ şi o întreb pe I. dacă le ia ceva alor ei. Îmi zice că ai ei ar trebui să fie mulţumiţi că au un copil aşa frumos şi deştept şi că e absurd să mai aibă nevoie şi de un alt cadou.
Mălina Amortoaie are 18 ani şi e elevă la Colegiul Naţional „Sf. Sava“.
Foto: wikimedia commons
