O falsă spovedanie
Domnul Victor Ponta, prim-ministru al României, a trimis o scrisoare Universităţii Bucureşti prin care spune că renunţă la titlul de doctor.
O sumedenie de comentatori şi jurnalişti s-au grăbit să îl acuze de ipocrite încercări de înduioşare a universitarilor români, de o căznită încercare de curăţare a imaginii masiv şifonate de eşecul de la prezidenţiale, de interesul pentru păstrarea locului de la guvernare, ambalat într-o falsă preocupare pentru soarta învăţămîntului etc.
Alţii au hotărît că gestul dlui Ponta este un prim pas spre normalitate, pe care îl face un personaj pînă mai ieri duplicitar, arogant, mincinos, infatuat. Că eşecul de la ultimele alegeri l-a îndreptat spre un soi de drum al Damascului, deschis cu un gest de minim regret şi bună-cuviinţă, prin care renunţă la un titlu luat prin plagiat.
Am de făcut cîteva comentarii: 1. Un premier care renunţă la un titlu de doctor în urma unor controverse şi dovezi despre felul – oneros – în care el a fost obţinut nu mai poate fi premier. E un scandal să mi se ceară încrederea fragmentată pe secvenţe biografice şi profesionale, într-un om care îmi guvernează ţara: atunci cînd şi-a dat doctoratul a fost un măsluitor, dar cînd dă ordonanţe de urgenţă sau stabileşte care sînt impozitele pe care le voi plăti este de bună-credinţă. 2. Este adevărat, nu titlul de doctor l-a făcut premier sau procuror. Dar funcţia de premier l-a ajutat, în cel mai pur stil mafiot, să-şi menţină titlul de doctor în Drept: şi-a pus la munca de acoperit falsurile pe subalternii, miniştrii, colegii de partid, specialiştii în Drept şi, împreună cu ei, a schimonosit legi, a schimbat comisii, a concediat profesori. Pe scurt, a dat de pereţi cu învăţămîntul românesc, tratîndu-l cu cea mai mare lipsă de respect. 3. Confesiunea dlui Ponta din scrisoarea adresată Universităţii Bucureşti pare a fi una de victimă a mass-mediei puse pe scandal, şi nu una de infractor: renunţă la titlu nu pentru că este obţinut fraudulos, ci pentru că a fost acuzat, zgomotos şi politic, că l-a obţinut fraudulos. 4. Afirmaţia dlui Ponta că face acest gest din respect pentru educaţie este cel puţin cinică, în condiţiile în care noul Guvern cuprinde un ministru care a fost la rîndu-i acuzat de plagiat şi un altul, tocmai cel al Educaţiei, care a făcut parte dintr-o comisie de învăţămînt constituită în răspăr cu legea, doar pentru a „albi“ plagiatul premierului.
De fapt, toată scrisoarea premierului este un fals gest de reparaţie: în urma ei, nici doctoranzii oneşti nu se vor spăla de suspiciune, nici doctoranzii contrafăcuţi nu se vor simţi datori cu o mărturisire a păcatelor lor. Ca să fie un gest autentic, dl Ponta ar trebui să îşi ceară scuze, odată cu înaintarea demisiei, tuturor celor pe care i-a îngenuncheat în lupta de a-şi apăra titlul: profesori, universităţi, justiţie, elevi, studenţi etc. Altfel, totul nu e decît un joc de glezne şmecheresc, menit să înduioşeze suflete de partid.
Maria Iordănescu este psiholog.
