Alo, aici provincia!

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

Pe la mijlocul anilor ’90, cînd eram în primul sau în al doilea an de liceu, într-o vacanţă de vară, le-am vizitat pe verişoarele mele într-un mic oraş din nordul ţării. Era acel gen de oraş pe care puteai să-l bagi în buzunar, cu tot cu cei 10.000 de locuitori ai săi, cu strada lui principală, pe care puteai s-o străbaţi în maximum 10 minute şi pe unde, desigur, se plimba toată lumea ce voia să fie văzută, cu magazine, ştrand în părăsire, policlinică şi o gară în care, chiar şi atunci, nu opreau mai mult de două trenuri personale. Un fost oraş minier în descompunere, din care toţi tinerii voiau să plece, inclusiv verişoarele mele, chiar dacă munţii erau la doi paşi, iar „pe Criş“ puteai oricînd să-ţi faci un grătar, cu o slană bio care se încingea pe ţepuşă şi picura mai apoi pe pită. În acea vacanţă, mie mi s-a părut un loc idilic. Poate pentru că verişoarele erau mai domnişoare decît mine, aveau o gaşcă alcătuită din băieţi simpatici, studenţi la facultăţile din Cluj sau Timişoara, care jucau mima pînă-n zori. Şi pentru că exista un loc magic, numit Discotecă, unde mergeam seară de seară. Discoteca respectivă era improvizată în Casa de Cultură – o clădire solidă, sovietică, chiar în sala cea mare, cu colonade. Distracţia era de obicei aceeaşi – formam „cercul“ şi dansam pe Ace of Base sau „Coco Jambo“. Apoi, începeau bluesurile, iar eu tot speram că băieţii studenţi „din gaşcă“ mă vor invita la dans. Ceea ce nu se întîmpla niciodată, eram prea puştoaică pentru ei. Totuşi, m-a invitat, la un moment dat, un băiat cam de vîrsta mea, „de pe sate“. Nimic interesant la el, dar ferchezuit şi galant. Am dansat, apoi am ieşit afară „ca să vorbim“ – aşa cum se făcea pe vremea aia, că în Discotecă era muzica prea tare. Şi, din vorbă în vorbă, „ne-am dat întîlnire“ a doua zi, pe aceeaşi bancă din faţa Casei de Cultură, ca să consolidăm relaţia. Aveam 15 ani, era una dintre primele mele întîlniri. Pe lumină, am descoperit că băiatul era la locul lui, dar ţăran. Nu într-un sens peiorativ, ci în toată puterea cuvîntului. La 16 ani, avea deja mîinile bătătorite şi muncite. Un aspect care nu i-a plăcut defel fetei „de Capitală“ din mine! Se tot vorbeşte acum, într-un cadru organizat şi de multe ori politizat, de discriminarea faţă de unguri, de ţigani, de homosexuali etc. Toată această „discriminare“ face, în fond, parte din natura oamenilor, în funcţie de locul în care te naşti, de educaţie, de mediu. Dacă nu te compari cu alţii, practic nu exişti.  

Aşadar, oare de ce nu se „inventează“ şi discriminarea orăşenilor faţă de ţărani? Pentru că eu asta am făcut, la 15 ani – l-am respins pe băiatul acela frumuşel şi bine intenţionat, doar pentru că era „prea“ ţăran pentru mine. Totuşi, am făcut schimb de adrese. Iar la finalul „întîlnirii“ de pe bancă – pe care sînt convinsă şi acum că a urmărit-o, cu mic, cu mare, întregul oraş, ca la cinema în aer liber – ne-am pupat scurt şi cast pe buze. Pînă şi buzele lui erau aspre şi altfel decît îmi imaginam eu nişte buze de băiat. De pildă, buzele studenţilor care nu mă băgaseră în seamă erau, mai mult ca sigur, moi.  

În următorii trei ani, am primit regulat scrisori de la băiatul din Bihor. Erau total agramate şi înduioşătoare (pentru mintea mea cea de acum, îmi pare rău că nu le-am păstrat). Povesteau lucruri despre starea vremii şi ploi, despre vaci şi că a apărut leurda, despre cules de ciuperci în pădure şi despre Discoteca din oraş, care „sa stricat, nu mai e aşa faină cum o şti“. Pentru adolescenţi, indiferent de mediu şi de educaţie, totul „se strică“ de la an la an. Nu i-am răspuns niciodată, aşa că scrisorile au încetat să mai vină.  

Apoi, cînd eram în anul II de facultate şi uitasem deja de băiatul acela, m-am pomenit cu el la uşă. Pe Calea Moşilor. Părinţii mei erau în concediu, iar la mine era un soi de „bairam“ perpetuu. Abia l-am recunoscut cînd l-am văzut pe palier – era mai înalt, mai zdravăn, tuns chilug, dar tot „ţăran“, ba chiar mai rău decît înainte. Era însoţit de încă vreo doi, colegii lui „de la unitate“, şi se hăhăiau toţi trei în faţa uşii mele. Făcea armata în Bucureşti, iar singura adresă pe care o ştia aici era a mea. În plus, era vorba de o fată din Bucureşti şi venise cu ceilalţi ca să se laude. A fost surprins să vadă în ce persoană „emancipată“ mă transformasem între timp. Prietenul meu de atunci avea plete pînă la fund. O prietenă dansa cu abajurul unei veioze în cap. În sufragerie, vreo trei vedeau filme de Kusturica. În dormitor, alţii ascultau punk. I-am primit pe cei trei recruţi în bucătărie, unde şi-au pasat de la unul la altul palinca pe care o aveau la purtător. După care cred că au plecat.  

Însă băiatul din Bihor a continuat după aceea să mă sune cu înverşunare. De la Unitate. Poate se plictisea, poate încerca să-şi demonstreze lui însuşi ceva, sau poate celor doi cu care se hăhăise pe palierul blocului. Doar că în tonul lui de la telefon lipsea ceva, lipsea acel bun-simţ al ţăranului, acea inocenţă din scrisorile lui. Băiatul venise în Bucureşti, era deja şmecher, se pervertise.    

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.