Credinţă

Ana-Maria SÎRGHI
Publicat în Dilema Veche nr. 563 din 27 noiembrie - 3 decembrie 2014
Credinţă jpeg

E o după-amiază răcoroasă de vară, în Otopeni. Din staţia de autobuz, un drum asfaltat şerpuieşte spre zona de vile, P+1, P+2, dar şi suficiente petice de verdeaţă. Pe o alee pietruită, o casă încă nefinisată la exterior este închiriată de Amalia şi Alex Enuţă, doi tineri de 24, respectiv 27 de ani. Stau aici de cîteva luni, împreună cu cei doi copii ai lor – Nectaria, o fetiţă zglobie, cu alură de Cosînzeană, în vîrstă de 3 ani, şi Simon, un băieţel cuminte, cu păr bălai şi ochi albaştri, în vîrstă de 2 ani. 

În camera lui, Maica Domnului, Sfîntul Nicolae, părintele Arsenie Boca, părintele Iustin Pîrvu şi alte zeci de iconiţe veghează, lipite una lîngă alta ca un tapet care ar vrea să îmbrace peretele pînă în tavan. Simon este luat din pătuţ pentru şedinţa zilnică de kinetoterapie. Astăzi face exerciţii cu mama şi tata, căci specialistul este în concediu şi nu îşi permit să piardă prea multe şedinţe. Amalia şi Alex au învăţat cîteva exerciţii de antrenare a muşchilor, iar Nectaria zburdă veselă pe lîngă ei. „Simooon, Simooon!“ îl strigă chicotind, urmărindu-i fiecare poziţie. Vine spre el, îl pupă pe obraz şi pe burtă, apoi aleargă sprintenă spre Omiduţa, o jucărie multicoloră cu care s-a împrietenit la cataramă.  

Alex pregăteşte patul pentru Simon, iar Amalia îl întinde pe spate şi se strînge turceşte lîngă el. Începe să-i maseze fiecare deget, rînd pe rînd, apoi talpa, glezna. Îi mobilizează genunchii: „Un, doi, un, doi! Bravo!“, apoi mîinile. Îl ridică în poziţia şezut, ţinîndu-l bine în braţe, ca pe o păpuşă. E obosită, dar are răbdare cît să mai dea şi altora cu împrumut. „Foarte bine, foarte bine!“ Urmează cîteva rostogoliri cu mingea de gimnastică. Simon stă cuminte şi, din cînd în cînd, icneşte încet, iar faţa lui se schimonoseşte a durere. „Mama e aici, Simon. Şi Nectaria e lîngă noi, nu plînge. Hai, cîte un pupic de încurajare de fiecare dată“, îi spune punîndu-l pe burtă ca să-i îndrepte coloana.  

Pentru soţii Enuţă, viaţa de familie înseamnă şi asta: terapii, exerciţii, vizite regulate la medici, analize. Toate pentru ca Simon, diagnosticat acum un an cu stare vegetativă persistentă, să evolueze spre o stare de minimă conştienţă. Cît va putea recupera după traumatismul cranio-cerebral, nu se ştie.  

„Tati, tati, noi ne-am răsturnat cu maşina. Făcea bum, bum, bum!“ îşi amintea Nectaria la cîteva luni după accident. Anul trecut, se întorceau de la Gura Humorului, unde petrecuseră sărbătorile de Paşti, încărcaţi cu tot felul de bagaje. Amalia şi Alex discutau despre problemele de la muncă şi ţeseau planuri de vacanţă pentru o scurtă escapadă în Grecia. Pe E85, la ieşirea dintr-un sat în judeţul Bacău, Alex a încercat să evite o maşină care încetinise brusc şi au ajuns pe contrasens. 

„De patru ori ne-am răsturnat şi am aterizat pe cîmp“, povesteşte Alex. „Credeam că e sfîrşitul, aşteptam să intre ceva în mine dintr-odată.“ În dreapta lui, Amalia leşinase, iar copiii erau de negăsit. Toate geamurile se făcuseră ţăndări, iar cei mici fuseseră azvîrliţi afară în timpul şocului. Simon era lovit la cap şi sîngera, iar Nectaria zăcea inconştientă lîngă el. Nici unul nu reacţiona. 

Sirena de poliţie, sirena de ambulanţă. Întrebări peste întrebări, haos. Cu leziuni multiple şi murdari de pămînt, Amalia şi cei doi copii au fost duşi la spital, iar Alex a rămas să discute cu poliţiştii. De la Adjud au fost trimişi la Focşani, iar de acolo un elicopter l-a transportat pe Simon la Spitalul „Bagdasar Arseni“ din Bucureşti. Tîrziu, în toiul nopţii, au ajuns şi ei în Capitală. Băiatul era intubat, în comă de gradul 3 pe scala Glasgow, instrument utilizat pentru a evalua nivelul de conştienţă şi pentru a aprecia prognosticul după un traumatism cranio-cerebral. 

„Sînteţi mama lui Enuţă Simon?“ a întrebat-o un medic rezident pe Amalia. „Da…“ „Să vă pregătiţi, că o să moară. Starea lui e foarte gravă. Aşteptăm să se stabilizeze, dar nu credem că va supravieţui.“ 

Timp de patru ore a fost în operaţie. I s-a eliminat un hematom (tumoare constînd într-o aglomerare de sînge închistat), iar o porţiune din partea stîngă a craniului, fracturată în timpul accidentului, s-a păstrat în banca de organe, în speranţa unei reconstrucţii viitoare. 

Capul lui Simon arăta ca o minge dezumflată. Era în comă profundă, iar a doua zi a fost transferat la Spitalul de Urgenţă pentru Copii „Marie Curie“. În urma operaţiei, o cantitate mare de lichid cefalo-rahidian s-a strîns în membranele creierului şi a fost necesară o nouă intervenţie. I s-a montat un tub flexibil pentru drenaj şi astfel lichidul a fost redirecţionat de la cap pînă în burtă, fiind ulterior absorbit în sînge. În plus, nu putea respira singur şi era conectat la un aparat de ventilaţie mecanică. Între timp, Amalia se transformase în soră medicală, fiind nelipsită din secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă (ATI) a spitalului. A învăţat să-i aspire secreţiile şi urmărea pe monitorul unui aparat momentele în care Simon ar putea da semne că respiră singur. I-a vindecat o escară urîtă apărută la cap, după operaţie, l-a uns cu cremă, l-a spălat, i-a dat de mîncare, i-a schimbat pansamentele. Făcea cam tot ceea ce asistentele, din lipsă de timp sau din indiferenţă, nu apucau să facă.  

Medicina modernă, cu evoluţii remarcabile în procedurile de reanimare, a salvat un număr colosal de vieţi omeneşti, dar, în acelaşi timp, a înregistrat şi rezultate nefaste şi greu de evitat, pe care doctorii nu le-au putut anticipa. Este vorba despre o serie de sindroame apărute în urma leziunilor cerebrale severe: moartea cerebrală, starea de minimă conştienţă, sindromul

şi, cel mai cunoscut dintre ele, starea vegetativă. Termenul din urmă a fost introdus în 1972 de un neurochirurg scoţian şi un neurolog american, care au observat că, în cazul unor pacienţi care se trezeau din comă, sistemul nervos vegetativ rămînea activ. Adică funcţiona tot ceea ce nu putem controla în mod conştient la nivelul organismului: sistemele cardiovascular, gastrointestinal, genito-urinar, oftalmologic şi reglarea termică. Ulterior, alături de „stare vegetativă“, s-a introdus menţiunea „persistentă“ pentru a semnaliza faptul că bolnavul nu dă semne de ameliorare. Prin terapii complexe (kinetoterapie, logopedie, masaj, ergoterapie), timp de cîteva luni, pacientul poate evolua din stare vegetativă persistentă în stare de minimă conştienţă. În caz contrar, diagnosticul se schimbă în stare vegetativă permanentă, iar şansele de recuperare scad considerabil.

Dar, dat fiind faptul că bolnavul prezintă cicluri regulate de somn-trezie, el poate părea „normal“ în ochii familiei. Deseori, pacienţii pot zîmbi, căsca, tuşi, emite sunete sau face grimase, însă doctorii evaluează aceste acte ca fiind reflexe, nu conştiente. Prin urmare, neavînd control asupra propriului organism, pacienţii nu îşi pot da consimţămîntul pentru continuarea hrănirii artificiale şi a tratamentelor, iar decizia este transferată asupra familiei. Dincolo de dilema etică, doctorii se confruntă şi cu limitele sistemului medical, care nu dispune de resurse infinite. Astfel, unii militează pentru dreptul pacientului de a muri în cazul în care se concluzionează că nu se va mai recupera niciodată, afirmînd că fondurile ar trebui redirecţionate spre bolnavi care au mai multe şanse de însănătoşire. Alţi medici susţin că este o obligaţie morală ca pacienţii neurovegetativi să fie ţinuţi în viaţă, datorită ambiguităţii diagnosticului lor. În sprijinul ipotezei din urmă stau mărturie poveştile unor bolnavi care au dat semne de conştienţă în mod spectaculos, după ce, ani de zile, au fost consideraţi nişte „legume“, fără speranţă de recuperare. 

„Vreau să-l văd pe Simon, vreau să vorbesc cu el…“, le spunea zilnic Nectaria părinţilor. Şi-a dorit foarte mult un frăţior şi, pînă să vină Simon pe lume, căuta compania copiilor din parc, cărora era în stare să le dea toate jucăriile ei, doar să-i vadă fericiţi. 

„Dacă nu ar fi fost Nectaria, alta era starea noastră de spirit“, spune Amalia. „La spital, în prezenţa lui Simon, ne-am impus să nu fim trişti, iar cînd ajungeam acasă izbucneam în lacrimi. Nectaria venea şi mă mîngîia, îmi spunea să nu mai plîng.“ 

Degeaba îi explicau protocolul ATI, căci ea se aşeza pe un scaun pe holul spitalului şi zicea că nu pleacă de acolo pînă nu-l vede pe Simon. În cele din urmă, i-au promis o „legătură telefonică“. Alex s-a dus la patul lui şi i-a ţinut mobilul deschis la ureche, iar la celălalt capăt al firului, Nectaria începuse să-i povestească cîte-n lună şi-n stele.

„I-a recitat poezii, i-a spus că-l iubeşte şi atunci Simon a început să plîngă“, îşi aminteşte Amalia. A fost prima lui reacţie, la două luni după accident, şi momentul în care s-a consemnat trezirea din comă. Dar cum nu existau semne care să indice o interacţiune voluntară cu mediul înconjurător, medicii au concluzionat, la acel moment, că se află în stare vegetativă persistentă.  

Înainte de accident, Simon era un năzdrăvan şi rîdea mereu. Îi plăcea să facă tot ce nu era permis şi, cînd a început să meargă în patru labe, pe la şase luni, o urmărea încontinuu pe Nectaria. În apartamentul unde locuiseră iniţial cu chirie, spaţiul era uşor de explorat şi făcea mereu năzbîtii. Iar în parc, se ducea la toţi copiii şi-i lua în braţe.

A cum, Amalia şi Alex speră ca, printr-un program complex de terapii, să-l vadă zîmbind din nou. Au urmat drumuri nesfîrşite la clinici şi spitale pentru recuperare: kinetoterapie, ergoterapie (exerciţii care implică o activitate practică), terapie Vojta, bazată pe aşa-numita locomoţie reflexă. Cînd nu au mai putut merge la spital, au adus specialişti acasă.

După şase luni, Amalia şi Alex au observat multe îmbunătăţiri la auz, vedere şi mişcarea membrelor. Evoluase în stare de minimă conştienţă, după cum a consemnat şi un neurolog de la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu“, în timpul unui control de rutină, în octombrie 2013. Cum progresele erau însemnate, Simon a putut intra din nou în sala de operaţie, pentru reconstrucţia craniului, care s-a finalizat cu succes. „De la început, am pornit cu ideea că vom face tot posibilul ca să mişte măcar un degeţel. Ne-a încurajat mereu pentru că a reacţionat foarte bine“, povesteşte Amalia. 

Însă şi descurajare au primit destulă din partea doctorilor. De multe ori, li s-a spus că sînt nebuni. „Noi am înţeles că Simon e un caz grav, dar aşa, în inconştienţa noastră, am vrut să luptăm şi să-l salvăm. Nu era nevoie să auzim replici de genul: n-o să vă bucuraţi de el!“ spune Alex.  

Drumul nu se va încheia prea curînd. Şedinţele de terapie continuă aproape zilnic acasă, cu sprijin financiar din partea rudelor şi a prietenilor, căci îngrijirea lui Simon costă între 600-1000 de euro/lună. Pensia de handicap grad I acoperă doar 90 lei, iar remuneraţia Amaliei de asistent social – aproape 700 lei. „În lege se stipulează că persoanele cu gradul I de handicap au dreptul la orice dispozitiv medical gratuit, iar noi am mers să ne interesăm de un cărucior special şi am aflat că primim doar o decontare de 1200 lei, în condiţiile în care acesta costă între 6000 şi 8000 lei. La orteze au păţit la fel – o decontare de 292 lei, iar ei au plătit 382 lei pentru fiecare picior. Cînd Simon avea canulă în trahee, li se decontau doar patru pe an, în condiţiile în care el avea nevoie de zece. Şedinţe de kinetoterapie se pot asigura şi în cîteva centre de stat, însă Simon a fost mult timp netransportabil, pentru că avea capul decalotat şi exista riscul să se producă multe infecţii. 

„Cînd vrea să ne pupe, ne linge ca un căţeluş“, spun Amalia şi Alex cu bucurie. Îl tratează ca pe un copil normal, încearcă să-l scoată frecvent din casă, nu-l lasă abandonat într-o cameră. Îi pun muzică de relaxare ca să îl liniştească, iar Nectaria îi citeşte poveşti cu Mickey Mouse şi cu prinţese. Şi nu trece o zi fără rugăciune. 

În septembrie 2014, au hotărît să se mute cu toţii în Bulgaria, acolo unde Alex începuse de cîteva luni o mică afacere cu fier forjat, după ce a împrumutat nişte bani de la prieteni (achiziţionează spre vînzare componente pentru balcoane, brîuri de balustrade, stîlpi, mînere, ornamente etc). Astfel, tata nu va mai fi nevoit să facă naveta spre Bucureşti, la fiecare două săptămîni. În plus, speră ca aici să cîştige mai bine şi să aibă suficienţi bani pentru tratamentele lui Simon. „Îngrijirea lui e costisitoare şi se va întinde pe mulţi ani“, spune Alex. „Chiar dacă acum mai primim ajutor din partea unora, va veni un timp cînd asta nu va mai sensibiliza pe nimeni. Aşa e omul.“

România au lăsat-o în urmă cu un gust amar. „Parcă am fi închişi într-o puşcărie a neputinţei şi a nepăsării“, spune Amalia. Însă au o mare credinţă că Simon va fi din ce în ce mai bine. „Pe 29 septembrie, chiar de ziua mea, m-a strigat «mami». Avea un zîmbet larg, care m-a emoţionat pînă la lacrimi“, adaugă Amalia.  

Decât o Revistă.  

Foto: T. Vintiloiu

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

featured image jpg
Ritmul distracției în cazinourile online: cum influențează viteza jocurilor durata și bugetul unei sesiuni
Platformele virtuale cu sloturi video și jocuri de masă de cazinou pe internet propun numeroase resurse de divertisment digital adresate exclusiv publicului adult.
shutterstock 2497322599 jpg
Nu reușești să slăbești? Iată 7 posibile motive
Somnul insuficient, anumite afecțiuni medicale și fluctuațiile hormonale sunt doar câteva dintre cauzele care te pot împiedica să pierzi în greutate.
Gigi Becali e pe lista neagră a stiliștilor foto: Facebook
scoala pixabay jpg
România pe harta Eurostat: geografia șanselor educaționale
Cum arată educația din punct de vedere al zonelor geografice și administrative ale României
razvan kovacs si ema oprisan jpg
Cum împart copiii după divorț! Decizia luată de Ema Oprișan și Răzvan Kovacs
Ema Oprișan și Răzvan Kovacs au stabilit cum își împart copiii după divorț. Ce program au decis cei doi
7e902990 280b 474e 8ff6 6d1e322c4e86 jfif
Între constelația familială și spațiul interstelar
Pe celebrul disc de aur aflat la bordul sondei Voyager 1 – o capsulă a civilizației terestre, concepută ca mesaj adresat unor eventuale forme de viață nepământeană –, printre sunetele, imaginile și saluturile înregistrate, se află și trei compoziții de J.S. Bach.
inflatie in crestere foto shutterstock
România are cea mai mare inflație din UE. Prețurile cresc de aproape două ori mai repede decât media europeană
România a rămas țara cu cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană, cu o rată anuală de 7% în octombrie, în timp ce media europeană a ajuns la 4%, potrivit datelor publicate miercuri de Eurostat. La polul opus se află Suedia, cu o inflație de numai 0,6%. Î
Frontiera închisă la Narva png
Estonia închide poarta: sabotajul GRU, granița cu Rusia și dilema Narvei
Estonia închide granița cu Rusia după tentativa de sabotaj asupra unei fabrici de drone, dar măsura deschide o dilemă: cum oprești războiul hibrid al Moscovei fără să izolezi Narva și să împovărezi oamenii care au familii de ambele părți ale frontierei?
image png
O femeie și-a asmuțit pitbull-ul asupra unui polițist pentru a scăpa de arestare. „Totul a luat-o razna”
O femeie a fost arestată după ce ar fi ordonat câinelui său din rasa pitbull să atace un polițist în timpul unei intervenții. Imaginile surprinse la fața locului arată momentul în care animalul îl mușcă pe agent, în timp ce acesta încearcă să o imobilizeze pe suspectă.