⬆
Societate
Pagina 87
Ştirile TV – prima zi de după alegeri
Cozile la vot în străinătate, demonstraţiile de stradă de la noi, imnul naţional al României. Prima replică – Klaus Iohannis: „Votul a decurs extraordinar“, urmat de Victor Ponta: „Poporul are întotdeauna dreptate.“ Prima ştire: „Potrivit datelor parţiale, emise de BEC, noul preşedinte al României este Klaus Iohannis.“
Observator pe strada Păcatului
„Dumneata chiar ai de gînd să stai toată ziua cu noi?“ – mă întreabă o doamnă din comisia electorală, la ora 6,25, cînd ajung în comuna Singureni, judeţul Giurgiu, şi mă prezint cu acreditarea de observator la secţia care se află în clădirea Primăriei.
Cu ochii-n 3,14
● Uitaţi-vă zilele astea la Antena 3, ca să vedeţi cum se schimbă macazul. Badea, Gâdea & Co. o dau cotită, bietul Ciuvică are o privire pierdută. Recomand să aveţi şi un borcan mare de murături alături, ca să vă taie greaţa. (M. V.)
● Sînt sigură că vă lipseşte această informaţie: porcii fac boo-boo în japoneză, chrum-chrum în polonă, groin-groin în franceză şi nöff-nöff în suedeză. E din surse sigure, am găsit-o în The Guardian. (L. V.)
Patrahirul electoral şi lifta străină
Alegerile de anul acesta au fost mai agitate ca niciodată, pline de pasiune şi mobilizare. Printre cei care s-au mobilizat „exemplar“ se află şi Biserica Ortodoxă, întotdeauna la putere şi cu puterea. Această prezenţă ar putea părea anacronică, dacă ea nu ar reflecta, pînă la urmă, nivelul educativ al populaţiei.
Despre actul urinării pe buletinul de vot
Sau pe însuşi dreptul de a vota. Evident, e o metaforă. Unul şi acelaşi tip de realitate – cel la care face referire metafora în cauză – se poate exprima şi altfel, mult mai frust, mai direct, dar nu e cazul. Ştim cu toţii despre ce e vorba. Plus că „actul urinării“ sună mult mai cool, în ordine intelectual-politică de centru.
Online nu este niciodată simplu, este ca-ntotdeauna şi este ca pe vremuri
Cu multă mîndrie de mine mi-am zis: gata, frate, nu mai car. Gata, mi-am stabilit bine produsele preferate. Şi zic aşa: apă plată din aia, sanchi, echilibrată, şi lapte degresat la bidonaş. Nu produsele în sine îmi plac, ci forma ambalajului. Nu este aşa că nu e normal? Nu e, dar între produse similare, ce să alegi?
Din dragoste de carte
Am o veste bună despre cîţiva oameni harnici şi inteligenţi, creativi şi generoşi, care vor cu tot dinadinsul să-i cheme pe copii şi pe tineri înapoi, către carte. Către cartea italiană, de pildă. Şi cum o fac? Printr-un concurs numit „Festlettura“, organizat brici, în liceele şi universităţile de profil din ţară.
Fraierii de serviciu
Printr-a VI-a sau a VII-a, cred, două dintre colegele mele de clasă s-au bătut în sala de sport. Am asistat cu toţii la smotoceala violentă – căci cele două erau nişte fete deja masive la vîrsta aia – iar majoritatea s-a hăhăit şi le-a încurajat, de pe margine, cu fluierături, ţipete şi indicaţii de plasare a pumnilor.
Indiferenţă şi morală
Slavă Domnului că alegerile prezidenţiale s-au terminat cu victoria lui Iohannis. Şi nu spun asta neapărat din motive altruiste, pentru binele ţării şi al semenilor mei: toate astea sînt implicite. O spun, în primul rînd, din motive egoiste, personale. Dacă nu se schimba ceva, riscam să fiu înghiţită de indiferenţă.
Alte alegeri
Dacă nu sînt subiectiv, turul al II-lea al prezidenţialelor din 2014 a fost unul dintre cele mai intense din istoria post-1989. Pe undeva, 2014 e un fel de 1996, indiferent de rezultat. Lucru care m-a făcut să-mi amintesc ce am trăit cînd cu victoria lui Emil Constantinescu.
O nepoată din Basarabia
La sfîrşitul anilor ’90, cînd podurile de flori peste Prut deveniseră o modă, se pleda pentru „fraţii noştri“, cu onestitate sau din diferite interese obscure, în vreme ce basarabenii începuseră să vină în România, un cuplu de oameni în vîrstă, fără copii, s-a gîndit să adopte o nepoată din Republica Moldova.
„Avem nevoie de poveşti ca de un cal de nădejde la un drum lung şi primejdios“ – interviu cu Florin BICAN
"Nu numai că avem nevoie de cărţi pentru copii scrise de autori români. Avem nevoie ca aceste cărţi să fie citite şi în străinătate – de către copii şi adulţi deopotrivă –, aşa cum cărţile scriitorilor străini sînt citite la noi. De ce? Pentru crearea unui echilibru elementar..."
Fugărind iluzii?
Întrebarea relevantă în România de azi nu este dacă presa e liberă, ci cît de liber pot scrie jurnaliştii. Cu alte cuvinte, nu mă preocupă atît de tare dacă un patron sau altul impune o anumită linie politică, ci dacă jurnaliştii sînt capabili să facă presă de calitate, cu sau fără acea direcţie impusă de aiurea.
Literatura ne învaţă cum putem convieţui cu răul – interviu cu Cesare DE MICHELIS
Este profesor de literatură italiană modernă şi contemporană la Universitatea din Padova, preşedinte al editurii Marsilio. Întîlnirea cu Cesare De Michelis a fost prilejuită de lansarea celebrului roman Răul ascuns al lui Giuseppe Berto în prima sa versiune românească, semnată de Smaranda Bratu Elian.
Cu ochii-n 3,14
● O femeie din Noua Zeelandă, al cărei braţ a rămas blocat într-un cuptor industrial pentru biscuiţi timp de 40 de minute, a suferit arsuri grave şi a primit daune în valoare de 35.000 USD. Ştirea BBC este ilustrată cu o grămăjoară de biscuiţi de casă aurii, proaspăt scoşi din cuptor. (M. P.)
● O familie de cerb moscat cu colţi a fost întîlnită recent de o echipă de biologi în nord-estul Afganistanului. Foarte căutat pentru substanţa produsă de glandele lui (folosită în prepararea unor parfumuri
Şcoli, tabletă şi toalete
O ştire de campanie, sau precampanie, ne anunţă că domnul ministru Remus Pricopie şi-a propus să doteze toate şcolile cu tablete. Ambiţia nu este tocmai nouă, din cîte mi-aduc aminte şi domnul prim-ministru vorbea de tablete şi iPhone-uri răspîndite, imaginar, printre toţi elevii ţării noastre bogate şi mai ales deştepte.
Chestia cu votul
Să zicem că eşti cetăţean român şi vii în vacanţă, de sărbători, acasă, la prieteni, rude, părinţi. N-ai mai fost de cîţiva ani. Ai muncit din greu în Occident, ai strîns din dinţi, ai adunat bănuţ cu bănuţ. Ţi-ai imaginat în fiecare seară, cînd puneai capul pe pernă, momentul ăsta, clipa în care te întorci acasă.
Înconjurat de hoţi
Duminică, în piaţă la Rîmnic. „Hoaţo, hoaţo, ai băgat în sacoşe, scoate ce ai băgat, fă, în sacoşe! Ai furat-o pe amărîta asta?!“ Şi ochii pieţii s-au îndreptat spre taraba din colţ, de lîngă pui fără piele şi găini dezosate. „Vai, vai, şi are blană pe ea, ce ruşine!“
Ia calul meu şi fii leader!
Ştiu, ar trebui să scriu despre copii şi problemele lor. Dar cînd văd către ce lume nebună îi îndreptăm, nu mă pot abţine să nu comentez. Deci, acest articol este despre copii şi despre problemele lor viitoare, de adulţi. Iar una dintre problemele adulţilor este bombardamentul cu training-urile de dezvoltare personală.
Facerea de bine
Pe la finele anilor ’90 habar n-aveam cine e Jeffrey Sachs, care-i treaba cu cel care a fost cel mai tînăr profesor de economie de la Harvard, şi cum s-a gîndit el să scoată Africa din sărăcie. End of Poverty nu apăruse încă, pe mine mă interesa doar să ascult toată muzica pe care n-o putusem asculta şi să visez cu ochii deschişi la cai verzi pe pereţi.
Ce a cîştigat Mircea Badea mîncînd bătaie
Bătaia încasată de Mircea Badea de la un luptător de box thailandez a declanşat o epidemie de like-uri şi share-uri din partea intelighenţiei de Facebook. În acest echivalent modern al aplauzelor şi uralelor din arenă se ascunde însă un eşec, al raţionalităţii şi, implicit, al ideii de presă.
Alegători
În duminica alegerilor, bunicul, fost cadru al Armatei, se îmbrăca frumos şi mergea la vot. Dincolo de opţiunile lui, era vorba de o îndatorire cetăţenească pe care o respecta. Şi un simţ al răspunderii pe care nu-l dobîndise în armată, ci în copilăria din satul său de olteni.
Uşurel cu religia în şcoli
"Sigur este nevoie de educaţie etică, cum este nevoie şi de educaţie civică – alt domeniu prea puţin prezent în şcoala românească. Cum spuneam, religia te limitează la o singură dogmă, or, noi vrem să-i învăţăm pe copii să judece singuri ce e bine şi ce este rău, indiferent de context."
Cu ochii-n 3,14
● Vîrstă, studii şi cifre: 665.000 de tineri sub 35 de ani au votat cu Ponta, candidatul care promite stabilitate pentru pensionari; 565.500 de oameni cu studii superioare au votat cu Ponta, candidatul plagiator care sfidează de doi ani orice morală şi normă academică. Dadaism sau absurd? (M. C.)
● „Please, don’t touch me let me grow and become a BANANA. Thank You. [ss.] Your little banana for now“ – anunţ-etichetă sub un snop de banane-pui, într-un bananier de pe o plajă din Parga (Grecia), oct
Nu mai înţeleg nimic din Ungaria asta
Cu vreo cîţiva ani în urmă, mergeam în „ţara vecină şi prietenă“cu sentimentul clar că de acolo începe lumea civilizată la care aspirăm şi noi pe-aici. Ardelenii, crişenii, bănăţenii călătoresc frecvent în Ungaria şi văd lucrul ăsta ca pe unul foarte firesc.
Arta şi rănile sufletului
Nu formulez aici un elogiu pentru arta trecutului, ci pentru arta care vindecă de rănile vieţii, care reconciliază şi reconfortează, care nu se consacră propriului limbaj, care nu eşuează în autosatisfacţia gratuităţii. Arta necesară omului, pe timp de secetă.
Hai, mamă, ia ultimele roşii
Şi le-am luat. Mici, puternice în pieliţe. Gustoase. Ultimele? Păi, este plin de roşii în Mega combinagiul, am luat bere şi i-am luat şi pentru nevastă-mea, aia gură mare, o ciucalată. Este plin în Carrefour ieftinologul, dom’le, se zgîrie pe ochi toată concurenţa. Este plin de roşii la Billa septică.
N-ai să schimbi tu lumea, dar...
Acum foarte mulţi ani, am văzut un film în care o tînără studentă participa la un concurs de frumuseţe. Scopul ei era să cîştige premiul cel mare, dar nu pentru a se bucura de o viaţă roz, ci pentru a avea posibilitatea să aibă prilejul să spună adevărul ei: astfel de concursuri sînt umilitoare pentru femeile din lumea întreagă.
Timp, plăcere, mîncare
Anul trecut, un tînăr inginer din San Francisco a lansat un soi de aliment, o hrană care poate să înlocuiască toate ciorbele, fripturile, îngheţatele şi burgerii lumii. Era vorba de un amestec de nutrienţi care se găsesc în mîncarea trebuincioasă omului, un amestec sub forma unui praf în care se pune, pur şi simplu, apă.
Halloween
Cam cu o lună înainte, am plănuit, anul acesta, ca şi în alţi ani, petrecerea de Halloween. Am vorbit cu cîteva prietene, pe care le-am rugat să vină costumate, am găsit un restaurant, mai prietenos şi care era dispus să producă feluri din dovleac, şi am bătut palma pentru data de 31, seara.
Celelalte alegeri – sloganurile de la Chişinău
Prezidenţialele din România au acaparat în aceste zile toată atenţia amatorilor de politică. Dar, în paralel, în Moldova e campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Dacă ne uităm puţin la ce şi cum comunică partidele moldoveneşti, s-ar putea să aflăm lucruri interesante, care ne şi privesc din punct de vedere geopolitic.
Bobi, computerist
„Afacerea“ era următoarea: să vîndă calculatoare ansamblate din piese vechi, uzate şi reparate ad-hoc, la preţuri de computere noi, să ofere garanţie şi service gratuit la nişte sedii inexistente. La prima mie de dolari cash, cei doi asociaţi au dat o petrecere, iar Bobi a băut singur o sticlă de whisky.
Din povestea lui Gheorghe Ursu – interviu cu Andrei URSU
"Zicea că cineva trebuie să facă ceva... Mai avea un plan. Să ne facem o puşcă cu lunetă. Şi securiştii ştiau, pentru că era consemnată chestia asta. Mulţi spuneau, la vremea aceea, cum l-ar împuşca ei pe Ceauşescu. Tata trecuse puţin la pasul următor."
Cultura lipsei de caracter
Lipsa de caracter, problema moralei evitate, este atotstăpînitoare. Comunismul ne-a sluţit definitiv învăţîndu-ne, în generaţii întregi, că cel mai bine este „să nu te bagi“, să nu te implici, în nici un fel, în exteriorul fiinţei tale producătoare de ură şi invidie. Nu ne implicăm şi nu permitem ca cineva în jurul nostru să se implice.
Oportuniştii fanatici
Sînt înfăţişate mereu, cu tonuri grave şi apocaliptice, desfăşurările de forţe ale maşinăriilor de propagandă ce defilează prin regimurile totalitare. De la Goebbels, încoace, maşinăria infernală a propagandei este mereu invocată, ajungînd un clişeu. În regimurile totalitare, propaganda pare a atinge superlativul artizanal prin recuzita rocambolescă.
Cu ochii-n 3,14
● Cînd să cobor spre staţia de metrou de la Piaţa Sudului, văd un băiat şi-o fată, îmbrăţişaţi, care se pupau cu foc. În clipa următoare, el se opreşte din pupat, se uită grav la perechea lui şi-i spune: „Se duce ţara asta de rîpă“. (D. S.)
● Ca efect al încălzirii globale, a fost descoperit într-un gheţar topit jurnalul de bord al legendarului Robert Scott, căpitanul expediţiei de la Polul Sud, dispărut împreună cu aproape tot echipajul în iarna lui 1912. Carnetul de bord conţine un dese
Lalele, lalele, lalele…
Din Imperiul Otoman, printre baloţii de ţesături scumpe, cîţiva bulbi de lalea au ajuns în Ţările de Jos, în portul Antwerpen. Se pare că negustorul, care a cerut postavul şi mohairul, n-a prea ştiut ce să facă cu bulbii de lalea, pe unii i-a mîncat, asociindu-i cu ceapa, pe alţii i-a plantat, aşa, într-o doară, în grădina de zarzavat.
Attica! Attica!
E greu să nu-ţi aminteşti în zilele astea de una dintre scenele memorabile din filmul Dog Day Afternoon, în regia lui Sidney Lumet. Sonny Wortzik (Al Pacino) jefuieşte o bancă, pentru a face rost de banii care ar acoperi costurile unei operaţii de schimbare de sex pentru iubitul lui.
Omul cel bun din Seciuan
Cu noua sa premieră de la Bulandra, regizorul Andrei Şerban repune în discuţie un fenomen dezumanizant. Comercialul – în traducere liberă şi în toate sensurile, devenit idol în economia liberului-schimb de iluzii, devorator insaţiabil al celor ce i se închină.
Legume în frig
Lasă-mă cu frigul tău, cu prima nea. Unii aţi strigat din străinătate după poze cu zăpada. Să fim serioşi. Nici o poză nu poate înlocui frigul din oasele acelor două zile de week-end. Du-te în piaţă deschisă, nu la termopan Obor, nu, du-te la Dristor – Rîmnicu Sărat.
Un preşedinte pentru educaţia noastră
Aş vrea un preşedinte care, la orice tentativă a mass-mediei de a-l atrage într-o dispută neesenţială, de tabloid, să spună „pe mine asta nu mă interesează, vreau să vorbesc despre ce trebuie făcut în şcoli şi spitale, în programele din învăţămînt şi în contractele cu firmele de medicamente.“
Voluptatea nenorocirii
Ca mulţi alţii de vîrsta lui, bietul meu prieten găseşte în fiecare nimic cîte ceva care să-l scoată din şontîcăiala zilnică a unei vieţi care se apropie de final. Cele mai savurate poveşti sînt cele despre cunoştinţe care s-au îmbolnăvit, sau care au căzut şi şi-au rupt şoldurile prin baie.
În armonie
Sînt dimineţi mai bune, în care toate cele par să se lege, de la ora sculării la cafeaua care iese perfectă, la laptele care nu-i nici prea cald, nici prea rece, la păsările care nu croncănesc apatic, ci cîntă vioi, tocmai atunci, şi la cartea pe care o citeşti sau ştirile pe care le asculţi.
Ce-i mînă pe ongişti în luptă?
La centru, ea lucra ca asistent social, aproape voluntar, din partea unei asociaţii. Dar ceva n-a mai mers, au apărut nişte neînţelegeri în interiorul asociaţiei, n-a vrut să-mi dea amănunte. „Acum am propria mea asociaţie şi e mai bine aşa."
Din „secretele“ unei farmacii eficiente– interviu cu Beatrice SPETEANU şi Iordache HUŞTIU
Farmacia Academia este una dintre puţinele, şi uneori chiar singura farmacie din Bucureşti în care găseşti (aproape) orice medicament, gata făcut sau preparat la comandă. Farmacistul principal de acolo, Iordache Huştiu, e mereu prezent printre angajaţii săi. Tot farmacistă acolo e şi fiica sa, Beatrice Speteanu.
Cu ochii-n 3,14
● Povestea unui taximetrist m-a pus pe gînduri: deşi este multimilionar (în euro) şi are afaceri diverse, de la imobiliare la castraveţi, îşi păstrează meseria de şofer de taxi ca pe un hobby. Cred că ar trebui să-mi schimb hobby-urile. (S. G.)
● În Grid nu există decît un singur panou publicitar pentru alegeri. Ghici, ciupercă, cu cine? Şi tot Ponta e spînzurat în toate comunele şi satele din jur, pînă spre Braşov, cînd îşi mai fac umil prezenţa Iohannis ş.a. Istoria se repetă. La ce interval?
St. Petersburg cu Cecilia Bartoli
Interpreta de muzică clasică cu cele mai multe discuri vîndute în prezent: aceasta este mezzosoprana italiană Cecilia Bartoli – un adevărat fenomen vocal şi intelectual; pentru că Cecilia Bartoli însăşi este o artistă ieşită din tipare, surprinzătoare pe fiecare dintre albumele pe care le înregistrează.
Chipul hidos al oboselii
Al unui anumit fel de oboseală. Al acelui moment cînd ţi se pare că lipsa de sens şi eşecul sînt singurele destinaţii posibile. Singurele adrese spre care se poate îndrepta orice resort al fiecărei respiraţii. E chipul hidos al oboselii paralizante, al instalării unui venin pervers, care adoarme orice atenţie şi scînteiere a voinţei.
Am primit această scrisoare
"Activitatea pe care o întreprind se axează pe verificarea ortografiei paginilor web din România. Vă rog să-mi permiteţi să vă atrag atenţia asupra a două greşeli de scriere de pe site-ul dvs. (istodor.ro), cauzate cel mai probabil din neatenţie sau viteză în redactare."