⬆
Societate
Pagina 87
Înconjurat de hoţi
Duminică, în piaţă la Rîmnic. „Hoaţo, hoaţo, ai băgat în sacoşe, scoate ce ai băgat, fă, în sacoşe! Ai furat-o pe amărîta asta?!“ Şi ochii pieţii s-au îndreptat spre taraba din colţ, de lîngă pui fără piele şi găini dezosate. „Vai, vai, şi are blană pe ea, ce ruşine!“
Ia calul meu şi fii leader!
Ştiu, ar trebui să scriu despre copii şi problemele lor. Dar cînd văd către ce lume nebună îi îndreptăm, nu mă pot abţine să nu comentez. Deci, acest articol este despre copii şi despre problemele lor viitoare, de adulţi. Iar una dintre problemele adulţilor este bombardamentul cu training-urile de dezvoltare personală.
Facerea de bine
Pe la finele anilor ’90 habar n-aveam cine e Jeffrey Sachs, care-i treaba cu cel care a fost cel mai tînăr profesor de economie de la Harvard, şi cum s-a gîndit el să scoată Africa din sărăcie. End of Poverty nu apăruse încă, pe mine mă interesa doar să ascult toată muzica pe care n-o putusem asculta şi să visez cu ochii deschişi la cai verzi pe pereţi.
Ce a cîştigat Mircea Badea mîncînd bătaie
Bătaia încasată de Mircea Badea de la un luptător de box thailandez a declanşat o epidemie de like-uri şi share-uri din partea intelighenţiei de Facebook. În acest echivalent modern al aplauzelor şi uralelor din arenă se ascunde însă un eşec, al raţionalităţii şi, implicit, al ideii de presă.
Alegători
În duminica alegerilor, bunicul, fost cadru al Armatei, se îmbrăca frumos şi mergea la vot. Dincolo de opţiunile lui, era vorba de o îndatorire cetăţenească pe care o respecta. Şi un simţ al răspunderii pe care nu-l dobîndise în armată, ci în copilăria din satul său de olteni.
Uşurel cu religia în şcoli
"Sigur este nevoie de educaţie etică, cum este nevoie şi de educaţie civică – alt domeniu prea puţin prezent în şcoala românească. Cum spuneam, religia te limitează la o singură dogmă, or, noi vrem să-i învăţăm pe copii să judece singuri ce e bine şi ce este rău, indiferent de context."
Cu ochii-n 3,14
● Vîrstă, studii şi cifre: 665.000 de tineri sub 35 de ani au votat cu Ponta, candidatul care promite stabilitate pentru pensionari; 565.500 de oameni cu studii superioare au votat cu Ponta, candidatul plagiator care sfidează de doi ani orice morală şi normă academică. Dadaism sau absurd? (M. C.)
● „Please, don’t touch me let me grow and become a BANANA. Thank You. [ss.] Your little banana for now“ – anunţ-etichetă sub un snop de banane-pui, într-un bananier de pe o plajă din Parga (Grecia), oct
Nu mai înţeleg nimic din Ungaria asta
Cu vreo cîţiva ani în urmă, mergeam în „ţara vecină şi prietenă“cu sentimentul clar că de acolo începe lumea civilizată la care aspirăm şi noi pe-aici. Ardelenii, crişenii, bănăţenii călătoresc frecvent în Ungaria şi văd lucrul ăsta ca pe unul foarte firesc.
Arta şi rănile sufletului
Nu formulez aici un elogiu pentru arta trecutului, ci pentru arta care vindecă de rănile vieţii, care reconciliază şi reconfortează, care nu se consacră propriului limbaj, care nu eşuează în autosatisfacţia gratuităţii. Arta necesară omului, pe timp de secetă.
Hai, mamă, ia ultimele roşii
Şi le-am luat. Mici, puternice în pieliţe. Gustoase. Ultimele? Păi, este plin de roşii în Mega combinagiul, am luat bere şi i-am luat şi pentru nevastă-mea, aia gură mare, o ciucalată. Este plin în Carrefour ieftinologul, dom’le, se zgîrie pe ochi toată concurenţa. Este plin de roşii la Billa septică.
N-ai să schimbi tu lumea, dar...
Acum foarte mulţi ani, am văzut un film în care o tînără studentă participa la un concurs de frumuseţe. Scopul ei era să cîştige premiul cel mare, dar nu pentru a se bucura de o viaţă roz, ci pentru a avea posibilitatea să aibă prilejul să spună adevărul ei: astfel de concursuri sînt umilitoare pentru femeile din lumea întreagă.
Timp, plăcere, mîncare
Anul trecut, un tînăr inginer din San Francisco a lansat un soi de aliment, o hrană care poate să înlocuiască toate ciorbele, fripturile, îngheţatele şi burgerii lumii. Era vorba de un amestec de nutrienţi care se găsesc în mîncarea trebuincioasă omului, un amestec sub forma unui praf în care se pune, pur şi simplu, apă.
Halloween
Cam cu o lună înainte, am plănuit, anul acesta, ca şi în alţi ani, petrecerea de Halloween. Am vorbit cu cîteva prietene, pe care le-am rugat să vină costumate, am găsit un restaurant, mai prietenos şi care era dispus să producă feluri din dovleac, şi am bătut palma pentru data de 31, seara.
Celelalte alegeri – sloganurile de la Chişinău
Prezidenţialele din România au acaparat în aceste zile toată atenţia amatorilor de politică. Dar, în paralel, în Moldova e campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie. Dacă ne uităm puţin la ce şi cum comunică partidele moldoveneşti, s-ar putea să aflăm lucruri interesante, care ne şi privesc din punct de vedere geopolitic.
Bobi, computerist
„Afacerea“ era următoarea: să vîndă calculatoare ansamblate din piese vechi, uzate şi reparate ad-hoc, la preţuri de computere noi, să ofere garanţie şi service gratuit la nişte sedii inexistente. La prima mie de dolari cash, cei doi asociaţi au dat o petrecere, iar Bobi a băut singur o sticlă de whisky.
Din povestea lui Gheorghe Ursu – interviu cu Andrei URSU
"Zicea că cineva trebuie să facă ceva... Mai avea un plan. Să ne facem o puşcă cu lunetă. Şi securiştii ştiau, pentru că era consemnată chestia asta. Mulţi spuneau, la vremea aceea, cum l-ar împuşca ei pe Ceauşescu. Tata trecuse puţin la pasul următor."
Cultura lipsei de caracter
Lipsa de caracter, problema moralei evitate, este atotstăpînitoare. Comunismul ne-a sluţit definitiv învăţîndu-ne, în generaţii întregi, că cel mai bine este „să nu te bagi“, să nu te implici, în nici un fel, în exteriorul fiinţei tale producătoare de ură şi invidie. Nu ne implicăm şi nu permitem ca cineva în jurul nostru să se implice.
Oportuniştii fanatici
Sînt înfăţişate mereu, cu tonuri grave şi apocaliptice, desfăşurările de forţe ale maşinăriilor de propagandă ce defilează prin regimurile totalitare. De la Goebbels, încoace, maşinăria infernală a propagandei este mereu invocată, ajungînd un clişeu. În regimurile totalitare, propaganda pare a atinge superlativul artizanal prin recuzita rocambolescă.
Cu ochii-n 3,14
● Cînd să cobor spre staţia de metrou de la Piaţa Sudului, văd un băiat şi-o fată, îmbrăţişaţi, care se pupau cu foc. În clipa următoare, el se opreşte din pupat, se uită grav la perechea lui şi-i spune: „Se duce ţara asta de rîpă“. (D. S.)
● Ca efect al încălzirii globale, a fost descoperit într-un gheţar topit jurnalul de bord al legendarului Robert Scott, căpitanul expediţiei de la Polul Sud, dispărut împreună cu aproape tot echipajul în iarna lui 1912. Carnetul de bord conţine un dese
Lalele, lalele, lalele…
Din Imperiul Otoman, printre baloţii de ţesături scumpe, cîţiva bulbi de lalea au ajuns în Ţările de Jos, în portul Antwerpen. Se pare că negustorul, care a cerut postavul şi mohairul, n-a prea ştiut ce să facă cu bulbii de lalea, pe unii i-a mîncat, asociindu-i cu ceapa, pe alţii i-a plantat, aşa, într-o doară, în grădina de zarzavat.
Attica! Attica!
E greu să nu-ţi aminteşti în zilele astea de una dintre scenele memorabile din filmul Dog Day Afternoon, în regia lui Sidney Lumet. Sonny Wortzik (Al Pacino) jefuieşte o bancă, pentru a face rost de banii care ar acoperi costurile unei operaţii de schimbare de sex pentru iubitul lui.
Omul cel bun din Seciuan
Cu noua sa premieră de la Bulandra, regizorul Andrei Şerban repune în discuţie un fenomen dezumanizant. Comercialul – în traducere liberă şi în toate sensurile, devenit idol în economia liberului-schimb de iluzii, devorator insaţiabil al celor ce i se închină.
Legume în frig
Lasă-mă cu frigul tău, cu prima nea. Unii aţi strigat din străinătate după poze cu zăpada. Să fim serioşi. Nici o poză nu poate înlocui frigul din oasele acelor două zile de week-end. Du-te în piaţă deschisă, nu la termopan Obor, nu, du-te la Dristor – Rîmnicu Sărat.
Un preşedinte pentru educaţia noastră
Aş vrea un preşedinte care, la orice tentativă a mass-mediei de a-l atrage într-o dispută neesenţială, de tabloid, să spună „pe mine asta nu mă interesează, vreau să vorbesc despre ce trebuie făcut în şcoli şi spitale, în programele din învăţămînt şi în contractele cu firmele de medicamente.“
Voluptatea nenorocirii
Ca mulţi alţii de vîrsta lui, bietul meu prieten găseşte în fiecare nimic cîte ceva care să-l scoată din şontîcăiala zilnică a unei vieţi care se apropie de final. Cele mai savurate poveşti sînt cele despre cunoştinţe care s-au îmbolnăvit, sau care au căzut şi şi-au rupt şoldurile prin baie.
În armonie
Sînt dimineţi mai bune, în care toate cele par să se lege, de la ora sculării la cafeaua care iese perfectă, la laptele care nu-i nici prea cald, nici prea rece, la păsările care nu croncănesc apatic, ci cîntă vioi, tocmai atunci, şi la cartea pe care o citeşti sau ştirile pe care le asculţi.
Ce-i mînă pe ongişti în luptă?
La centru, ea lucra ca asistent social, aproape voluntar, din partea unei asociaţii. Dar ceva n-a mai mers, au apărut nişte neînţelegeri în interiorul asociaţiei, n-a vrut să-mi dea amănunte. „Acum am propria mea asociaţie şi e mai bine aşa."
Din „secretele“ unei farmacii eficiente– interviu cu Beatrice SPETEANU şi Iordache HUŞTIU
Farmacia Academia este una dintre puţinele, şi uneori chiar singura farmacie din Bucureşti în care găseşti (aproape) orice medicament, gata făcut sau preparat la comandă. Farmacistul principal de acolo, Iordache Huştiu, e mereu prezent printre angajaţii săi. Tot farmacistă acolo e şi fiica sa, Beatrice Speteanu.
Cu ochii-n 3,14
● Povestea unui taximetrist m-a pus pe gînduri: deşi este multimilionar (în euro) şi are afaceri diverse, de la imobiliare la castraveţi, îşi păstrează meseria de şofer de taxi ca pe un hobby. Cred că ar trebui să-mi schimb hobby-urile. (S. G.)
● În Grid nu există decît un singur panou publicitar pentru alegeri. Ghici, ciupercă, cu cine? Şi tot Ponta e spînzurat în toate comunele şi satele din jur, pînă spre Braşov, cînd îşi mai fac umil prezenţa Iohannis ş.a. Istoria se repetă. La ce interval?
St. Petersburg cu Cecilia Bartoli
Interpreta de muzică clasică cu cele mai multe discuri vîndute în prezent: aceasta este mezzosoprana italiană Cecilia Bartoli – un adevărat fenomen vocal şi intelectual; pentru că Cecilia Bartoli însăşi este o artistă ieşită din tipare, surprinzătoare pe fiecare dintre albumele pe care le înregistrează.
Chipul hidos al oboselii
Al unui anumit fel de oboseală. Al acelui moment cînd ţi se pare că lipsa de sens şi eşecul sînt singurele destinaţii posibile. Singurele adrese spre care se poate îndrepta orice resort al fiecărei respiraţii. E chipul hidos al oboselii paralizante, al instalării unui venin pervers, care adoarme orice atenţie şi scînteiere a voinţei.
Am primit această scrisoare
"Activitatea pe care o întreprind se axează pe verificarea ortografiei paginilor web din România. Vă rog să-mi permiteţi să vă atrag atenţia asupra a două greşeli de scriere de pe site-ul dvs. (istodor.ro), cauzate cel mai probabil din neatenţie sau viteză în redactare."
Acum, mai mult ca niciodată
Trebuie să votăm dacă vrem să punem capăt jocurilor subterane. Dacă vrem ca cei care ne conduc să se teamă de votul nostru. Dacă ne dorim să demonstrăm că cei care credem că viitorul nostru şi al copiilor noştri preţuieşte mai mult decît un cadou electoral ieftin sîntem majoritari.
Babelul din noi
E o binecuvîntare să poţi creşte biling, trilingv, multilingv. Creierul se va multiconecta altfel şi, în cazurile bune, acea persoană va fi poate mult mai relaxată în prezenţa diversităţii. Am auzit deunăzi pe undeva o expresie care m-a lăsat fără replică şi aproape fără suflare: „Doar ţiganii ştiu două limbi.“
(Viaţa printre) obiecte mici, vechi, stricate
Să-ţi schimbi dulapul pare un lucru de nimic. Dar nu atunci cînd ai un dulap cum am avut eu: aparent mic, dar, de fapt, inepuizabil, iremediabil bucşit: haine, prosoape, cearşafuri, dar şi poze, cărţi, icoane, mici obiecte decorative, amintiri de la persoane din familie care nu mai sînt...
Presă cu avocado, margarină şi maioneză
Florin Dumitrescu, bucătarul de la Hell’s Kitchen, face nişte sandvişuri care, pe lîngă că sînt de doi lei, sînt scumpe rău: 13 lei şi 25 de bani. Şi pe deasupra şi mizerabile. Ştiaţi asta? Poate că da, dar nu ştiţi cum a ajuns ştirea asta la voi. Şi dacă e ştire.
Gazde pe Internet
Ultima dată am stat „în gazdă“ acum cîţiva ani, la Sulina, şi mi-am dat seama din a doua zi că această alegere fusese o greşeală. Gazda ne prezentase camera drept una separată, cu baie proprie. Am descoperit la faţa locului că era, de fapt, camera copilului, unde acesta intra mereu ca să-şi ia cîte ceva – o jucărie, un caiet.
O altă lume
Ştirea că economia chineză a depăşit-o pe cea americană ca mărime a fost îndelung vehiculată în media românească şi nu numai. Lumea priveşte aceste evoluţii, ca parte a unui concurs, şi chibiţează, situîndu-se asemenea suporterilor unei întreceri sportive, de o parte sau de alta.
Vecinii mei ţigani
Chiar vizavi de mine e o casă mare şi împopoţonată cu balconaşe cu colonade şi alte ornamente de ghips, de unde se aud mereu lătrînd nişte căţei mici, posibil pechinezi. E a unui ţigan bogat, pe care nu l-am văzut însă niciodată, „un băiat de zahăr, plin de bun-simţ şi tot restul“, mi-a spus vecinul.
Cu ochii-n 3,14
● Reclamă online: „Fi desept si invata limbi straine“. Mă, oameni buni, eu zic aşa: înainte să vă apucaţi de predat limbi străine, mai bine aţi revedea un manual de limba română. (M. M.)
● Primesc un mesaj cu un link şi următoarea rugăminte: „Rog transmiteţi domnului Radu Cosaşu“. Link-ul era de la o ştire: „Un papagal vorbitor s-a întors la stăpînul său după patru ani în care a fost dat dispărut. Surpriza proprietarului a fost una pe măsură: papagalul, pe numele său Nigel, nu mai vorbea deloc î
Cîteva note despre educaţia din lumea rurală
„Scopul aşezării şcolilor prin sate nu este a da copiilor de ţărani învăţături întinse şi care să urmeze prin colegiuri şi pensioane, ci a li se înlesni chiar pe lîngă casa părintească învăţătura cititului şi a scrisului, unite cu cunoştinţa religiei şi a ocupaţiilor lor în lucrarea pămîntului.“
„A lu’ cine e fabricile astea?“
Spaţiul public de la ora asta ni se pare, în mod aparent paradoxal, o continuare a marii minciuni din comunism. Pentru că, din nefericire, aşa ne-a ieşit această traducere. Atunci ni se spunea că puterea e a întregului popor, mai cu seamă a clasei muncitoare.
În fiecare zi auziţi aceeaşi reclamă
Pe scurt, un spălat pe dinţi cu de-asta îmi dă dureri de dinţi. De fapt, la ce este bună pasta asta? Sînt un necioplit în faţa unei asemenea prezentări. Nu înţeleg şi unde înţeleg, fac pe niznaiul. De ce să înţeleg? Şi cred că nici corporatiştii nu înţeleg, şi nici nu cred că dacă nu înţeleg este de folos.
Receptivitate vs inter- şi proactivitate
Cineva îmi povestea despre două tipuri de reacţii ale tinerilor în faţa aceluiaşi „produs artistic“: o piesă de teatru. Într-o primă etapă, aceea a unei repetiţii cu public, tinerii spectatori rîdeau, se amuzau, făceau diverse comentarii despre jocul artiştilor sau despre indicaţiile regizorale.
Poveşti bucureştene
„Miliarde a făcut ăştia cu gheretele lor de mîncare, miliarde.“ Taximetristul dă din cap a semilehamite. Îi văd jumate de obraz ridat, gălbui, proaspăt bărbierit. Să tot aibă un şaizecişi. Tăiem împreună Bucureştiul de la un cap la altul, pînă hăt, în şoseaua Fundeni.
Condiţia eroului /eroinei?
Văd tot mai multe filme, ba chiar şi seriale cu oameni singuri. Cel mai recent, A Walk Among the Tombstones are în centru personajul detectivului Matt Scudder, un justiţiar corect şi ponderat, al cărui portret e întrucîtva asemănător cu cel al personajului interpretat de Philip Seymour Hoffman în A Most Wanted Man.
14 pentru neant
Campania electorală nu e la TVR, în spaţiul de campanie, ci în emisiuni de alte posturi, acolo unde n-ar trebui să fie. Pe outdoor-uri, pe Internet, în textele oamenilor-cu-treabă-de-la-partid, deghizaţi în editorialişti şi bloggeri. Nu e aproape nicăieri unde ar trebui să fie şi e peste tot unde n-ar trebui să fie.
Dănuţ, exterminator
Îl cheamă Dan, dar toată lumea îi spune Dănuţ. Mi-l imaginam un bărbat la fel de mărunt şi de insignifiant ca gîndacii pe care îl extermină, însă, de fapt, e ditamai omul, pe la 50 de ani. Un metru nouăzeci şi peste suta de kilograme, aşa că puteţi să vi-l imaginaţi ca pe Colosul din Rhodos, în relaţia cu gîndacii.
Privatizarea mass-media în Serbia
Problema retragerii totale a statului de la deţinerea organelor de presă a fost centrul dezbaterii. Lucrurile stau în felul următor: mare parte a mass-media, inclusiv partea cea mai influentă, nu aparţine de fapt de stat. Toate posturile de radio şi televiziune cu acoperire naţională, cu excepţia posturilor naţionale sînt private.