Oameni din anii ’80

Publicat în Dilema Veche nr. 563 din 27 noiembrie - 3 decembrie 2014
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

Am descoperit de curînd, pe Internet, un album de fotografii realizate de un turist maghiar care vizita Capitala noastră în toamna/iarna lui 1986. Cineva comenta că pozele ar fi fost făcute ceva mai devreme, înainte de 1976, pentru că apăreau anumite clădiri care, după cutremur, ar fi dispărut. N-aş crede – uitîndu-mă cu atenţie la fotografii, am regăsit intactă atmosfera Bucureştiului comunist al anilor ’80, cel al copilăriei mele. Şi am avut strania senzaţie că privesc un soi de oraş-penitenciar, unde am fost captivă odată, într-o altă viaţă, şi de unde am evadat.  

După aproape 30 de ani, Bucureştiul de atunci mai are doar vagi legături cu cel de astăzi, metamorfoza oraşului mi se pare uluitoare. Dincolo de apatie şi de aerul cenuşiu, imprimate de anotimp şi de starea vremii – probabil un noiembrie la fel de pîclos ca cel de acum, în care rareori apare soarele –, starea de „prizonierat“ e prezentă pe străzi, în intersecţii, în piaţă şi în staţia de autobuz, unde totul pare dezolant, postapocaliptic, poate şi din cauza absenţei traficului, a maşinilor, cu excepţia cîtorva Dacii 1310, despre care abia acum îmi dau seama cît erau de urîte. Deşi pare incredibil, nu vezi decît trei-patru maşini pe Calea Victoriei, prin faţa Sălii Palatului nu trece nici o maşină, doar la Universitate observi o Dacie, „în mare viteză“, căci, în poză, n-a rămas din ea decît o dîră albastră. În schimb, străzile sînt „populate“ de troleibuze (pe atunci, 95 îşi avea traseul pe Magheru), de autobuze (un 131 oprit într-o staţie pe care nu reuşesc s-o identific… oare chiar la Romană?), de tramvaie (tramvaiul 5, cel cu care mergeam la şah, întorcînd în rondul de la Sfîntul Gheorghe), dar şi de oamenii care le aşteaptă. Căci ceea ce m-a frapat cel mai mult în fotografii au fost oamenii, chipurile şi atitudinile lor – părinţii şi bunicii noştri din anii ’80. În primul rînd, cum erau îmbrăcaţi: toţi la fel, în pardesie şi paltoane maro, negre şi bleumarin, de parcă nu s-ar fi inventat culorile. Îmi amintesc că era o adevărată odisee pe atunci să-ţi cumperi o haină „de iarnă“, n-aveai altă opţiune decît magazinele de Confecţii femei/bărbaţi, unde găseai „uniforme“, nu geci sau paltoane. Într-o poză, un tînăr traversează strada într-un cojoc Alain Delon, era cu adevărat trendy să ai aşa ceva pe atunci, iar acum mi se pare atît de desuet. Totuşi, acel Alain Delon pe zebră creează o vagă senzaţie de normalitate. Zăreşti cîţiva tineri care poartă blugi „de import“, domnii în vîrstă au clasicele căciuli înalte din blană de oaie, „tip Ceauşescu“, iar oamenii de vîrstă mijlocie poartă faimoasele căciuli din blană de iepure, cu urechi, aduse de la ruşi. Ţin minte cît de încîntată a fost mama mea cînd a făcut rost de o astfel de căciulă, care mie mi se părea caraghioasă, pentru că puteai să-ţi prinzi urechile la spate cu un şnur, însă puteai să le laşi şi să fluture. Parcă o văd şi pe mama printre toţi aceşti oameni care aşteaptă în staţia de la Piaţa 1948 – cu 28 de ani mai tînără, în paltonaşul ei grena şi cu căciula ei rusească neagră. Dacă te uiţi cu atenţie la feţele lor, aproape toţi par bolnavi de cancer în faze terminale. Sînt supţi la faţă, pămîntii, nu mai faci diferenţe între tineri şi bătrîni, de parcă n-ar mai exista decît o singură categorie de vîrstă. Vezi şi cîţiva copii, ţinuţi de mînă şi supravegheaţi atent, unul într-un costumaş din fîş grena şi cu o căciuliţă cu moţ (am avut cel puţin zece şi le uram), o fetiţă cu un paltonaş maro şi cu un buchet de flori în mînă, alături de o bunică. Merg pe stradă disciplinaţi, ca nişte mici marionete, îţi inspiră orice altceva, dar mai puţin copilărie. Mă gîndesc la mine, la 8 ani, şi la drumurile mele zilnice – la şcoală, la şah sau la înot, o fetiţă uneori prea cuminte, veşnic atîrnată de mîna cuiva. Odată, într-un troleibuz, cînd mă întorceam cu taică-miu din Herăstrău, nu ştiu ce mi-a venit de am început să cînt. „Taci! Adică, nu mai cînta, că deranjezi oamenii!“ Şi o tanti din acelea de o vîrstă incertă: „Lăsaţi-o dom’le, să cînte, la ce vremuri trăim!“ 

Pe Lipscani, o fată şi un băiat trăiesc o sfioasă idilă, în anonimat, ignorată de cei din jur. Se ţin de mînă, se uită fix în vitrina Librăriei „George Coşbuc“, el îi explică ei ceva. Par studenţi sau tineri intelectuali. Unde or fi ei acum, la vîrsta de 50 de ani? S-au căsătorit, au copii? Merg la tîrgul de carte, la teatru, ies seara în oraş, la restaurant? Se bucură de oraşul lor la fel şi totuşi atît de diferit? Tot pe Lipscani, la acea cîrciumă cu mese din tablă care a rezistat pînă în anul 2000, cîţiva pensionari stau la coadă la mici. Fumegă un grătar, carnea nu se vede, dar probabil că ceva tot sfîrîie acolo, altfel n-ar sta. Grataragiul, un tînăr cu un halat alb şi căciulă „de iepure“ gri se uită la noi indecis – oare e bine sau nu că „e tras în poză“? E interzis? În piaţă, e coadă la mere. Un negustor gras, cu căciulă „tip Ceauşescu“ şterge un măr cu o cîrpă jegoasă. Sînt mere mici, prăpădite, care astăzi s-ar numi bio. Se vede şi chipul fotografului în oglinda unui cîntar stradal, bagi o monedă şi-ţi spune cît de gras eşti. Are un Smena sau poate un Zenit.  

Mă uit la poze de vreo jumătate de oră, tot caut detalii şi orice sentiment de nostalgie faţă de copilăria mea optzecistă se anihilează. Doamne, din ce lume am scăpat!  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.