Indiferenţă şi morală
Slavă Domnului că alegerile prezidenţiale s-au terminat cu victoria lui Iohannis. Şi nu spun asta neapărat din motive altruiste, pentru binele ţării şi al semenilor mei: toate astea sînt implicite. O spun, în primul rînd, din motive egoiste, personale. Dacă nu se schimba ceva, riscam să fiu înghiţită de una dintre cele mai rele tare ale lumii, în general: indiferenţa (cu toate conotaţiile ei posibile, de la nepăsare la depresie).
Niciodată nu am fost o persoană suficient de militantă. Am avut prieteni, pe care îi admir şi chiar îi invidiez şi acum, care au fost în primele rînduri la Revoluţie (sau ce-o fi fost ea, în 1989), care s-au luptat la propriu pentru libertatea lor şi a noastră, a tuturor, pe 21 seara şi în zilele care au urmat.
Nu spun că nu am făcut nimic. Mi-am făcut, în felul meu, mai molcom şi mai timid, totuşi (sper), datoria civică. Diversele datorii civice: am fost în seara de 21 decembrie la Intercontinental, am stat, mai prin spate, ce-i drept, am scandat, am fugit cînd scutierii au început să tragă în jos (e adevărat că o perioadă am fugit demn, fix pe bulevardul Carol, pînă m-am prins că există şi străduţele învecinate). Am făcut „gărzi“ împotriva... teroriştilor, la Universitate, am scos printre primele ziare studenţeşti la Casa Studenţilor, în timp ce în jur se trăgea (sau se simula că s-ar trage, din fericire n-am să ştiu niciodată). Am fost în Piaţa Universităţii, am cîntat, am scandat, m-am bucurat (deşi, recunosc, nu mi-a plăcut niciodată cînd, de la balcon, Marian Munteanu ori altcineva ne spunea „Acum staţi în genunchi!“, şi toată lumea stătea în genunchi etc.). Am votat la primele alegeri libere, cu Raţiu, pentru care am militat în demisolul în care locuiam pe atunci, lipind abţibilduri peste tot, inclusiv pe uşa WC-ului pe care-l împărţeam cu un domn venit din provincie să studieze (pînă-n ’89) la „Ştefan Gheorghiu“ pentru a deveni primsecretar. E adevărat, cînd au venit minerii nu am ştiut, eram în casă şi învăţam pentru examene, dar l-am auzit pe Ion Iliescu la radio mulţumindu-le şi am fost la conferinţa de presă făcută de Liga Studenţilor, cu colegii mei bătuţi de mineri...
Nu pot uita, de asemenea, momentul 1996, cînd a fost... o revoluţie a votului, cumva asemănătoare celei de acum. Nu pot uita exaltarea pe care am simţit-o atunci cînd a ieşit Constantinescu, mai ales că era anul în care mi se născuse şi copilul, şi-i puteam prevesti o viaţă de – mai – bun augur... Nu mai comentez cum au evoluat lucrurile după – se ştie, din păcate, şi nu e foarte vesel. Nostim e că tocmai copiii născuţi atunci, în ’96, au avut ceva de spus la votul de acum, cînd şi-au exercitat acest drept pentru prima dată, şi au făcut-o responsabil... Voturile lor şi-au avut rostul în obţinerea actualelor rezultate.
Ideea e că, după toate aceste momente, luptătoare sau exaltante, ba chiar şi după marile dezamăgiri, sentimentul care a urmat, în mare măsură, în ce priveşte viaţa publică, a fost indiferenţa. Nu că nu-mi mai păsa ce se întîmplă, dar lucrurile mergeau aşa, înainte, în dorul lelii, şi fiecare îşi vedea de treburile lui personale, într-un soi de... feudalizare a relaţiilor. Sau cel puţin aşa mi se părea mie: în jurul meu se structura o lume pe care preferam s-o „înfrunt“, cel mai bine, de sub pătura din patul uriaş în care citeam ori vedeam filme...
Evident, lumea din exterior era departe de a fi aceeaşi cu cea din diversele ficţiuni în care mă adînceam. Şi tocmai de aceea, soluţia nu era, nicidecum, cea a struţului. Ci înfruntarea respectivei lumi. Ceea ce mi se pare că s-a şi făcut, la aceste alegeri. Am avut, după mult timp, prima dată senzaţia că cele două lumi – interioară şi exterioară – mai pot coincide şi că trăiesc o... revoluţie. O altfel de revoluţie, evident, decît cea din ’89, dar, totuşi, o revoluţie. Măcar a mentalităţilor, măcar una morală.
„Măcar“-ul ăsta nu are nicidecum rostul să diminueze importanţa unei schimbări morale. Dimpotrivă, aceasta mi se pare cea mai importantă. Sper să se întîmple într-adevăr. Indiferenţa despre care vorbeam să fie înlocuită cu implicarea...
