Cum n-a cîştigat Facebook-ul alegerile
În aceste vremuri tulburi, cînd naţia – ai grijă să nu te numeri în ea, cititorule – oscilează între adoraţie şi scepticism pentru Santa Klaus Iohannis, o idee riscă să se impună fără grilă critică şi cifre care s-o susţină, aceea că Facebook a cîştigat alegerile. Eu cred, dimpotrivă, că alegerile le-a cîştigat ideea de anticorupţie – şi pericolul care se ascunde aici e că în ideea aceasta gîndim mai degrabă consecinţa, adică prosperitatea noastră, a tuturor, care, la drept vorbind, nu se prea susţine.
Să expediem întîi subiectul Facebook. Oricare-ar fi fost activitatea din cercurile noastre de prieteni, ea a fost nu tocmai decisivă, cît timp la turul I, Monica Macovei a luat în jur de 4,5 % din voturi. Eu, unul, care am votat-o pe Monica Macovei, am fost mulţumit, fiindcă în cifră absolută, asta însemna cam 417.000 de voturi, dacă nu greşesc. Monica Macovei şi-a construit un discurs de candidat refuzat de televiziuni, dacă vă amintiţi. A spus şi minciuni, ca orice politician, fiindcă a fost la TV destul de des, dar nu în prime-time. În linii mari, dacă ne uităm şi la voturile lui Nicuşor Dan din 2012, a performat mult mai bine: statisticile vremii îl înregistrează cu în jur de 70.000 de voturi. Cam atît s-ar putea spune despre succesul Facebook, pornind de la Monica Macovei, în ideea că Macovei e Facebook, şi nu TV. De unde avem percepţia că „reţelele sociale“ au cîştigat alegerile?
Cine a sucit cifre-n sus şi-n jos, ca mine, ştie foarte bine un lucru: există tendinţe care se pot cuantifica în numere, şi altele – care nu. Internetul are, din acest punct de vedere, o mare calitate: statisticile vin aproape instantaneu. Orice posesor puber de blog află destul de repede că îşi poate ataşa la propria-i operă ceva numit Google Analytics, un cod care îţi arată vizitatorii, numărul de pagini afişate şi traseele pe site. Imaginaţi-vă că aţi putea şti cum se mişcă între Mircea Badea şi Radu Banciu telespectatorii: oarecum, măsurătorile de TV oferă astfel de date, dar nici Badea, nici Banciu nu au interesul să le arate publicului. De aceea, aflăm mult mai multe date despre Internet – şi în primul rînd Facebook – decît despre Televiziune.
Din toate aceste lucruri trebuie să înţelegeţi că „Facebook a cîştigat alegerile“ pentru că avem multe cifre despre Facebook, de alegeri, şi, în rest, nu avem cifre. V-aţi întrebat vreodată cîţi alegători din diaspora au dat telefon rudelor de-acasă pentru ca să le convingă să voteze cu Iohannis?
Aici e locul să deschid o paranteză cît pot eu de scurtă: Mircea Badea şi Mihai Gâdea au ajuns la concluzia că „Facebook“, sau ceva asemănător, a spălat creierul alegătorilor şi i-a mînat la vot împotriva lui Ponta. De aici lamentaţiile lor despre cei zece ani pierduţi din viaţă –
? ce-ar fi putut face oamenii ăştia doi în ultimii zece ani? – şi ideea că o forţă malefică, superioară, a mînat lumea la vot în contra gnozei Antena 3. În toată povestea asta se ascunde o gîndire de propagandist care îşi închipuie că totul e propagandă. Am închis paranteza.
Înapoi la Facebook şi telefoane: am vorbit cu toţi prietenii din diaspora cu care am putut vorbi şi am aflat că fiecare dintre ei a sunat rudele de acasă, la coadă fiind, şi la turul I, şi la turul II, şi le-a explicat că ceea ce trăiesc ei e o porcărie fără seamăn, încălcarea dreptului de a alege. Şi-au mînat părinţii, soacrele, fraţii şi verii din ţară la vot, cu un mesaj credibil: „Uite, eu nu pot vota acum, stau la coadă şi mi se refuză acest drept, poţi să te duci tu pentru mine?“
Despre toate aceste telefoane nu avem, şi cred că nu o să avem niciodată, cifre. Spre deosebire de Facebook. Cîte ceva s-a văzut în presă. Gheorghe Stanciu, primarul de Greabănu, Buzău, spune ceva despre telefoane, în
Nici un fel de cifre, dar mirosul meu de frecător de cifre îmi spune că explicaţia schimbării prin care am trecut pe 16 noiembrie e în alte locuri decît cele despre care citiţi în ziare şi pe net. Amintiţi-vă de ce aţi votat şi nu-i credeţi pe cei care vă spun pentru ce aţi votat. Nici pe mine.
Cum să devii un Nimeni
