Fraierii de serviciu

Publicat în Dilema Veche nr. 562 din 20-26 noiembrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Printr-a VI-a sau a VII-a, cred, două dintre colegele mele de clasă s-au bătut în sala de sport. Am asistat cu toţii la smotoceala violentă – căci cele două erau nişte fete deja masive la vîrsta aia – iar majoritatea s-a hăhăit şi le-a încurajat, de pe margine, cu fluierături, ţipete şi indicaţii de plasare a pumnilor.

Ţin minte şi acum bătaia asta pentru că mi-a lăsat atunci un oareşce gust amar amestecat cu frică, cu nişte rău la stomac şi, în general, cu o stare de ne-bine. Îmi răsună şi acum în urechi loviturile înfundate pe care şi le dădeau cele două şi am în faţa ochilor violenţa cu care se trăgeau de păr, aproape pînă la scalpare. Nu vă imaginaţi că eram vreo mimoză, mă îmbrîncisem şi mă lovisem şi eu cu nişte copii prin faţa blocului, ca toată lumea, dar n-ajunsesem şi nici nu văzusem pînă atunci atîta violenţă palpabilă, din aceea de genul, vorba cîntecului, „pumnii mei minte nu are“.

Nici în vreo confruntare verbală n-am fost şi nu sînt mai răsărită. În faţa tupeului pîclos, a nesimţirii ca melasa, a ţîfnei, a caţelor bărbăteşti şi femeieşti nu pot să fac mai mult decît să mă blochez, pur şi simplu. Văd negru în faţa ochilor, creierul meu nu găseşte nici o reacţie potrivită momentului iar darul vorbirii seacă instantaneu. Rămîn într-o compoziţie nefericită de neputinţă cu stupoare. Abia mult timp după consumarea momentului îmi vin şi mie replicile. „Pfuai, ce i-aş mai fi zis-o! Praf îl/o făceam!“ E un esprit de l’escalier ca la carte. Expresia vine de la Diderot care, în „Paradox despre actor“, pomeneşte de replicile strălucitoare la provocarea unuia sau altuia, dar care-ţi vin abia după ce părăseşti adunarea cu pricina, abia cînd tu deja ai coborît scările.

Sau aş putea fi ca George, personajul seinfeldian, care e în stare să ia avionul doar ca să-şi plesnească rivalul cu un „ba pe-a mă-tii“, eliberator. Eu nu iau avionul, nici nu mă întorc din drum pe scări, dar ce dulce e răzbunarea din imaginaţie! N-am verbul la mine cînd ar trebui, dar praf îl fac pe cetăţean într-o confruntare imaginară, abia după o oră sau două, la o adică.

De un mediu concurenţial am dat prima oară cînd am părăsit şcoala mea de cartier pentru liceul din centru. De la vedeta incontestabilă a compunerilor cu albăstrele prin lanurile galbene de grîu, am ajuns între nişte copii care exersaseră şi ei destul de bine tehnica descrierilor de natură foşnitor-clocotitoare sau a diverselor tipuri de alizee şi vînticele murmurînde pînă la grozave furtuni aliterante cu fulgere troznitoare. Ţin minte că şocul a fost mare, totul s-a rezolvat însă mai tîrziu într-o indolenţă comună, cînd toată lumea chiulea pe rupte. Nu uit însă uimirea şi inconfortul iniţiale, cînd începeam să realizez că lumea e în fond contondentă, altfel, performantă, ambiţioasă şi deseori neprietenoasă.

Altminteri, după toate standardele pragmatice, intru şi eu în categoria fraierilor perfecţi. Ăia moi, fără clonţ, rămaşi etern fără replică în faţa celor care îţi toarnă o găleată cu lături în cap şi tot pe tine te ceartă că şi-au scrîntit încheietura. Fraierii nasoli şi chinuiţi care se răzbună apoi din vorbe, seara, sub plapumă. Fraierii care pleacă flămînzi de la un banchet public, şi cu dureri de şale după o şedinţă gratuită de masaj.

Azi am luat un taxi spre muncă. Şoferul şmecheros a împins maşina dinadins la 1 centimetru de o tînără care traversa liniştită pe trecerea de pietoni. „Nesimţitule“, i-a zis fata siderată. „Du-te dracului de proasta naibii“, i-a strigat ăsta de pe geam. Tot el era ofensat, mă înţelegeţi. De ce n-am reacţionat şi n-am coborît din taxiul ăla, habar n-am. Şi uite aşa, un nesimţit a condus jumate de oraş c-o fraieră pe bancheta din spate care i-a inventat pe tăcutelea cele mai grozave torturi. Scriu textul ăsta cu o săptămînă înainte de apariţie. Ia spuneţi-mi cine a cîştigat alegerile de duminica trecută?  

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?