Patrahirul electoral şi lifta străină

Publicat în Dilema Veche nr. 562 din 20-26 noiembrie 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Alegerile de anul acesta au fost mai agitate ca niciodată, pline de pasiune şi mobilizare. Printre cei care s-au mobilizat „exemplar“ se află şi Biserica Ortodoxă, întotdeauna la putere şi cu puterea. Discursul este unul desprins parcă din secolele trecute, cu Anticristul care vine din Occident şi liftele străine, venite să ne ameninţe neamul, tradiţia, credinţa şi multe alte lucruri... Această prezenţă ar putea părea anacronică, dacă ea nu ar reflecta, pînă la urmă, nivelul educativ (slab şi fragil) al populaţiei. Ignorăm, din ce în ce mai mult, dreptul la educaţia de bună calitate, ceea ce ne-ar oferi instrumentele necesare pentru a privi şi, mai ales, pentru a judeca critic lumea în care trăim.  

Avem mai multe biserici decît şcoli, şi mai mulţi popi decît învăţători. Un sondaj incont.ro (din noiembrie 2013) arată că România are 18.429 de biserici la 4022 de şcoli. La fel de prost stăm şi la capitolul spitale şi paturi de spitale (128.501 paturi). Bucureştiul se află în top: are o şcoală la 5852 de locuitori, dar îşi ia revanşa la biserici: una la 3875 de locuitori. Observăm cum după fiecare colţ de bloc apare o biserică, niciodată o şcoală. Asta ţine, bineînţeles, de spiritul întreprinzător al clerului, frate cu banul – public –, chiar dacă intră în contradicţie cu dogma. Dar cine să mai sesizeze această mare nuanţă?!  

Iar trecutul nostru este întotdeauna atît de aproape de prezent. Statistica lui Nicolae Suţu, primul economist al României moderne, arată că, la 1849, Moldova are 8948 de clerici şi parohi la o populaţie de 1.462.521. În timp ce, la aceeaşi dată, profesorii şi medicii nu depăşesc 104, la aceeaşi populaţie. Cît despre spitale şi paturi... Vechiul Regat număra, la 1892, 140 de medici de plasă, adică 1 medic la 36.000 de locuitori. La 1903, spitale sînt 61, cu 1586 de paturi. Alfabetizarea lumii rurale începe să prindă contur abia cu reformele lui Spiru Haret. Astfel, la 1909, 34,7% din populaţia rurală trecuse printr-un ciclu de educare şi ştia, cel puţin, să se semneze, abandonînd apelul la amprenta digitală.  

Drumul nostru către progres a fost unul destul de lent, cu sincope şi renunţări, cu interferenţe religioase destul de puternice şi de frecvente. În prima noastră modernitate, de început de secol XIX, absenţa unor şcoli şi a unui sistem educativ organizat şi funcţional a dus la atribuirea către preoţi a unui rol covîrşitor în procesul de reformare a societăţii, făcîndu-i apostolii neamului. Pentru comunităţile lor, clericii au fost de toate, şi preoţi, şi învăţători, şi medici, şi notari, şi judecători, iar enoriaşii s-au arătat recunoscători, miluind Biserica. Neajunsul acestei experienţe se află în stagnarea procesului educativ: fără prea mare învăţătură, clericii au perpetuat temerile apocaliptice cu privire la instruire. „Pricina «stricării» este că, de cînd am început să învăţăm franţuzeşte, şi alte limbi străine, am introdus modele şi am mai dat din religie afară“, scrie Predicatorul Ecleziastic, la 1857.  

Relaţia asta dintre Occident şi stricare am regăsit-o în discursul preoţilor noştri de astăzi, de parcă nu trecuseră aproape două secole de istorie peste noi. Sau poate că nici n-au trecut?! Liftele străine deveniră, aşadar, o ameninţare pentru naţia noastră, iar Anticristul nu putea veni decît cu avionul de Berlin, dorind cu orice preţ să ne strice, civilizîndu-ne. Mesajele scrise pe uşile bisericilor şi rostite de preoţi de la înălţimea amvonului ar putea părea hilare dacă ele nu ar fi avut/dacă nu ar avea încă un ecou destul de însemnat în rîndul enoriaşilor. Şi, iarăşi, gîndul mă poartă către educaţie, că doar aceşti preoţi, şcoliţi prin seminariile patriei, nu sînt decît produsul acestui sistem educativ, lăsat de izbelişte şi abandonat în ignoranţă şi ignorare. Şi, iarăşi, mă întorc la un luminat cap al Bisericii din trecut, care justifica astfel comportamentul „rău“ al preoţilor: „Aceste greşale, ce ziceţi că au preoţii, oare din copilărie le-au avut, au le-au cîştigat după ce au luat preoţiile? De le-au avut din copilărie, vina nu este a lor, ci iaste a mirenilor, că n-au vrut să-i crească cu frica lui Dumnezeu, cu învăţături folositoare şi cu pilda lor cea bună. Iar de le-au cîştigat pre urmă, iară de la mireni le-au luat şi de la dînşii au învăţat răutatea, că ei n-au născut preoţi, ci mireni.“ Afirmaţia mitropolitului Antim Ivireanul este mai actuală ca oricînd, preoţii sînt parte a acestei societăţi, destul de sceptică în ceea ce priveşte rolul educaţiei. La ce bun o şcoală dacă promovarea socială urmează alte căi decît meritocraţia? Credeţi că putem schimba şi asta?   

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.