⬆
Societate
Pagina 88
Acum, mai mult ca niciodată
Trebuie să votăm dacă vrem să punem capăt jocurilor subterane. Dacă vrem ca cei care ne conduc să se teamă de votul nostru. Dacă ne dorim să demonstrăm că cei care credem că viitorul nostru şi al copiilor noştri preţuieşte mai mult decît un cadou electoral ieftin sîntem majoritari.
Babelul din noi
E o binecuvîntare să poţi creşte biling, trilingv, multilingv. Creierul se va multiconecta altfel şi, în cazurile bune, acea persoană va fi poate mult mai relaxată în prezenţa diversităţii. Am auzit deunăzi pe undeva o expresie care m-a lăsat fără replică şi aproape fără suflare: „Doar ţiganii ştiu două limbi.“
(Viaţa printre) obiecte mici, vechi, stricate
Să-ţi schimbi dulapul pare un lucru de nimic. Dar nu atunci cînd ai un dulap cum am avut eu: aparent mic, dar, de fapt, inepuizabil, iremediabil bucşit: haine, prosoape, cearşafuri, dar şi poze, cărţi, icoane, mici obiecte decorative, amintiri de la persoane din familie care nu mai sînt...
Presă cu avocado, margarină şi maioneză
Florin Dumitrescu, bucătarul de la Hell’s Kitchen, face nişte sandvişuri care, pe lîngă că sînt de doi lei, sînt scumpe rău: 13 lei şi 25 de bani. Şi pe deasupra şi mizerabile. Ştiaţi asta? Poate că da, dar nu ştiţi cum a ajuns ştirea asta la voi. Şi dacă e ştire.
Gazde pe Internet
Ultima dată am stat „în gazdă“ acum cîţiva ani, la Sulina, şi mi-am dat seama din a doua zi că această alegere fusese o greşeală. Gazda ne prezentase camera drept una separată, cu baie proprie. Am descoperit la faţa locului că era, de fapt, camera copilului, unde acesta intra mereu ca să-şi ia cîte ceva – o jucărie, un caiet.
O altă lume
Ştirea că economia chineză a depăşit-o pe cea americană ca mărime a fost îndelung vehiculată în media românească şi nu numai. Lumea priveşte aceste evoluţii, ca parte a unui concurs, şi chibiţează, situîndu-se asemenea suporterilor unei întreceri sportive, de o parte sau de alta.
Vecinii mei ţigani
Chiar vizavi de mine e o casă mare şi împopoţonată cu balconaşe cu colonade şi alte ornamente de ghips, de unde se aud mereu lătrînd nişte căţei mici, posibil pechinezi. E a unui ţigan bogat, pe care nu l-am văzut însă niciodată, „un băiat de zahăr, plin de bun-simţ şi tot restul“, mi-a spus vecinul.
Cu ochii-n 3,14
● Reclamă online: „Fi desept si invata limbi straine“. Mă, oameni buni, eu zic aşa: înainte să vă apucaţi de predat limbi străine, mai bine aţi revedea un manual de limba română. (M. M.)
● Primesc un mesaj cu un link şi următoarea rugăminte: „Rog transmiteţi domnului Radu Cosaşu“. Link-ul era de la o ştire: „Un papagal vorbitor s-a întors la stăpînul său după patru ani în care a fost dat dispărut. Surpriza proprietarului a fost una pe măsură: papagalul, pe numele său Nigel, nu mai vorbea deloc î
Cîteva note despre educaţia din lumea rurală
„Scopul aşezării şcolilor prin sate nu este a da copiilor de ţărani învăţături întinse şi care să urmeze prin colegiuri şi pensioane, ci a li se înlesni chiar pe lîngă casa părintească învăţătura cititului şi a scrisului, unite cu cunoştinţa religiei şi a ocupaţiilor lor în lucrarea pămîntului.“
„A lu’ cine e fabricile astea?“
Spaţiul public de la ora asta ni se pare, în mod aparent paradoxal, o continuare a marii minciuni din comunism. Pentru că, din nefericire, aşa ne-a ieşit această traducere. Atunci ni se spunea că puterea e a întregului popor, mai cu seamă a clasei muncitoare.
În fiecare zi auziţi aceeaşi reclamă
Pe scurt, un spălat pe dinţi cu de-asta îmi dă dureri de dinţi. De fapt, la ce este bună pasta asta? Sînt un necioplit în faţa unei asemenea prezentări. Nu înţeleg şi unde înţeleg, fac pe niznaiul. De ce să înţeleg? Şi cred că nici corporatiştii nu înţeleg, şi nici nu cred că dacă nu înţeleg este de folos.
Receptivitate vs inter- şi proactivitate
Cineva îmi povestea despre două tipuri de reacţii ale tinerilor în faţa aceluiaşi „produs artistic“: o piesă de teatru. Într-o primă etapă, aceea a unei repetiţii cu public, tinerii spectatori rîdeau, se amuzau, făceau diverse comentarii despre jocul artiştilor sau despre indicaţiile regizorale.
Poveşti bucureştene
„Miliarde a făcut ăştia cu gheretele lor de mîncare, miliarde.“ Taximetristul dă din cap a semilehamite. Îi văd jumate de obraz ridat, gălbui, proaspăt bărbierit. Să tot aibă un şaizecişi. Tăiem împreună Bucureştiul de la un cap la altul, pînă hăt, în şoseaua Fundeni.
Condiţia eroului /eroinei?
Văd tot mai multe filme, ba chiar şi seriale cu oameni singuri. Cel mai recent, A Walk Among the Tombstones are în centru personajul detectivului Matt Scudder, un justiţiar corect şi ponderat, al cărui portret e întrucîtva asemănător cu cel al personajului interpretat de Philip Seymour Hoffman în A Most Wanted Man.
14 pentru neant
Campania electorală nu e la TVR, în spaţiul de campanie, ci în emisiuni de alte posturi, acolo unde n-ar trebui să fie. Pe outdoor-uri, pe Internet, în textele oamenilor-cu-treabă-de-la-partid, deghizaţi în editorialişti şi bloggeri. Nu e aproape nicăieri unde ar trebui să fie şi e peste tot unde n-ar trebui să fie.
Dănuţ, exterminator
Îl cheamă Dan, dar toată lumea îi spune Dănuţ. Mi-l imaginam un bărbat la fel de mărunt şi de insignifiant ca gîndacii pe care îl extermină, însă, de fapt, e ditamai omul, pe la 50 de ani. Un metru nouăzeci şi peste suta de kilograme, aşa că puteţi să vi-l imaginaţi ca pe Colosul din Rhodos, în relaţia cu gîndacii.
Privatizarea mass-media în Serbia
Problema retragerii totale a statului de la deţinerea organelor de presă a fost centrul dezbaterii. Lucrurile stau în felul următor: mare parte a mass-media, inclusiv partea cea mai influentă, nu aparţine de fapt de stat. Toate posturile de radio şi televiziune cu acoperire naţională, cu excepţia posturilor naţionale sînt private.
Generaţia cuminte aşteaptă să se schimbe lumea
Într-un articol din The Telegraph, o membră a Generaţiei Yawn (căscat), cum singură se identifică, declară hotărît: 20 is the new 40. Stranie întorsătură culturală, în timpuri în care intelectuali ursuzi, ca Alain Finkielkraut, se plîng de tirania consumistă şi populistă a tineretului.
Cu ochii-n 3,14
● La Mega Image, o întîmplare, aş zice, fericită: o doamnă în vîrstă mi-a cerut 5 lei, ca să-şi cumpere ceva. La ieşirea din magazin, aceeaşi doamnă m-a strigat din nou. Am crezut că vrea să-mi ceară iar bani. Dar nu: pur şi simplu mi-a arătat ce cumpărase de 5 lei. Mi s-a părut cea mai reuşită relaţie donator-primitor. (I. P.)
● Sătulă să mai fie singură, o femeie din Marea Britanie a hotărît să se mărite cu ea însăşi. Şi-a organizat, aşadar, nunta, a îmbrăcat rochia de mireasă, a mîncat tor
Bone, guvernante şi dascăli din trecut
Educaţia şi creşterea copiilor au fost mai totdeauna o problemă economică pentru părinţi; bineînţeles pentru cei cu oareşice parale şi gînduri că ar folosi la ceva. Ne văităm că astăzi creşterea şi educarea unui copil costă, în ciuda gratuităţii afişate a unui stat... n-am aflat încă de care.
Psihologie. Psihiatrie. Tinichigerie
Pentru mulţi dintre noi, resursele de ataşament, compasiune, respect funcţionează în parametri normali, cînd e vorba despre cineva care suferă de o problemă gravă de sănătate. Însă, cînd problema e una care face parte din universul sănătăţii mintale, lucrurile se schimbă.
Este una ca Hitler
Trei chestii pe care le găseşti în orice casă şi pe care să le vinzi şi să iei doi lei. Vocea este impunătoare, parcă te osîndeşte. Moşul care este supus interogatorului nu are multe de spus. Spăsit că nu a văzut un profit de şase lei, se supune dictatoarei. Este un fel de sado maso radio.
Hodoronc-tronc despre masturbarea la grădiniţă
Titlul articolului – „Sînt nebuni, masturbarea şi homosexualitatea, în programa grădiniţelor!“ – este legat de şapoul bolduit în care se vorbeşte despre iniţiativa ministrului Educaţiei de a introduce obligativitatea înscrierii copiilor la grădiniţă de la trei ani. Ceea ce lasă impresia că acelaşi ministru este responsabil şi cu propunerile de subiecte inadecvate pentru educaţia sexuală a celor mici.
Bizareria cotidianului
Taică-tu ăla adevărat e bărbatul de 40 de ani pe care-l chema diriginta la şedinţele cu părinţii. E bărbatul ăla rămas veşnic pe la 40 de ani, vîrstă atunci imposibilă pentru tine, de neimaginat că o vei putea împlini şi trăi vreodată. La fel şi maică-ta. Totuşi, ea parcă a rămas prinsă cumva la fel în păienjenişul ăsta cotidian.
O redefinire a căsniciei
În sfîrşit, am văzut un film care m-a uimit: Gone Girl (Fata dispărută; 2014, în regia lui David Fincher), cu Ben Affleck şi Rosamund Pike, după romanul cu acelaşi nume al lui Gillian Flynn. Comedie neagră, thriller, dar şi studiu de caz... sociologic, analiză a impactului mediei şi al imaginii asupra oamenilor, filmul poate fi văzut, printre altele, drept o propunere de... reconfigurare a căsniciei.
Ponta vs Macovei – în judeţul Facebook
Dacă like-urile de Facebook ar fi voturi, Victor Ponta ar fi, detaşat, preşedintele reţelei lui Zuckerberg. Privite mai de aproape, cifrele îi dau însă ca performeri ai campaniei pe Monica Macovei, Klaus Iohannis şi Elena Udrea.
Xiao, traducător
Nu mai ţin minte exact cum am dat de Xiao, studentul la Economie care voia să ajungă vedetă de film. Eram chiar la începutul filmărilor pentru documentarul despre comunitatea de chinezi, iar problema cea mai mare era limba. Cîţiva o rupeau pe româneşte suficient cît să se descurce în micile lor negoţuri, însă insuficient pentru o conversaţie.
Lecţia de istorie altfel: partizanii şi comunismul
Lecţia despre comunism la care am asistat într-o sală de clasă de la şcoala din Leiceşti a fost una atipică. Cu un profesor atipic. Ioana Haşu e jurnalistă şi nepoată de partizan. Aşa că a dat frîu liber imaginaţiei şi a spus lecţia despre partizani şi comunism, într-un mod creativ şi atractiv.
Internetul la liber – cimilitura turcească
Limitările accesului la Internet au devenit din ce în ce mai sufocante în Turcia. În data de 10 septembrie, parlamentul a votat două articole care îi dau dreptul direcţiei Telecomunicaţiilor şi Comunicării de a restricţiona web-site-uri care publică materiale ce ar putea constitui un risc pentru siguranţa naţională şi pentru ordinea publică.
Cu ochii-n 3,14
• Un aşezămînt social pentru bătrîni din curtea unei biserici se numeşte „Bătrîneţi liniştite. Toiagul înflorit“. Dacă unii dintre bătrîni nu au toiag, oare ce le înfloreşte? (A. P.)
• La Festivalul de Literatură şi Traducere Iaşi a fost invitat, printre alţii, David Lodge. Care a spus că „orbirea e tragică, surzirea e comică“. Moment în care mi-am dat seama că au şi comicii ăştia înţelepciunea lor. (M. M.)
Să fii mic în România
„Să fii mic în România“ se traduce, din româneşte în limba română, în felul următor: eşti un cetăţean normal, cu drepturi teoretice şi îndatoriri practice – cu iluzia că eşti egal cu alţi cetăţeni, din alte state ale Europei – dar cu certitudinea că, mic fiind, la tine în ţară n-ai nici o şansă să-ţi găseşti dreptatea, dacă eşti victima unui abuz.
Necunoaşterea aproapelui
La început de vară, o bombă a explodat: am aflat că prietenul indispensabil a procedat la actul abject de a înregistra, pe sub mînă, toate conversaţiile cu Sarkozy: un spion afectuos! De fiecare dată, el punea în funcţiune telefonul mobil şi astfel conserva vorbele, argumentele, deciziile luate în cercul cel mai restrîns.
Ce-am mai cumpărat?
Orice aş fi cumpărat, un sentiment de hoţie m-a anulat. Nu ştiu de ce, sau aşa sînt. Cînd am bani, nu-mi pasă, cînd nu am, mă simt furat. De fapt, stăm cam aşa, nu e săptămînă în care preţurile să nu urce, şi nu e săptămînă în care să nu te duci după preţ, după produs, nu?
Iniţiative de la micul buget local
O nouă soluţie de salvare a şcolii şi a prestigiului ei a apărut, zilele trecute, pe prima pagină a ziarelor: primarul din Băileşti a hotărît să răsplătească părinţii ai căror copii au rezultate excepţionale la învăţătură şi pe dascălii lor, cu scutirea de la plata impozitelor pe casele proprii.
Cetăţeni cuminţi
Le-am admirat întotdeauna în şcoală (cea de dinainte de ’89, da) pe fetele ale căror uniforme cădeau impecabil, ale căror cordeluţe albe se aşezau perfect peste o cărare despărţită la milimetru, fir cu fir. Pantofii lor cu baretă erau mereu lucioşi, ciorapii lor trei sferturi – mereu bine întinşi peste gambe.
În jurul unei pisici
Un prieten din bloc ne lasă, cam de cîte ori pleacă din Bucureşti, în grijă o pisică. Pisicile lui se schimbă, el şi obiceiurile lui rămîn, în general, aceleaşi. Acum cîţiva ani, avea o pisică neagră pe nume Piţurca. Apoi a fost un motănel alb pe care-l chema Schmertz – exemplar care mi-a întărit mai mult decît admirativele sentimente faţă de neamul pisicesc.
Sloganuri politice româneşti şi de aiurea
Luni, 30 septembrie, doar cu o lună şi trei zile înaintea alegerilor prezidenţiale, numai cîţiva candidaţi îşi făcuseră cunoscute mesajele-cheie. Prin comparaţie cu sloganurile cîştigătoare din SUA, Marea Britanie, Franţa sau Germania, mesajele autohtone sînt goale de sens, plicticoase şi complexate.
Securişti la pensie şi generali în rezervă
La un moment dat, am avut un vecin general în rezervă. Faptul că, la ce pensie avea, ca să nu mai socotim banii puşi deoparte, nu locuia într-o vilă prin Floreasca, ci într-un apartament de patru camere de pe Moşilor, era o chestiune de obişnuinţă şi de zgîrcenie.
Vacanţele domnilor Istodor
O radiografie a vacanţelor spune mereu mult despre epocile în care s-au petrecut acestea. Cu atît mai mult cu cît poveştile respective se întind pe două generaţii – e vorba de anii ’40-’50, pe de o parte, şi ’70-’80, pe de alta.
Moartea iminentă a lui Homo economicus
Teoriile economice cele mai răspîndite oferă o analiză extrem de clară a acestei transformări şi un răspuns aşijderea la nivel de politici. De fiecare dată cînd schimbările tehnologice sau de altă natură le permit oamenilor să fie recompensaţi pentru beneficiile pe care şi le acordă unii celorlalţi (minus costurile), sistemul pieţei bazate pe preţ se poate ajusta.
Cu ochii-n 3,14
• Mi-am refăcut setările căsuţei poştale electronice şi aşa am aflat că folosesc doar 0,96% din capacitatea ei de stocare, ceea ce îmi lasă loc pentru încă… 54 de milioane de e-mail-uri. Aş putea lăsa moştenire această căsuţă poştală. (M. C.)
• Malcolm Young iese la pensie. Basistul a anunţat că se retrage definitiv din trupa AC/DC, pe care a co-fondat-o acum mai bine de patruzeci de ani. Cu tot regretul şi cu tot respectul, nu pot să nu remarc şi implicaţiile ironice ale ştirii: „Malcolm Young,
Am rămas fără replică
Era în septembrie sau octombrie 2013. Am mers la Direcţia de Asistenţă Socială din oraşul unde locuim, pentru a încasa indemnizaţia pentru gradul I de handicap al fiului meu. De data asta, ritualul s-a rupt după momentul semnării şi continuarea a fost niţeluş surprinzătoare...
De ce citesc?
Săptămînile din urmă s-au scurs obsesiv printre îndemnuri la lectură. „Citiţi, fraţilor, citiţi! Numai citiţi odată!“ Îndemnul nu prea cred că va avea cine ştie ce efect, că de mîine librăriile vor fi luate cu asalt, că bibliotecile vor fi pline, că cei care n-au pus niciodată mîna pe-o carte se vor trezi convinşi de frumuseţea unei cărţi.
Drum de patru mii de lei cu cîine la final
Săptămîna trecută m-a sunat tatăl meu. Era sîmbătă şi voia ca a doua zi să plecăm la Strehaia. Strehaia este moşia bunicilor mei: casă, pădure hectare, pămînt hectare scăldate de un rîu. Toate departe şi greu de ajuns săptămînal. Dar el era tatăl şi eu fiul şi de la vîrsta asta a noastră încolo nu-i poţi refuza ceva tatălui.
Mai uşor cu plăcerea prin clasă
Aud deseori în jurul meu poveşti rozalii ale părinţilor care visează că şi-au înscris copiii la şcoala perfectă: gata cu nervii de după serviciu, cînd Marinică nu vrea să-şi facă tema la biologie, gata cu isteriile de dimineaţă, cînd Marinela nu vrea să meargă la şcoală.
Finisaje şi fineţuri
Aţi observat cu siguranţă cît de peticit e Bucureştiul. Oraşul arată ca un apartament din anii ’60, ’70 peste care au trecut valuri de renovări neinspirate. Linoleumul vechi sau cimentul clasic a fost înlocuit de o gresie care nu se îmbucă bine cu plintele parchetului ieftin. Aşa arată trotuarele oraşului.
Intermezzo-uri şi deturnări
Deşi pe vremea lui Ceauşescu, părinţii m-au educat, atunci, ca pe un copil al zilelor de acum - în copilăria mică şi un pic mai mare, mă tîrau mereu la tot soiul de activităţi, care de care mai benefice pentru sănătatea mea fizică ori mentală: gimnastică medicală, exerciţii de ochi, ore de engleză şi apoi de franceză.
Coliziune frontală între PRO şi Antenă
Toamna asta, competiţia dintre posturile TV comerciale din România e interesantă. PRO TV şi Antena 1 se atacă frontal, programînd în aceeaşi zi talent show-uri rivale sau cooking game show-uri. Vineri, a sosit ziua bătăliei 1:1 între Vocea României şi X Factor.
Copilul-pet
Nu-mi dau seama cînd a apărut copilul-pet şi dacă aparţine exclusiv acestei aşa-zise middle class care trebuie să facă în mod regulamentar copii. Uneori, el se identifică cu copilul-trofeu. Îl poţi vedea zilnic pe Facebook, în diferite ipostaze.
Pe culmile disperării, spre marea intelectualizare
Învăţăm pe de rost ca proştii că aşa trebuie, că numai prin învăţat ajungem să fim oameni mari. Învăţăm de mici ce ni se zice că trebuie, cînd ni se zice că trebuie, cum ni se zice că trebuie. Tragedia românească e că, de generaţii, conştientizăm că învăţam prost, dar nu schimbăm nimic, că rezultatul e bun.