În jurul unei pisici

Publicat în Dilema Veche nr. 555 din 2-8 octombrie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Un prieten din bloc ne lasă, cam de cîte ori pleacă din Bucureşti, în grijă o pisică. Pisicile lui se schimbă, el şi obiceiurile lui rămîn, în general, aceleaşi. Acum cîţiva ani, avea o pisică neagră pe nume Piţurca. Apoi a fost un motănel alb pe care-l chema Schmertz – exemplar care mi-a întărit mai mult decît admirativele sentimente faţă de neamul pisicesc. Acum, în ultimul timp, are un pisoi tărcat clasic, pe nume Physique. 

Spre deosebire de predecesorii săi, Physique face parte din categoria pisicilor cu traume în copilărie. Ca atare, nu are decît o infimă doză de încredere în neamul omenesc şi în bunele lui intenţii. De aceea, cînd m-am dus să-i dau de mîncare în apartamentul temporar pustiu, numitul Physique stătea sub o masă strategic plasată (nici prea în centru, nici prea în margine, de unde putea observa cam toată camera). În întunericul încăperii, îi sticleau doar ochii, a pîndă. 

I-am pus de mîncare, m-am fîţîit puţin pe acolo cu diverse alte treburi practice, după care m-am îndreptat spre locul controversat: sufrageria, teritoriul lui Physique. E adevărat că, pe lîngă dorinţa de a-l mîngîia, mă trecea şi un oarecare fior, nu chiar de spaimă, dar măcar de neprevăzut. Nu ştiam la ce să mă aştept de la motanul ăsta, pe scurt. 

Aşa că, pur şi simplu, m-am aşezat pe canapea şi am aşteptat. 

Mîţa a început să-mi dea tîrcoale. În cercuri concentrice, din ce în ce mai aproape. Tot secretul e să stai nemişcat şi să te prefaci dezinteresat. Aşa, pisica nu ezită să se apropie de tine tot mai tare, ca şi cum ai fi un simplu stîlp. În prima zi, Physique a venit pînă la poalele canapelei. A rămas acolo, holbîndu-se în ochii mei verzi cu ochii ei galbeni şi pătrunzători. A doua zi, aşa, într-o doară, a făcut un salt pe canapea, a evaluat situaţia dintr-o privire, şi a sărit înapoi pe podea. A treia zi, însă, stupoare: aceeaşi pisică s-a urcat pe canapea şi s-a trîntit cu burta-n sus, la mîngîieri, torcînd zglobiu. O cucerisem, se pare, pe Physique. Cu mîncare şi pretinsă nepăsare. (E adevărat că, după ce s-a urcat pe canapea, n-am rezistat să nu încerc s-o iau şi în braţe, şi nu a fost bine, a fugit... dar în ziua următoare a venit iar la mine.) 

De la povestea pisicii nu am avut ce face şi am dezvoltat o întreagă mică filozofie de viaţă. Mi-am dat seama că, în alte situaţii decît cea cu Physique, nu am stat deloc cuminte pe canapea, făcînd pe stîlpul. Deşi, teoretic, ştim că aşa ar trebui, că trebuie să laşi „universul“ – cum spun unii, sau pe Dumnezeu, cum pare mai normal să spui – să mai potrivească lucrurile din cînd în cînd (sau mereu?), fără să te agiţi ca apucatul. Fără să sari în trombă şi să apuci biata pisică, concretă sau simbolică, s-o iei în braţe şi s-o jumuleşti. 

Inacţiunea şi aşteptarea – deloc concretă – sînt, de multe ori, benefice. A nu se confunda cu lenea. Nu predic statul la propriu pe canapea, fără să faci nimic (de fapt, oricum nu predic nimic, doar emit niscaiva gînduri răzleţe). Să faci numai lucrurile care ţin de tine. Să-ţi vezi de treabă, să-ţi faci diversele datorii. Să ai de-a face cu oameni, da, dar cu oameni care vor şi ei să interacţioneze cu tine, fără prea multe fiţe. 

Cînd apar şi din ceilalţi, precum numita pisică, nu cred că trebuie să-i respingi. Dar nici să-i forţezi. Să-i laşi, molcom, să-ţi dea tîrcoale. Aşa nu trezeşti nici conflicte, nici nu poţi fi acuzat de lipsă de umanitate şi de respingere făţişă, ori de mizantropie. 

Autoarele cărţilor despre cum să cucereşti bărbaţii ar fi, şi ele, de acord cu soluţia adoptată faţă de pisică. Cam la fel recomandă şi ele să faci cu bărbaţii, dacă vrei să-i vrăjeşti. Să nu-i forţezi şi să-i faci să li se pară că au ei toată iniţiativa... Să-i laşi să-ţi dea tîrcoale...

Dar să nu alunecăm în derizoriul veşnicelor strategii dintre sexe. Ideea e că, din relaţiile noastre cu animalele, cu siguranţă avem mult de învăţat. Iar aşteptarea gen pîndă poate duce, în timp, spre un alt gen de atitudine, mai puţin ancorată în lumesc: una contemplativă pur şi simplu.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.