Acum, mai mult ca niciodată
Trăim vremuri aprinse, în care ştirile despre corupţia la toate nivelurile copleşesc ecranul şi prima pagina a ziarelor: nu e zi în care să nu aflăm că marii noştri afacerişti sînt, de fapt, nişte hoţi calificaţi; că parlamentarii care ar trebui să se ocupe de bunul mers al ţării sînt, mulţi dintre ei, ori în conflict cu legea, ori în apărarea celor care sînt în conflict cu legea; că serviciile secrete nu sînt aşa de secrete şi îşi spală rufele în văzul tuturor; că serviciile publice pot ajuta la răspîndirea unor calomnii; că banii strînşi din impozitele şi taxele plătite de noi toţi sînt surse de finanţare a unor campanii electorale ilegale. Pe de altă parte, veştile care ne vin dinspre justiţie, veşti bune, dezvăluie un fapt simplu: că cei aflaţi în zona de putere a ţării, oricare ar fi ea, financiară sau politică, cei care nu s-au temut de nimic, timp de 25 de ani, în demersurile lor frauduloase, încep să se teamă. Cei care au schimonosit legi, au măsluit informaţiile, au manipulat opinia publică, au făcut alianţe netrebnice îşi văd puterea vlăguită de interogatorii, dosare deschise de urmărire penală, drumuri dese la instituţiile de anchetă.
În aceste condiţii, votul de la alegerile prezidenţiale capătă o însemnătate aparte: este un vot care sprijină justiţia. Care sancţionează, cot la cot cu ea, purtarea iresponsabilă şi ilicită a celor aflaţi la vîrf. Care vorbeşte despre speranţă, dar şi despre pericolele care o pîndesc.
Trebuie să votăm dacă vrem să punem capăt jocurilor subterane ale unei puteri de o legitimitate discutabilă. Dacă vrem ca cei care ne conduc să se teamă de votul nostru. Dacă ne dorim să demonstrăm că cei care credem că viitorul nostru şi al copiilor noştri preţuieşte mai mult decît un cadou electoral ieftin sîntem majoritari.
Trebuie să mergem la vot dacă vrem să căpătăm contur clar în dialogul nostru cu cei care ne conduc. Dacă vrem ca în lupta cu derapajele puterii, vocea să ne fie fermă şi convingătoare, iar argumentele, solide.
Trebuie să mergem la vot dacă vrem ca cineva să ne audă protestele împotriva felului în care se face educaţie sau a felului în care ne sînt trataţi copiii în spitale.
Trebuie să mergem la vot dacă vrem ca, în anii ce vin, cei aleşi să ştie dorinţele noastre, opţiunile noastre – şi nu noi să simţim puterea lor.
Trebuie să mergem la vot dacă nu vrem să rămînem încremeniţi în proiecte derizorii, de supravieţuire căznită, de azi pe mîine. Dacă avem planuri cu bătaie lungă, pentru noi şi copiii noştri, planuri care nu sînt îngropate de politicieni corupţi, guvernanţi incompetenţi, funcţionari ignoranţi.
Trebuie să mergem la vot dacă nu vrem să renunţăm la drepturile noastre sau la drepturile fiilor noştri. Dacă nu vrem să le înfăţişăm tinerilor de azi imaginea unor adulţi resemnaţi, păguboşi, inerţi. Dacă nu vrem să le oferim pe tavă guvernanţilor o ţară absentă, fără chip, uşor de subordonat intereselor private.
Şi, în sfîrşit, trebuie să mergem la vot dacă nu vrem să creştem generaţii de viitori emigranţi. Ar fi nedrept ca în locul primelor cuvinte, primelor propoziţii, copiii noştri să înveţe să silabisească „părinţii mei au renunţat la viitorul meu“.
Maria Iordănescu este psiholog.
