Cetăţeni cuminţi

Publicat în Dilema Veche nr. 555 din 2-8 octombrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Le-am admirat întotdeauna în şcoală (cea de dinainte de ’89, da) pe fetele ale căror uniforme cădeau impecabil, ale căror cordeluţe albe se aşezau perfect peste o cărare despărţită la milimetru, fir cu fir. Pantofii lor cu baretă erau mereu lucioşi, ciorapii lor trei sferturi – mereu bine întinşi peste gambe. Caietele lor de teme erau frumos liniate, temele lor întotdeauna făcute, iar scrisul lor îngrijit, curat, rotund şi fără surprize de nici un fel. Fetele astea respirau cuminţenie, bună-cuviinţă, moderaţie, pe lîngă celelalte arătări jumulite în bătăile de pe holurile lungi ale şcolii, copii deşiraţi haină cu haină, cu nasturii cămăşilor pierduţi, cu ciorapii lor trei sferturi, odinioară şi ei albi, dezumflaţi, cu elasticele fleşcăite, şi alunecaţi în falduri în jurul unor glezne aţoase.

Mai tîrziu, fetele şi băieţii ăştia ordonaţi aveau să devină poate cetăţeni la fel de cuminţi, corect încheiaţi la cămăşi, oameni care fac toate lucrurile în ordine, fără grabă şi după rînduială. Oameni cumsecade în ochii tuturor. Vă veţi întreba, poate, cum e o asemenea persoană cuviincioasă, care e alcătuirea ei şi cum se îmbină cărămida unei asemenea făpturi în toată zidăria asta socială.

Un cetăţean cumsecade şi la locul lui, de pildă, nu va fi niciodată singurul care se îmbată la nunta unei rude foarte îndepărtate la care a ajuns fără să vrea, printr-un sistem intricat pus în mişcare de alianţe şi mişcări de clan. Un cetăţean cuminte nu e cel care se trezeşte hăulind refrenul unei melodii fix atunci cînd restul lumii tace şi cînd intră doar partea instrumentală a piesei respective. Un cetăţean cuminte curge lent, cu lava groasă a comunităţii lui şi n-are idei năstruşnice. Un individ care-şi ia seama nu se apucă să critice lipsa de clasă a tochiturii într-un restaurant cu specific românesc. Nu ia peste picior avantajele unei educaţii care pune preţ pe libertatea absolută a copilului în casa unei familii care-l creşte pe domnul Goe.

Ieşirea din normă îl destabilizează puternic şi, la fel de mult, agită apele molcome pe care navighează arca lui. Acolo treburile sînt bine stabilite. Leul e cu leoaica, porumbelul cu porumbiţa, toate perechile aşezate temeinic, fiecare cu menirea ei, puse pe firul unei călătorii de un Dumnezeu căruia n-ai voie să-i pui la îndoială judecata. Ce mai, un cetăţean cuminte nu fluieră în biserică. Nu pune întrebări care ar putea părea fără tact, nu e inoportun, dar, fir-ar să fie, e al naibii de plictisitor.

Dar şi atunci cînd se vor găsi cîte unii care să pună la îndoială vreun adevăr din ăsta bine înşurubat în zidăria comună a bunului-simţ, atunci e vai şi amar. Cetăţenii cuminţi, gospodarii cuviincioşi, florile albastre şi molcome ale şcolii, doamnele pe care taioarele stau perfect, o să pună la zid orice ieşire din normă. N-ai cum să spui că un cutare scriitor predat în acelaşi fel neinspirat şi studiat de generaţii întregi de copii la şcoală e de fapt un netalentat, un ratat în viaţa personală şi profesională. Asta se cheamă fluierat în biserică. N-ai cum să spui că un cutare actor adulat de bună parte a iubitorilor de teatru şi film n-are de fapt pic de har şi plictiseşte de ani buni pe toată lumea. Asta se cheamă blasfemie. N-ai cum să spui că de fapt te-ai plictisit de aceleaşi figuri care de mai bine de 20 de ani fac şi desfac prin politică, sindicate, cultură, media şi societate civilă. O să fii pus la punct imediat, încheiat cu forţa la nasturii pe care ţi i-ai smuls în tentativa penibilă de a alerga în libertate şi o să fii pus pe coji de nucă.

Mai bine stai, cum se zice, în banca ta. Mai bine curgi cu rîul, te laşi molcom în copăiţa dusă de curentul apei. E comod, fără bătăi de cap. Deşi nici viaţa asta ferită de excese nu-i lipsită de primejdii. Cunosc pe cineva foarte plictisitor, funcţionar într-un birou oarecare, care într-o dimineaţă s-a trezit gîndac. A avut o moarte tristă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești