Am rămas fără replică

Irina-Luminiţa LIŢCANU
Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Am rămas fără replică jpeg

Prima oară:

Era în septembrie sau octombrie 2013. Am mers la Direcţia  de  Asistenţă  Socială  din  oraşul  unde  locuim, pentru a încasa indemnizaţia pentru gradul I de handicap – grav, al fiului meu (10 ani, autist, dar nu asta contează!). Ritualul era bine ştiut, funcţionara îmi zîmbea, punea două-trei întrebări de complezenţă, completa statul de plată, îmi dădea să-l semnez, apoi număra banii. De data asta, ritualul s-a rupt după momentul semnării şi continuarea a fost niţeluş surprinzătoare: „Şi acum, înainte să vă dau banii, vreau să vă spun că dl nostru primar, care pînă acum a fost independent, a decis să se înscrie în UNPR şi trebuie să-l susţinem cu toţii, aşa că semnaţi dvs. pe lista asta. V-am trecut eu datele de identificare.“ „Poftim? Ce listă? Nici nu ştiu ce-i aia UNPR şi nu fac politică.“ „Doamnă, trebuie să semnaţi, măcar atît să faceţi pentru dl primar care vă dă banii.“ „Doamnă, banii sînt un drept al copilului asigurat prin legislaţie, nu sînt pomana primarului!“ „Dar luna asta nu erau bani la buget, dacă nu dădea el dispoziţie să ia banii din altă parte nu aveaţi bani acum!“ „Nu este problema mea de unde asigură Primăria aceşti bani. Dacă nu vreţi să mi-i daţi altfel, chemaţi un şef cu o ştampilă să-mi anuleze semnătura de pe statul de plată şi-mi voi cere altfel drepturile.“ „Bine, dacă chiar nu vreţi, staţi să vă număr banii.“ I-am povestit incidentul altei mame aflate într-o situaţie similară, mi-a confirmat că a păţit la fel şi că a refuzat şi ea să semneze – şi m-a lămurit şi pentru ce erau semnăturile (funcţionara nu intrase în prea multe amănunte): erau de înscriere în UNPR!

A doua oară:

Era în august 2014. Am mers la Direcţia de Asistenţă Socială din oraşul unde locuim, pentru a semna pontajul lunar în calitate de asistent personal al fiului meu. Primăria tot n-avea bani, plăţile erau în urmă cu peste o lună, dar birocraţia trebuie respectată. Şi după semnătura  de  rigoare,  funcţionara  m-a  abordat  ca  într-un déjà-vu: „Anul trecut m-aţi refuzat, dar anul acesta, că sînteţi chiar angajată, nu mai puteţi spune nu. Dl primar susţine candidatura dlui Ponta la preşedinţie şi trebuie să semnăm cu toţii listele pentru depunerea candidaturii.“ „Ştiţi ceva, doamnă, chiar dacă aş fi avut vreodată de gînd să-l votez pe dl Ponta, o chestie ca asta mi-arfi schimbat total opţiunea!“ „Votaţi pe cine vreţi, doar nu ştie nimeni, dar trebuie să semnaţi! Deja am completat numele şi CNP-ul.“ Atunci nu m-am mai putut abţine: „Ascultaţi, doamnă, cum vă permiteţi să-mi cereţi asemenea lucruri? Dacă aş fi fost cvasianalfabetă şi n-aş fi ştiut ce semnez, sau dacă aţi fi avut certitudinea că sînt coruptă / coruptibilă, aş fi putut înţelege, dar aşa, cum de aveţi curajul?“ „Înţelegeţi-ne şi pe noi, avem sarcini de serviciu!“ „Nu sînteţi în serviciul personal al primarului.“ Am relatat incidentul unei alte mame (ea nu fusese încă la Primărie) şi, deşi de obicei îi respect părerile, de data asta n-am putut fi de acord cu remarca ei: „După ce că nu ne dau banii la timp, au tupeul să mai ceară şi semnături!“ „Nu“, am spus, „tocmai de asta n-avem banii la timp, pentru că politica se face în acest mod.“

„Bonus“

Am relatat întîmplarea şi altor cunoştinţe. Unele (inclusiv avocata) m-au consolat: „Nu te mai frămînta pentru asta, n-aveai decît să semnezi, votul e cel care contează.“

Am rămas fără replică.

Irina-Luminiţa Liţcanu,
21 septembrie 2014

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.