Mai uşor cu plăcerea prin clasă

Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Dialoguri întrerupte jpeg

O prietenă îmi povesteşte despre sacrificiile financiare pe care le face pentru a-şi duce copilul la o şcoală particulară. „E o şcoală foarte bună“, îmi spune, la nici două săptămîni de la deschiderea cursurilor. „Ar fi bine să fie, la cîţi bani investeşti. Dar cum ţi-ai dat seama că e bună, aşa de repede?“ „Păi, la prima şedinţă, învăţătoarea ne-a spus că toate orele vor fi sub formă de joc, că vor veni de plăcere la şcoală, că elevii vor alege singuri ce vor să înveţe, că nu vor exista constrîngeri, ci doar voie bună şi disponibilitate. E totul numai o joacă“, îmi spune mămica fericită. „Şi cît o vor ţine aşa, tot într-un bairam?“, întreb cu inima strînsă de adevărul că – vorba lui Nae Caranfil – viaţa e complexă şi are multe aspecte. „Pînă la clasa a VIII-a, fiindcă liceul îl va face în altă parte“, sună răspunsul pe un ton ceva mai rezervat.

Aud deseori în jurul meu poveşti rozalii ale părinţilor care visează că şi-au înscris copiii la şcoala perfectă: gata cu nervii de după serviciu, cînd Marinică nu vrea să-şi facă tema la biologie, gata cu isteriile de dimineaţă, cînd Marinela nu vrea să meargă la şcoală fiindcă doamna nu-i prea agreează bîlbîielile de la educaţia civică, gata cu rubricile catalogului înnegrite de absenţe şcolare: există, deci, şcoli unde vezi şuvoaie de elevi venind în pas de vals şi plecînd înapoi, acasă, în ritm de marş funebru. Înţeleg zbuciumul părinţilor la fiecare început de drum şcolar. Viaţa întregii familii se schimbă, încep temerile, fireşti, în faţa confruntării cu lipsurile învăţămîntului de stat românesc, neîncrederea în virtuţile profesionale şi morale ale dascălilor, spaimele în faţa eşecurilor şcolare ale fiilor sau fiicelor, gîndurile bîntuite de scandalurile de pe prima pagină cu bacalaureate ratate, agresiuni, corupţie, indiferenţă, ignoranţă, alergăturile după numele unui învăţător cu ceva mai multe referinţe etc. Mai înţeleg şi că orice 15 septembrie reactivează amintirile deloc plăcute ale unui sistem de învăţămînt în care părinţii s-au format şi din care nu au lipsit jignirile, obligaţiile de a învăţa materie multă şi inutilă, pedepsele inutile şi umilitoare, lipsa unui dialog cu adevărat formator între dascăl şi elev. Gîndindu-mă la toate acestea, recunosc – o şcoală care să îmi promită că Gigel al meu va învăţa numele crestelor de munte din ţara noastră cu pasiune mă face visătoare.

Şi totuşi: orice reclamă care îţi promite că fiul sau fiica ta va şti să rezolve ecuaţii de gradul doi jucînd leapşa sau să recunoască verbul într-o propoziţie, jucîndu-se de-a v-aţi ascunseala, ar trebui să te pună pe gînduri. Din mai multe motive: 1) Prin ce calcul fin s-a ajuns la concluzia că îl pot pune pe un copil de 6-7 ani să aleagă „responsabil“ ce materii preferă să exerseze într-o zi de lucru, dar nu pot miza pe rezistenţa lui la folosirea unor metode de învăţare ceva mai complexe, mai elaborate decît jocul? 2) Nu s-a inventat, încă, metoda minune prin care un copil să înveţe cu aceeaşi plăcere şi matematică, şi română, şi religie, şi ştiinţe, şi muzică, şi pictură şi... Nu ştiu să existe o metodă care să îl facă să accepte de plăcere că nu poate manipula în orice minut al orei şcolare jocul de pe tabletă, care să îl facă să asculte cuminte teorii despre adverb şi adjectiv, cînd el are chef de o plimbare cu bicicleta prin parc, o metodă care, în sfîrşit, să îl facă să accepte euforic că există îndatoriri, responsabilităţi, reguli. Căci şcoala, peste tot în lume, cu asta încearcă să se ocupe: cu limitarea principiului plăcerii, cu temperarea lui, în raport cu realitatea, cu viitorul, cu opţiunile, cu interesele în formare. Or, realitatea înseamnă frustrări, amînarea îndeplinirii dorinţelor, sîrguinţă, efort, căutare, analizare, reflecţie, exerciţiu asiduu, limitare, îndoială, norme etc. Şcoala nu este o plăcere. Este un loc în care îţi poţi descoperi interese, pasiuni, drumuri în viaţă, dar este şi un loc în care te laşi ajustat, ca să îţi poţi adapta rostul la ce este posibil şi ce nu. 3) Imaginea unui copil care la 6-7 ani alege singur ce să înveţe, optînd responsabil şi pentru un pic de matematică, şi pentru oleacă de română, şi pentru niţică ştiinţă, în fiecare zi, mi se pare o imagine complet nerealistă. Nu cred că pot lăsa pe umerii lui povara întreagă a propriei formări, la o vîrstă la care abia poate alege dacă să meargă la fotbal sau la computer.

Sigur, învăţămîntul de stat e departe de a garanta că va naşte cîndva elevi cu dragoste de carte. Dar nici nu îi pot pune în cîrcă faptul că nu reuşeşte să concureze cu micile plăceri ale copilăriei.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.