Poveşti bucureştene
„Miliarde a făcut ăştia cu gheretele lor de mîncare, miliarde.“ Taximetristul dă din cap a semilehamite. Îi văd jumate de obraz ridat, gălbui, proaspăt bărbierit. Să tot aibă un şaizecişi. Tăiem împreună Bucureştiul de la un cap la altul, pînă hăt, în şoseaua Fundeni, de unde ar trebui să cumpăr un burlan de hotă extensibil, la trei metri, cu phi-ul de 120.Pe drum se derulează, într-un film color poticnit de semafoarele dese, panglicăraia vie a cartierelor – Dristor, pînă în Moşilor şi, mai departe, Colentina, Tei.
„Păi io îl ştiu pe turcu ăla cu şaormeria Dristor“, continuă taximetristul, „Ahmet, Mehmet, cum naiba l-o chema, că nici pantofi n-avea în picioare la început, vă rog eu să mă credeţi“, se întoarce el spre mine cu o palmă sinceră luată de pe volan şi pusă pe inimă. „Ăsta e miliardar în euro, domnişoară“, zice el ofuscat, animat de nervozitatea aia a omului care munceşte toată ziua, nu dă de capătul unui leu, dar are acilişea, sub nas, exemplul viu al unuia rupt în fund, care s-a ajuns. Pe geamul taxiului curge viaţă. În cartiere, altfel decît în centru, lucrurile par a fi grupate cu un sens, nodurile ţesăturii par mai strînse, iar periferia are, la rîndul ei, un centru. Legume-fructe, Mega, farmacie, amanet, exchange, chioşc de ziare, Loto, Georgiana Covrigul imens, imediat lîngă un Braşoveanul Uriaş, Mega, lume cu plase în mînă, discutînd, fetele de la coafor, afară, la o ţigară, nebuna cartierului cu tîrla de căţei cu ochii căprui ţintă în plasele cu mîncare...
„Ahmet, Mehmet, Suleyman ăsta“, continuă taximetristul cu furia domolită, cufundat deja în amintire, „şi-a deschis şaormeria la Dristor prin ’90 şi ceva, nu mai ştiu exact... ’90 şi ceva, 2000, pe acolo. Îl ştiu de la început. Era doar el şi nevastă-sa. Nici pantofi ca lumea n-avea, era vai mama lui. Îl luam dimineaţa şi îl duceam la Frigoterm. «Hai, repede, repede», făcea turcul. Nu voia, domnule, să stăm la semafoare. Io ziceam că se grăbeşte cu afacerea... Aş, n-avea bani şi voia să mai scutească şi din taxi.“ Iar se întoarce triumfător spre mine, că uite, vezi, ce chestie, ştia turcu’ să economisească banul. „Aaaaa“, zic eu, participativ. Pe fereastra maşinii, în stînga, un avion decorativ a aterizat în sectorul 2. Stă de cîţiva ani într-un scuar murdar. Sînt unele locuri cărora, orice le-ai face, tot murdare rămîn. E ceva în spiritul lor, oricîte boschete şi flori le-ai pune, nu le prinde iarba. Aşa şi scuarul ăsta cu avionul. Pămînt chel, boschete chinuite, dezolant.
„De la Frigoterm îşi lua carnea“, continuă omul meu. „Doi saci de piepţi de pui lua. Drumul dus-întors făcea pe vremea aia, ţin minte şi acum, 43, hai, 44 de lei. Al naibii turc, dacă-mi lăsa 45. Da’ şi eu, face taximetristul, întorcînd obrazul galben spre mine, şi eu îi luam tot timpu’ doi piepţi de pui din sac. Îi puneam coloşa pe după rezervor şi pac, tot îi luam vreo doi cînd nu se uita“, zice înveselit de amintirea piepţilor. Şi a turcului păcălit. Maşina e iar oprită la stop. Una a ieşit din casă cu moaţele în cap, să ia ceva de la nonstopul de la parterul blocului. În faţă, mai mulţi băieţi cu PET-urile de bere în mînă stau şi privesc lumea, povestesc şi fumează. Moţata intră în vorbă cu ei. Se cunosc, se hăhăie.
„Se întorcea apoi cu piepţii“, povesteşte mai departe taximetristul, „şi-i punea pe ţepuşă cu nevastă-sa. Un loc atîtica aveau“, zice, arătînd cu mîna ocol prin maşină. „Era aşa de mic locu’ că stătea fund în fund cu nevastă-sa. Aşa gătea, aşa vindea. De acolo a pornit, domne, turcu’. Acu’ e plin de bani, a mai deschis nu ştiu cîte şaormerii în Bucureşti.“cPrindem o bandă liberă. De-a stînga şi de-a dreapta, pe Fundeni, magazine cu cele trebuincioase casei. Materiale de construcţii, ţigle, gresie, faianţă, pitici de grădină, flori de plastic.
„Îl mai văd acuma pe fi-su la exchange“, zice omul meu, conducînd deja mai liber. „Că toate şaormeriile lui e cu exchange. Îl ştiu de mic. Mai ţii minte cînd te trăgeam de urechi cînd erai puşti – îi zic.“ „Şi el?“ întreb eu. „Eeee, ce să zică, rîde“, zice taximetristul.
Afară s-a înnoptat. Am găsit burlan cu phi de 120. Tăiem înapoi tot oraşul în tăcere.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.
