14 pentru neant
10 octombrie, o zi ca oricare alta, după-amiaza tîrziu, pe TVR 1.
1) Iohannis cîntă frazele ca Gâdea, acuză tot felul de cetăţeni de tot felul de lucruri, zero ofertă proprie, miting „grandios“, atmosferă de şedinţă MISA, aclamaţii la orice strîmbătură a ACL-istului.
2) Vadim într-un birou în care s-au adunat toate fleacurile urîte a două decenii de politică post-1989, a început să semene cu o decoraţiune de Halloween, citeşte de pe nişte foi ca disperaţii de la
din 1990.
3) Tăriceanu începe fără Tăriceanu, ca un fel de
cu
, urmează o înregistrare cu fostul premier, manechin şi altele prestînd pe o scenă albastru-spectral, cam sărăcuţă-n susţinători, se taie pe acelaşi fost premier, manechin şi multe altele cît să se înnoade vorbele de dedesubt.
4) Macovei, montaj din susţinători, filmare jalnică, cîrpeală totală, poetul Cutare: „Este o mînă de fier într-o mănuşă de catifea, exact ca o pisică.“
5) William Brânză,
de pipiţă meteo cu slideshow de poze gen paranghelie, am senzaţia că vocea dată puţin repede, ca la „Pentru o viaţă îndelungată evitaţi consumul de…“, greu de evitat poanta cu numele de familie al candidatului.
6) Meleşcanu în stil Vadim, dar fără hîrtii şi într-un birou ceva mai curat, trage cu ochiul în stînga (noastră) sus, probabil acolo sînt
-urile; peste Meleşcanu, alte poze cu Meleşcanu, tot ca să înnodăm cuvintele de dedesubt, e o serie pe verde, epocală, care ar putea cîştiga un premiu pentru afiş de circ, dacă distinsul politician ar avea un nas roşu, sferic.
7) Funar în parc, cu părul alb, apoi pe fundal cavou-mausoleu, după o behăială patriotic-populară, are ce-are cu „dictatura partidelor politice“.
8) Udrea printre combine şi tractoare, deplîngînd moartea agriculturii, mulţi de „trebuie“. „Pentru fiecare tip de cultură merge o singură instalaţie sau e pentru orice?“ Ciudat, Elena pune întrebări, dar are în mînă un buchet de flori, microfonul îl ţine cel care răspunde.
9) Kelemen Hunor zice ceva de o statuie care „a fost readusă aici“, dar care „aici“ şi ce „statuie“, el ştie.
10) Un ins neidentificat, care vrea o Românie federală, îmi scapă numele, la numărătoare reiese că nu poate fi decît Szilágyi Zsolt.
11) Dan Diaconescu îşi arată „proiectul clar de ţară“, pe „celebrele table“, nişte flipchart-uri arse, se văd cu totul albe, tîmpeniile de rigoare, şi-a ales ca semn
-ul de Facebook,
, despre care crede că e semnul victoriei.
12) Victor Ponta, bănănăind printre nişte popor, întrerupt de inserturi cu lăcătuşi şi babe în nişte rame oribile de tablou, pupitru – o siglă PSD portocalie…
12’) …babă în solar, „Din tot sufletul îl iubim!“ – cine-i ăsta?! A, tot Ponta, final cu intelectuali şi „Gîndim la fel, simţim la fel“, ba nu, a venit un lăcătuş, cît are Ponta, două ore?
13-14) Carton mov cu „nu au trimis reportaje candidaţi #R@%! Amariţei şi &(T#)@ Rotaru“.
Zero investiţie în comunicare – avem noi nişte băieţi la partid care fac treaba bine şi mai ales pe gratis. Una bucată idee, Macovei-susţinători, a cărei singură caracteristică originală e halul în care a fost făcută, filmătorul ar fi scos în şuturi dacă s-ar duce cu camera la nunţi şi n-ar prinde nici măcar un post de radar la Poliţia Rutieră.
Ştiu, campania electorală, nu e la TVR, în spaţiul de campanie, ci în emisiuni de alte posturi, acolo unde n-ar trebui să fie. Pe outdoor-uri, pe Internet, în textele oamenilor-cu-treabă-de-la-partid, deghizaţi în editorialişti şi bloggeri. Nu e aproape nicăieri unde ar trebui să fie şi e peste tot unde n-ar trebui să fie. Nu vorbeşte despre ce-ar trebui să vorbească şi vorbeşte despre tot ce n-ar trebui să vorbească.
Cum să devii un Nimeni
