De ce citesc?

Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Săptămînile din urmă s-au scurs obsesiv printre îndemnuri la lectură. „Citiţi, fraţilor, citiţi! Numai citiţi odată!“ Îndemnul nu prea cred că va avea cine ştie ce efect, că de mîine librăriile vor fi luate cu asalt, că bibliotecile vor fi pline, că cei care n-au pus niciodată mîna pe-o carte se vor trezi ca dintr-un coşmar, convinşi de frumuseţea îndestulătoare a unei cărţi. Cei care n-au citit niciodată o carte nici nu vor citi, aşa după cum toată această campanie de citit nu prea va convinge pe cei tineri să citească, dacă nu va exista şi o şcoală bună. Educaţia este cea care deschide gustul spre lectură. Educaţia trebuie să fie cea care să stimuleze plăcerea lecturii.

Nu m-am întrebat niciodată de ce trebuie să citesc, aşa cum fac acum tinerii liceeni şi studenţi, sufocaţi de îndemnuri, dar prinşi într-un noian de tentaţii care mai de care mai atrăgătoare. Citesc pentru că „aşa am pomenit la mine acasă“, ca să zic aşa. Tata citea. Citea cu nesaţ, cu pasiune, cu obidă că trece timpul şi nu poate citi mai mult, citea pentru că altceva nu îl atrăgea. Prin anii 1980, aveam cam 70-80 de cărţi în casă şi două ore de program TV, seri lungi de iarnă pline de insomnii, şi veri cu mere şi cărţi. Bibliotecă publică nu prea exista în satul meu, iar la oraş se ajungea o dată pe an, prilej de cumpărat Jules Verne, singura lectură acceptabilă pe vremea aceea. Aşa că se întorceau pe toate părţile cele 70 de cărţi, pînă la învăţat pe de rost şi contrazis la cină sau prînzuri duminicale, pe detalii, ducînd deseori la dispute. Exista, bineînţeles, o reţea de împrumut, de pe la cei care citeau, dar era o reţea riscantă pentru că puteai oricînd rămîne fără cărţi sau... puteai să-ţi măreşti propria colecţie cu cărţile altora. Fratele mamei mele era un astfel de izvor nesecat de noutăţi. Avea o bibliotecă mai mare decît a noastră şi colinda mai mult prin ţară, astfel încît să aibă acces la BPT, la BPLA şi la resursele de lectură ale altora. Din biblioteca lui, aflam cam pe unde trecuse şi cu cine se întîlnise. Pentru tatăl şi unchiul meu nu funcţiona: „citesc pentru că aşa am apucat“; în casa bunicilor mei, ţărani săraci şi semianalfabeţi, nu existase şi nu exista nici o carte. Poate şcolile profesionale, liceele prin care trecuseră, timpul pe care nu aveau cum să-l petreacă altfel, le deschisese gustul pentru lectură. Am citit în anii aceia: Jules Verne, Alexandre Dumas, Jack London, Michel Zevaco, Mark Twain, Jane Austen, Charlotte şi Emily Brontë, Feodor Dostoievski, Lev Tolstoi, Anton Cehov, Mihail Drumeş şi chiar Ileana Vulpescu. Citeam, pur şi simplu, fără să ne fie ruşine de lecturile noastre şi, mai ales, fără prea mult spirit critic. Importanţa lecturii trecea peste conţinut şi o carte slabă nu mai ajungea la lectura a doua.

Acum nu-l mai pot citi pe Alexandre Dumas, de pildă; nici pe Jules Verne. O fi de vină istoricul din mine? Cred că, mai degrabă, de vină este toată campania asta de ponegrire a bieţilor scriitori. Şi cîte nu s-au scris despre bietul Dumas... Astăzi aflăm mai întîi o serie de amănunte picante despre un scriitor şi abia mai apoi se face trimitere la opera sa. Unii chiar îşi doresc asta, risipind astfel orice gust pentru lectură. Aflu, de exemplu, că un oarecare scriitor „mare“ a fost sau este homo, şi ce mare tam-tam se face pe o chestiune atît de privată, fără prea mare importanţă, şi abia apoi mi se vinde cartea. Nu mai vreau. Un oarecare mister, discreţie ar trebui să învăluie viaţa acestor oameni mari care ne deschid porţile viselor şi visurilor. Cît de frumoase sînt cărţile lui Umberto Eco, ascuns în spatele unei catedre de semiotică...

Astăzi citesc din ce în ce mai puţină literatură. Şi asta pentru că citesc din ce în ce mai multă istorie socială. Cercetările astea de ultimă generaţie îmi oferă mie ca lector tot ceea ce vreau: literatură, cercetare, evenimente, fapte, scriitură frumoasă. N-am părăsit literatura, dar am regăsit-o între paginile acestor cărţi scrise cu un talent nebănuit...

Şi, deocamdată, nu-mi fac griji că Ilinca nu va citi. Are cinci ani, o casă de cărţi, ascultă Cipollino, se uită la Brave şi compune poveşti cu dragoni şi zîna Fusa. Şi vreau să cred că se va molipsi, la un moment dat, de desfătarea lecturii. Asta dacă nu va ajunge eleva vreunui profesor din ăsta posesor doar de diplomă, nu şi de literatură. Ceea ce este foarte probabil.

Şi, în timp ce presa culturală îndeamnă la lectură, apare şi dumnealui prim-ministrul să ne anunţe triumfalist că-i gata cu lectura, trecurăm la tabletă, la iPhone, la manuale digitale şi cîte şi mai cîte... Tocmai citeam din La Lilieci, minunata poveste a lui Marin Sorescu... mă opresc o clipă şi zic: „Bieţii copii... Ce să’nveţe, mă, de la ăi mari?“

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

The Oppidum propune cel mai mare buncăr pentru miliardari din lume FOTO Oppidum/Mega
Buncărele miliardarilor: cum încearcă elitele lumii să fenteze apocalipsa VIDEO
Cei mai bogați oameni din lume se izolează din ce în ce mai mult de pericolul schimbărilor climatice, al pandemiilor globale și al epuizării resurselor", scrie Douglas Mark Rushkoff, teoretician media.
Cataracta Shutterstock 3 png
Cataracta, boala ochilor opaci. Laserul, tehnica performantă de operație a afecțiunii oculare
Peste 70% dintre vârstnici pot dezvolta cataractă, însă o statistică arată că boala apare și la tineri. Vestea bună este că cea mai modernă tehnică de operație a cataractei este laserul.
gaz pixabay com jpg
Invenția unui român care promite reducerea la jumătate a facturii de gaz
Invenția inginerului Dumitru Matei poate reduce facturile la gaz cu până la 70%. Rezultatele de până acum indică economii la consumul de gaze de la 40% până la 67%.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.