Ponta vs Macovei – în judeţul Facebook

Dacă like-urile de Facebook ar fi voturi, Victor Ponta ar fi, detaşat, preşedintele reţelei lui Zuckerberg. Privite mai de aproape, cifrele îi dau însă ca performeri ai campaniei pe Monica Macovei, Klaus Iohannis şi Elena Udrea.

Pe 7 octombrie, cînd am cules datele, Ponta era cel mai iubit politician pe Facebook: 540 de mii de români, aproape dublu decît numărul de fani ai lui Klaus Iohannis şi mult mai mult decît cei 295 de mii ai lui Traian Băsescu. Iohannis venea puternic din urmă, cu aproximativ 235 de mii, urmat de Elena Udrea, cu 226 de mii, Corneliu Vadim Tudor (78 de mii), Monica Macovei (68 de mii) şi Călin Popescu-Tăriceanu (15 mii). Restul candidaţilor se situau sub 10 mii. Cîtă relevanţă are un astfel de top?

Prin vara lui 2012, îi dădeam lui Vlad Ursulean de la Casa Jurnalistului un subiect: cumpăratul de like-uri pe Facebook. Prin metode ieftine, care uneori te dau de gol, poţi obţine false dovezi de afecţiune, cu miile. Aurică Bâc, candidatul inventat de Vlad Ursulean al unui partid şi el inventat de Ursulean, Iniţiativa pentru Salvarea Patriei, obţinea vreo 5000 de like-uri, fără efort, cu un buget mai mic de 100 de lei, în numai o săptămînă. După ce îşi făcea treaba, ca studiu de caz pentru business-urile îndoielnice de online, în materialul publicat în The Industry, Bâc refuza să dispară în neant. În iarnă, în campania de la uninominal, reapărea în jurnalele mai tuturor televiziunilor, care dezgropau subiectul ca pe unul politic, de pe pagina unde îl puteţi găsi şi azi.

Ca şi voturile, like-urile pot fi cumpărate. Dar ele nu garantează o poziţie în stat. E greu de spus dacă – şi care – dintre candidaţii la Preşedinţie a folosit metode neortodoxe pentru ele. Singurul lucru care se poate înregistra e creşterea, mai mult sau mai puţin abruptă. O analiză ceva mai veche a Mediafax, care mi-a sugerat şi ideea acestui articol, cuprindea şi numărul de like-uri ale candidaţilor din ultima săptămînă a lui august. Pe 7 octombrie, Iohannis crescuse cu 148% faţă de acest parametru, Macovei cu 67%, iar Elena Udrea cu 16%. Un Vadim Tudor înregistra mai puţin de 2% în plus, iar Victor Ponta, doar în jur de 15%.

Din nou, aceste cifre nu dau indicaţii despre faptul că lucrurile ar fi în neregulă. Să zicem că ele spun ceva despre performanţa echipelor de campanie, fie ea ortodoxă sau nu. Ar mai fi de adăugat doar un lucru binecunoscut printre cei care se ocupă cu comunicarea de brand pe reţele, acela că fie şi obţinut în condiţii aseptice, un like nu garantează mare lucru. E un clic (sau tap) pe care îl dai şi îl uiţi la fel de uşor.

Toate aceste relativizări te duc însă la o altă cifră, mult mai interesantă: Facebook mai oferă şi statistici despre un parametru cu nume în acelaşi timp simplu şi obscur: People Talking – „oameni care vorbesc“. E vorba de un parametru care ponderează numărul de like-uri ale paginii cu cele ale posturilor de pe ea, comentariile la acestea, răspunsurile la întrebări, distribuirile (share) ş.a. Cu alte cuvinte, un lucru cu nume la fel de simplu şi de ezoteric, mantră de marketing a ultimilor ani: aşa-numitul engagement, „angajament“.

Pe 7 octombrie, Ponta avea în jur de 72 de mii de „oameni care vorbesc“, Iohannis – aproximativ 85 de mii, Elena Udrea – 42 de mii, iar Monica Macovei – 39 de mii; cifrele lui Tăriceanu şi Vadim Tudor erau sub 10 mii. Aşa cum se vede, topul este cu totul altul decît cel în funcţie de numărul de like-uri, dar are o relevanţă mai mare: el măsoară conversaţia, impactul continuu, interacţiunea dintre candidat şi poporul Facebook. Ca şi la creşteri, campionul e aici Klaus Iohannis. Comparativ, Traian Băsescu, care nu se află în campanie, dar îl depăşeşte pe Iohannis la like-uri, are, tot pe 7 octombrie, numai 4,6 mii de People Talking.

Parametrul măsoară, în acelaşi timp, activitatea candidatului, dar şi interesul comunităţii pentru ea. Însă mai interesant este raportul dintre People Talking şi Likes. Aici, conduce Monica Macovei, cu 57% (39 de mii de People Talking la numai 68 de mii de likeri), urmată de Iohannis (36%) şi de Elena Udrea (18%). Am putea fi tentaţi să spunem că 39 din cei 68 de mii de fani ai paginii Monicăi Macovei vorbesc despre (pagina lui) Macovei, dar nu este aşa: like-uri la posturi, share-uri, comentarii şi altele poate da în principiu oricine, şi nu numai fanii paginii.

Cu alte cuvinte, raportat la nucleul destul de mic de susţinători (dacă suma like-urilor poate fi considerată aşa ceva), Monica Macovei a stîrnit cea mai vie conversaţie. Conversaţia nu este neapărat pozitivă: cifrele Facebook nu înregistrează caracterul negativ, neutru sau pozitiv al comentariilor. Dar, oricum, pentru un politician cu o vizibilitate redusă, acest gen de engagement este de bun augur.

Chiar dacă Udrea şi Iohannis sînt şi ei bine plasaţi pe această scară, în cazul Monicăi Macovei, cifrele au o semnificaţie specială. Spre deosebire de ceilalţi doi exponenţi ai dreptei, este vorba de un candidat independent, care şi-a conturat o imagine antisistem, în ciuda portofoliului pe care l-a deţinut la Justiţie şi a statutului de europarlamentar PDL, pe care îl are în prezent. Campania ei se bazează, în parte, pe susţinători voluntari, faţă de candidaţii majori, care au investit sume pe care nu le vom cunoaşte niciodată în echipe. Cu fragmentele video în care oameni ca Andrei Gheorghe o susţin şi cu adeziunile (măcar aparent) neprovocate ale unor intelectuali din clasa Gabriel Liiceanu sau Mircea Cărtărescu, profilul de candidat alternativ al Monicăi Macovei se clarifică: mutatis mutandis, fosta colaboratoare a lui Traian Băsescu face cam ceea ce făcea un Nicuşor Dan acum doi ani, cînd matematicianul obţinea 8,5 procente la Primăria Bucureştiului, faţă de cele 3, cu care îl creditau sondajele anterior.

Cu alte cuvinte, Monica Macovei poate fi o miză pentru electoratul care nu participă, de regulă, la vot. Pînă la proba contrarie, generaţia tînără, activă şi cu venituri bune, cea care nu votează şi nu e dependentă de partide, e grosso modo din judeţul Facebook: ceva peste şase milioane de români în vîrstă de peste 18 ani, cu cont pe reţea. Cel care se pregăteşte să devină stăpîn e Victor Ponta, dar poziţia acestui gen de avatar e periclitată de outsideri activi, care provoacă fenomene grassroots, din clasa Macovei – Nicuşor Dan. Iar avansul lui Ponta nu e mare lucru: cele 540 de mii de like-uri sînt puţin, la un total de 6 milioane de utilizatori români majori. Sau, altfel spus, votanţii cu like-ul sînt doar vreo 1,2 milioane, în momentul de faţă, pentru toţi candidaţii.

Monica Macovei are, în sondajele pe care le-am văzut, cît avea Nicuşor Dan înainte de alegerile locale: în jur de 3%. Turul II e cvasiimposibil pentru ea, dar fiecare procent pe care îl va cîştiga înseamnă o conexiune sănătoasă şi pe termen lung cu un anume gen de electorat. Problema cea mare e însă ce va face fosta şefă a Justiţiei după primul tur. Dacă va dispărea în neant, ca Nicuşor Dan, utilizatorii de reţele nu o vor ierta. În momentul de faţă, pe pagina proprie, Nicuşor Dan se ocupă de gazele de şist şi Prelungirea Ghencea. Scrie pe o platformă de opinie şi participă, pe Gândul.info, la un joc de societate împreună cu alţi mini-pseudo-candidaţi. Cît de uşor i-ar fi să se întoarcă?

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).