Bizareria cotidianului

Publicat în Dilema Veche nr. 556 din 9 - 15 octombrie
Mîrlanii cu palat jpeg

„Care e prima ta amintire?“, mă întreabă. Tac şi mă uit la el. „Prima amintire“, repetă, „prima amintire conştientă din copilăria ta.“ „Uite“, zice, „eu am o amintire de pe la trei ani, cred.“ „Trei ani?“, zic neîncrezătoare. „Să nu fie cumva fabricată, o invenţie.“ „Nu, nu este“, mă asigură el. „Îmi amintesc foarte bine. Era primăvara, bănuiesc că pe la vremea aratului, semănatului, cam aşa ceva. Ţin minte că mama mă înfăşurase într-o haină groasă şi mă pusese în căruţă. Eram încă în curtea casei, toată lumea se pregătea să plece. Apoi cred c-am adormit, iar cînd m-am trezit, mama mă întreba îngrijorată dacă mi-e frig. Ţin mine că am ridicat ochii, iar pe cer zburau cocorii în majusculă – Crrr! Crrr!“, face el un zgomot ciudat din gît şi dă demonstrativ din mîini ca din aripi şi după aia îmi arată majuscula: un V. Taică-tu îţi povesteşte tot soiul de lucruri de care nu mai auzisei vreodată. Întîmplări dintr-un sat dobrogean aproape de mare, cu hectare de pămînt muncite de dimineaţa pînă seara de nişte bunici care au murit de mult, cu argaţi care s-au făcut agitatori comunişti, poveşti cu flinte ascunse prin grădină şi cu bani de aur şi cu o pereche de cai fabuloşi şi un cîine cu nume tătăresc care le păzea casa. Taică-tu a îmbătrînit, se duce în partea aia de 70 de ani care înclină spre 80 şi ţi se pare că e din ce în ce mai schimbat. Îţi dai seama într-un tîrziu că tu ai ajuns să-l percepi mai degrabă ca pe un bunic.

Taică-tu ăla adevărat e bărbatul de 40 de ani pe care-l chema diriginta la şedinţele cu părinţii. E bărbatul ăla rămas veşnic pe la 40 de ani, vîrstă atunci imposibilă pentru tine, de neimaginat că o vei putea împlini şi trăi vreodată. La fel şi maică-ta. Totuşi, ea parcă a rămas prinsă cumva la fel în păienjenişul ăsta cotidian. E mult mai prezentă, o interesează mult promoţiile noi de la IKEA, ba merge şi schimbă lucrurile la fel de des prin casă, aşa cum le făcea în tinereţe... da, parcă maica-ta a rămas în acelaşi soi de prezenţă nealterată, actuală, maică-ta e acum şi aici. El, taică-tu, trăieşte de o vreme mai mult într-o poezie cotidiană, avea de altfel înclinaţii de tînăr, era mai lunatic şi mai smucit, aşa, iar tu ştii bine că-i moşteneşti structura, tu, om tînăr, te surprinzi trăgînd adînc în piept aerul de la metrou care ţi se pare că miroase la fel cu pivniţa bunică-tii. Îţi dau lacrimile din cauza asta prin staţie pe la Romană, te simţi prost, te foieşti acolo pe peron ca să treacă odată toate amintirile astea venite de niciunde, care te lovesc brusc în moalele capului, în cele mai neaşteptate situaţii. Îţi tragi înapoi lacrimile din ochi şi te uiţi la liceenii care aşteaptă şi ei metroul, citeşti inscripţiile mîzgălite pe stîlpii de susţinere; „Am cel puţin şapte corpuri“ zice una dintre inscripţii şi te buşeşte imediat rîsul şi buna dispoziţie, faci o poză textului, îl pui pe Facebook şi aduni like-uri, cînd de fapt textul e sfîşietor de trist.

Te surprinzi din ce în ce mai des gîndindu-te în spate, la copilărie, simţi nevoia unui bilanţ făcut din prea-plin, nu ştii exact prin ce fel de maturizare te trezeşti trecînd. Îi povesteşti la rîndul tău lui taică-tu prima amintire a ta care se întîmplă a fi un vis pe care l-ai avut în copilăria mică. Se făcea că un lup mergea pe noua ta tricicletă albastră, mergea cu ea mormăind ca un lup (nu ştiai exact cum mormăie un lup, dar lup era sigur, nu urs) şi te-ai speriat îngrozitor. I-ai zis apoi lui taică-tu că amintirea ta era nasoală şi nespectaculoasă, că asta a lui, cu cocorii, era greu de egalat şi că d-aia crezi că inventează iar poveşti pentru tine, ca atunci cînd erai mică, el rîde şi nu mai spune nimic.

Tu însă simţi nevoia să împărtăşeşti toate lucrurile astea, poate se mai gîndesc şi alţii la ai lor şi o să le facă bine. Poţi, la o adică, face cadou tuturor o frumoasă astenie de toamnă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.