Dănuţ, exterminator

Publicat în Dilema Veche nr. 557 din 16-22 octombrie 2014
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

Nu-mi dau seama cum, în agendele noastre de pe telefonul mobil, se insinuează treptat contactele unor oameni dintr-o lume cu totul diferită faţă de a noastră, cu care nu avem nimic în comun, decît, uneori, nişte treburi practice. Oameni care ne sînt total indiferenţi, cu care n-am ieşi la o bere, ca să ne povestim vieţile, nu ne interesează deloc ce mai fac, dar care, în anumite momente, devin extrem de utili, aşa că îi sunăm „la nevoie“. De pildă, în agenda mea există cam aşa: „Dl Cucu – instalator“, „Costică – zugrav“, „Patronul“ (habar n-am cine e şi unde e patron), „Sandu – mecanic auto“, dar şi „Robert – RCA“, „Liliana – credite“ şi „Dna Maria – femeie“. Însă cel mai spectaculos dintre toţi este „Dănuţ – gîndaci“.  

Îl cheamă Dan, dar toată lumea îi spune Dănuţ. Mi-l imaginam un bărbat la fel de mărunt şi de insignifiant ca gîndacii pe care îl extermină, însă, de fapt, e ditamai omul, pe la 50 de ani. Un metru nouăzeci şi peste suta de kilograme, aşa că puteţi să vi-l imaginaţi ca pe Colosul din Rhodos, în relaţia cu gîndacii. Însă Dănuţ e un domn, nu lucrează el direct cu „dăunătorii“ (se ocupă şi de şoareci, şi şobolani, însă la mine acasă n-a fost cazul), are un angajat, el doar supraveghează şi dă indicaţii. Mi l-a recomandat un vecin. L-am sunat vara trecută, după ce mă mutasem şi am constatat că mica mea curte era bulevardul principal al gîndacilor negri „de canal“ din cartier. „Că de, aşa e la casă!“, mi-a confirmat temerile ulterior Dănuţ. „Doamnă, vin, dar nu pot să vin azi… că am tot Dragonu’ Roşu de terminat!“ „Bine, vino mîine.“ La prima sa vizită, nu i-am acordat vreo atenţie specială, în timpul mutării se perindase prin curte o mică mulţime, alcătuită din Costică, Iulică, Nelu, domnul Cucu, aşa că el era doar un alt „meseriaş“ care îşi făcea treaba. Fîs-fîs colo, fîs-fîs dincolo, „haideţi să intrăm şi la casa asta părăsită de alături, că vă zic io că acolo e sursa!“, deci fîs-fîs şi în curtea vecină, 80 de lei cu totul, „trei luni nu mai aveţi treabă cu ei, dar treceţi numărul meu în telefon, că o să mai aveţi nevoie de mine, vă garantez!“  Aşa a apărut contactul „Danuţ – gîndaci“, de care speram să nu mai am nevoie vreodată. Dar a trecut o vară, fără picior de gîndac în curte, a trecut şi iarna, şi iată că prin mai, anul acesta, îşi fac apariţia, timid, doi-trei rătăciţi sau în recunoaştere. Cercetaşii. Iau telefonul şi îl sun pe Dănuţ, „de control“. Ar fi cazul să dăm acum? „Da, doamnă, acum e de dat, că dup-aia se înmulţesc ca la balamuc. Vă zic eu, că le cunosc stilu’ de viaţă. Dacă daţi în iunie, degeaba daţi!“ Însă mă iau cu altele şi uit să-l mai chem; în fond, cercetaşii de mai nu mă deranjau cu nimic. Dar vine un iunie ploios, cu revărsări de ape de prin canale. Şi, într-o seară, ies în curte să beau o bere şi ce văd? Sute. Graşi, voioşi şi plini de îndrăzneală, unii cocoţaţi pe gard, alţii pe zidul casei. Îmi beau berea în bucătărie, cu scîrbă. A doua zi, sun. „Doamnă, io v-am zis dă iunie şi nu m-aţi ascultat! Păi, vin, ce să fac, dar nu pot să vin chiar mîine, că am tot Doraly-ul pă cap! Dar vineri vin sigur.“ De data asta, mă uit mai bine la Dănuţ, în fond, e salvatorul meu. Parcă e şi mai înalt şi mai gras decît anul trecut, e cît muntele Athos faţă de bieţii gîndaci. Şi mai e şi trist, că a avut numai belele, îl doare un picior, abia merge. „Dă la meseria asta mi se trag toate bolile! Păi, ştiţi ce inhalăm noi?“ „Ajutorul“ lui dă din cap ca să confirme. E atît de atins de „boală“, încît pare mut. Mic, îndesat, seamănă perfect cu un rozător. Îşi pune masca, ochii lui cenuşii cercetează atent găurile, crăpăturile, „sursele“. „Hai, Gheorghiţă, să dăm la doamna şi prin casă… că nu se ştie!“ Pas cu pas, îl urmăreşte ca să vadă dacă îşi face destoinic treaba. „Io v-am zis dă iunie! Iunie e belea. Bine că n-aveţi din ăia roşii, că de ăia nu se mai scapă! Am avut eu acum o lună o bucătărie, restaurant de lux.  Am dat, au dispărut şi au reapărut, că veneau de la vecini. Le-a închis cîrciuma SANEPID-ul. Apropo de vecini, nu dăm şi în curtea de alături, ca vara trecută?“ „Casa nu mai e părăsită“, zic eu cu tristeţe. De dincolo de gard, latră cei trei cîini ca să confirme. „Dar ce muzică aveţi aici!“ zice ironic Dănuţ. „Dacă nu dăm dincolo, n-am făcut nimic, că acolo e sursa! Ştiu de anul trecut.“ Reapare Gheorghiţă din pivniţă. Fîs-fîs în curte, fîs-fîs pe zidul casei. „Gheorghiţă, dă bine şi pe gard, pînă sus. Poate vă scăpăm şi de un cîine, haha!“ Fîs-fîs pe gard. Dar şobolani sînt şanse să apară? „Şobolani nu, că dacă e cîini, nu vine şobolanul!“ Gheorghiţă îşi scoate masca şi rîde, dezvelindu-şi dinţii lui mici. A terminat. 80 de lei, ca anul trecut, tarif de client fidel. Dănuţ se uită la cer, pe care se văd cîţiva nori. „Şi să ne rugăm să nu plouă, că am dat degeaba!“ 

Vreo trei zile am invocat seceta şi n-a plouat, însă gîndacii (mai puţini, ce-i drept) au trăit bine-mersi în curtea mea pînă în toamnă, cînd a dat frigul. În tot acest timp, m-am uitat cu furie spre curtea de alături – avea dreptate Dănuţ, acolo era „sursa“!   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.