Finisaje şi fineţuri

Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Aţi observat cu siguranţă cît de peticit e Bucureştiul. Niciunde nu se vede mai bine ca aici lipsa de viziune şi de cea mai palidă afecţiune pentru oraşul pe care-l gospodăresc unii şi alţii. În multe alte locuri ale ţării lucrurile or sta mai bine, dar la Bucureşti, cu şase primari şi cu Sorin Oprescu şapte, e bătălia panseluţelor în fiecare sector, a ghivecelor şi a jardinierelor de tot soiul şi a pietrei de bordură – devenite deja legendare. La cîtă bordură se pune în Bucureşti, e posibil să construim un drum pîn’ la lună şi înapoi, tot nou-nouţ şi aliniat cuminte cu planetele, un drum al granitului bucureştean aflat cu siguranţă într-o zodie norocoasă.

Oraşul arată ca un apartament din anii ’60, ’70 peste care au trecut valuri de renovări neinspirate. Linoleumul vechi sau cimentul clasic a fost înlocuit de o gresie care nu se îmbucă bine cu plintele parchetului ieftin. Aşa arată trotuarele oraşului. Urme ale unor vechi săpături au fost astupate cu un alt fel de asfalt, un trotuar din pavele vechi a rămas mîncat şi incomplet, dîre de consistenţe şi de nuanţe diferite brăzdează străzile săpate şi răssăpate.

Ca un apartament care a trecut prin mîinile multor chiriaşi şi proprietari – fiecare cu propria viziune asupra frumosului şi a confortului – oraşul e peticit precar în multe locuri şi renovat cu pretenţii în la fel de multe. Un paradox de ţevi dezmăţate şi pereţi umflaţi de umezeală alături de inspiraţia din reviste vechi a unui gospodar cuminte: o mobilă wenge lîngă un perete galben. În orice caz, cred că locuinţele şi oraşele noastre, ale românilor, duc mare lipsă de ceea ce un meşter numeşte finisaje. N-avem finisaje cum se cuvine, domnule. Pereţi în unghi perfect drept, un tavan neondulat, podele care nu scîrţîie, o gresie pusă la milimetru, prize care nu stau cîş în perete, stîlpi drepţi, trotuare în care nu bălteşte apa. Nu ştiu ce se mai întîmplă acum cu locuinţele nou construite, dar cunosc bine casele şi apartamentele pe care le-am văzut şi pe care le-am locuit de-a lungul timpului. Aidoma trotuarelor oraşului, parchetul e vălurit, totul e brăzdat de ţevăraie în exces, şerpăria exasperantă a cablurilor se ondulează pe după fiecare uşă, prizele nu prea sînt acolo unde ar trebui să fie, iar fără prelungitoare nu există viaţă. Orice intervenţie făcută arată la fel de rău. Deschide un dulap sub o chiuvetă la bucătărie şi te apucă inima. Ţevi urîte şi apometre care arată de parcă le-am montat eu. Faianţă găurită urît şi peticită cu ipsos alb.

Dincoace, în Bucureşti, nici un felinar nu seamănă cu celălalt. Băncile sînt diferite de la un sector la altul. Clădirile zac într-un talmeş balmeş de culori iar unele blocuri nou termoizolate par ieşite din halucinaţia unui daltonist lăsat liber la paleta cu acuarele.

Oraşul nu are ceea ce se numeşte identitate vizuală. Să ne înţelegem, nu are acele trăsături uşor de recunoscut pentru oricare străin care a fost aici măcar o dată. Precum cabinele roşii telefonice englezeşti, balconaşele de fier forjat şi, da, felinarele pariziene. Pentru noi, ăştia care-l locuim, Bucureştiul va fi recunoscut din prima şi din o mie de alte locuri. După colăceii ce cabluri care au mai rămas pe stîlpi. După bordurile nou-nouţe. După Şaormeria Dristor şi Covrigelul Uriaş.

După sacoşele cu Mega Image pe care le ţine toată lumea jos, între picioare, la metrou. După taximetriştii de la Pelican. După fetele frumoase care plătesc chirii mari în mansardele de la Romană. Şi după haosul tipic unei gospodării cu suişuri şi coborîşuri. Pata de vin roşu de pe perete făcută în urma unei beţii de pomină a fost vopsită şi ascunsă în spatele ficusului. Cablurile le-am pus sub covor, în bucătărie am pus faianţă cu model toscan. La următoarea chenzină, dacă nu bea capu familiei banii, ne tragem un credit pentru centrală nouă. Că, vorba aia, winter is coming.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești