(Viaţa printre) obiecte mici, vechi, stricate

Publicat în Dilema Veche nr. 558 din 23-29 octombrie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Să-ţi schimbi dulapul pare un lucru de nimic. Dar nu atunci cînd ai un dulap cum am avut eu: aparent mic, dar, de fapt, inepuizabil, iremediabil bucşit, conţinînd obiecte pe care nu te-ai fi aşteptat să le găseşti acolo: haine, prosoape, cearşafuri, dar şi poze, cărţi, icoane, mici obiecte decorative, amintiri de la persoane din familie care nu mai sînt...

Pe scurt – o lume, lumea mea, amestecată, aglomerată, ticsită, hiperînţesată afectiv, gata să se prăbuşească în orice clipă peste mine, aparenta ei depozitară, şi să mă înghită... Nu degeaba se vorbeşte de scheletele din dulapuri. Nu degeaba se călătorea prin dulap, în Narnia şi nu numai.  

De ce a trebuit, de fapt, să-mi schimb eu dulapul? Pentru că era vechi şi înghesuit? Nu. Vechimea nu a fost şi nu va fi pentru mine, probabil, niciodată un criteriu pentru care să mă despart de vreun lucru.

A trebuit să-l înlocuiesc cu altul pentru că în casa mea s-au mai înghesuit alte două case. A trebuit să primesc, în universul meu deja neîncăpător, încă două serii de obiecte înţesate de istorie şi amintiri. Practic, acestea au dat buzna peste cele vechi, impunîndu-se ca un nou strat afectiv mai frumos şi mai poleit, pur şi simplu pentru că era nou – în contextul celorlalte straturi deja de mult adunate...

Această conglomerare de straturi, precum – exagerînd – cele ale scoarţei terestre, ne-au scos din uz pentru o perioadă. Nu numai din motive de evidentă sufocare (oricît ai fi de Miss Havisham, mai trebuie şi să te speli, să te îmbraci, să mănînci, fără împiedicături şi julituri pe traseul minat de obstacole dragi...), ci şi de amintiri excesive. Cînd deschizi cutia Pandorei din... alte vieţi (tot ale tale), nu există sfîrşit, lucrurile scapă de sub control.

Ce poţi găsi atît de înduioşător şi, pe alocuri, sfîşietor, într-un vechi dulap? (un biet dulap deloc demn, făcut din placaj, de o culoare incertă, imitînd lemnul, prea office like...). Poze de familie din diverse etape, unele uitate, altele mai puţin, toate avînd acelaşi efect excesiv de sentimental: poze din propria-ţi copilărie, cu boneţică şi scoţînd limba, sau în patul cu gratii, plin de jucării; poze din studenţie, de pe vremea primelor iubiri, poze alb-negru înceţoşate, cum erau pe atunci, cu haine demodate şi cu atît mai apetisante – paltoane în carouri sau fuste lungi à la Fondul Plastic; poze din călătorie, din prima şi cea mai bună călătorie în Grecia, care mi s-a părut paradisiacă, de pildă de pe vaporul spre Muntele Athos, de pe care mi-a zburat pălăria de pai şi dusă a fost; pozele copilului meu, acum de 1,85 m şi 45 la picior, pe cînd avea un costumaş galben, primit de la ajutoare, şi apoi o blăniţă albă, de la nu ştiu ce copil un pic mai mare, din a cărei glugă îi ieşeau multele bucle blonde; nenumărate scrisori, în general către mine însămi, de consemnare a unor situaţii nu tocmai fericite, sau dimpotrivă, prea fericite, cu hotărîri de luat, iubiri de tranşat... (toate cu cîte o floricică pe contrapagină); în sfîrşit, obiectele decorative, kitsch şi inutile, care m-au însoţit, în diverse etape, pe birourile ce le-am avut – din nefericire, nu toate în stare prea bună: un mic înger din sticlă, fără chip, cu o aripă boantă; un altul, mai suplu, din lemn, cu chip zîmbăreţ şi o aripă complet lipsă; un măgar Eeyore din Winnie Ursuleţul, într-un glob de Crăciun, cu coarne de ren; o cutie muzicală cu pinguini; bijuteriile pe care le purtam la diverse vîrste; poze cu mama, tatăl şi bunicul meu...

Dar destul cu exagerata enumerare... Am luat micile şi vechile obiecte şi am reîncercat să le pun în noul şi impersonalul (doar mai mare şi mai puţin delabrat) dulap. Au încăput, în mare, alături de alte straturi (mai noi, dar, de fapt, la fel de vechi) din alte case... Din păcate, pentru cele deteriorate dintre ele nu am găsit (încă) un Gepetto care să le refacă (dar, oricum, nu le voi arunca, în ciuda unei specialist în Feng Shui, care mi-a spus să nu mai păstrez lucruri stricate). Ele vor rămîne la locurile lor, cît se va mai putea, adăugîndu-se, strat după strat, la propriu, la formarea nu doar a unei lumi sufocante, ci şi, zice-se, a identităţii mele. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.