Despre actul urinării pe buletinul de vot

Publicat în Dilema Veche nr. 562 din 20-26 noiembrie 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Sau pe însuşi dreptul de a vota. Evident, e o metaforă. Unul şi acelaşi tip de realitate – cel la care face referire metafora în cauză – se poate exprima şi altfel, mult mai frust, mai direct, dar nu e cazul. Ştim cu toţii despre ce e vorba. Plus că „actul urinării“ sună mult mai cool, în ordine intelectual-politică de centru. Asta ca să se diferenţieze de un eventual „act al pişării“, definitiv confiscat de băiatul sau de fata de stînga (varianta nihilist-urbană), care se exprimă aşa pentru că: se consideră educaţi, dar plictisiţi, neagă totul în cunoştinţă de cauză şi cu deplina asumare a actului în sine, nu se spală pe cap pentru că l-au citit empatic pe Cioran, şi n-au cu cine sta de vorbă pentru că lumea e proastă şi rămasă în Evul Mediu.

Deseori, problema se opreşte aici. La eternele dispute dintre stînga şi dreapta, dintre ce credem uneori că este „dreapta“ sau „stînga“, asta dacă nu cumva apare şi-un atlant la masă, anunţînd, de la bun început, că el e de centru. În rest, discuţiile au un registru de subiecte destul de sărăcuţ. Să le luăm pe rînd.

1. „Deci, cu cine votăm? Că doar nu cu hoţii ăştia care au făcut ravagii şi nenorociri incredibile. Îi bagă la puşcărie pe capete şi nu se potolesc. Păi, n-au cum, că nu le vine să creadă că există şi arestări pe lumea asta. Credeau că lumea e a lor. Că sînt stăpîni aici. Normal. Sînt puii comuniştilor care visau că ticăloşia o să ţină la nesfîrşit.“ 2. „A, sigur că da, că ai tăi or fi mai breji. Au tăiat salariile şi pensiile, ca nişte bestii ordinare, şi-acum se dau în dosul unuia care habar n-are pe ce lume e. Unu’ luat din provincie şi adus aici, care mai are şi aere că el rezolvă problema. O adunătură de oportunişti care cred că lumea uită ce grozăvii au făcut. Şi lasă-mă cu arestările că-mi vine să urlu! De ce arestează dintr-o singură tabără? Asta e justiţie? Ia să vedem cine şi, mai ales, cît a stat la puşcărie… Mă laşi cu textele astea cu justiţia… Totu’ e la comandă!“ 3. „Uite-o şi p-aia! Băi, frate, a luat-o razna toată lumea? Cum să te compari, mă, cu Nelson Mandela? Şi mai lasă-mă, frăţie, cu justiţia! Că mai există şi sănătate p-aici, şi educaţie, şi economie. Zici că DNA-u’ ăla e Mama lu’ Ştefan cel Mare…“ 4. „Uită-te la ţara asta cum arată după vot. Ardealu’ albastru, restu’ roşu. Alt nivel, domnule, altă educaţie. Cine a trăit în Imperiu nu pune botu’ la vrăjeala ăstora.“ 5. „Ar trebui introdus votul cenzitar. Sau făcut ceva. Nu poţi să-i laşi să voteze pe toţi ăia… I-ai văzut cum arată? Toţi ştirbii, toţi şchiopii, toţi urîţii şi mutanţii. Uită-te la feţele lor! Cum să le dai drept de vot ălora?“ 6. „Nu mă i-n-t-e-r-e-s-e-a-z-ă! Nu mă duc la vot. Sînt toţi la fel. Aici nu se mai poate face nimic. O să se meargă în inerţia asta ani la rînd, cu un pic de scuturătură, din cînd în cînd, de la europeni, aşa, de ochii lumii. Oricum, îi doare la banană de noi. Ne ţin la periferie, că asta sîntem. Şi asta merităm. Ori cu votu’ meu, ori fără, treaba merge la fel.“ 7. „Vă certaţi degeaba, cu argumente puerile, şi nu sînteţi atenţi la imaginea de ansamblu. Într-o anumită configuraţie politică post-totalitară, la fel ca în restul Europei de Est, votul individual e, mai degrabă, irelevant, din cauza mecanismului puterii care, aparent, urmează drumul unei voinţe populare, dar, în realitate, se mişcă pe baza unor resorturi care nu au nici o legătură cu opţiunea populaţiei. Mecanismele transpartinice depăşesc cu mult, în realitate, iluzia alternanţei la putere.“

Cel mai trist, dar şi cel mai alarmant lucru e compromiterea totală a ideii de politică. În momentul în care îţi dirijezi revolta spre ideea de corupţie generalizată, spre „totala lipsă de calitate a clasei politice“, spre compatrioţii cu condiţie economică precară, spre romii care „ne fac de ruşine afară, în Europa, şi votează aici cum votează…“, apare un vîrtej resentimentar care îşi deversează toate efectele nocive asupra ideii de politică în sine. Exprimarea dispreţului, în repetate rînduri, faţă de „moldoveni, olteni, ştirbi, mutanţi, urîţi, ţigani, primitivi etc.“ este, în fond, camuflarea unui profund dispreţ de sine. Un autodispreţ mascat în energia condamnării altora, condamnare care culminează cu „românizarea“ totală a subiectului – culpabilizarea naţiunii în integralitatea ei, sentinţa definitivă care ne condamnă la nimicnicie.

Pe de altă parte, în mod paradoxal, felul acesta de a gîndi şi lipsa cultivării ideii de politică ajută enorm tocmai „clasa politică actuală“. Totul e văzut ca „o mizerie“ în care nu se amestecă „oamenii de calitate“. O văgăună, un ceva rezervat coţcarilor, oportuniştilor şi indivizilor cu obrazul mai gros decît blindajul tancului. Politica devine cel mai urît, dezgustător şi degradant lucru de pe lumea asta. E un fel de a gîndi, aşezat la baza unei erori grave, care aruncă realitatea cetăţeanului votant într-o formă de derizoriu şi de melancolie cu efecte devastatoare asupra tuturor mecanismelor comunitare. Nimeni nu mai cere socoteală, în mod serios, aleşilor. Dispreţul de sine şi culpabilizarea ideii de politică generează, firesc, neîncrederea în orice, şi aşteptarea unui erou izbăvitor care vine şi rezolvă miraculos toată treaba. Cineva care-i „pune p-ăştia cu botu’ pe labe“. Adică, exact ce e mai nedemocratic şi mai maladiv.

Altminteri, ce să zic?! Trăim într-o lume liberă. E dreptul fiecăruia dintre noi să facă ce vrea. Prin urmare, da, se poate urina pe vot. Depinde, însă, din ce direcţie bate vîntul. S-ar putea să nu nimerim ţinta, şi tot ceea ce obţinem să fie faptul că ne udăm. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1. 

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?