La o aniversară

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Dialoguri întrerupte jpeg

Prin 2006, un celebru site cultural a iniţiat un concurs pentru cititorii săi, numit „Pune-l pe Eminescu la produs“. Acţiunea, pusă sub semnul unui îndemn de un gust îndoielnic, se voia o opoziţie serioasă (şi legitimă) faţă de clişeele duioase cu care Eminescu este caramelizat la fiecare aniversare, faţă de îmbălsămarea la care e supusă, an de an, manual de manual, poezia eminesciană predată în şcoli: cititorii erau invitaţi să vină cu idei care să facă din numele poetului un posibil „brand“ pentru diverse produse autohtone, aşa cum numele lui Mozart străluceşte pe staniolul ciocolatei austriece cu marţipan, sau aşa cum Einstein „vinde“ cafele aromate sau gogoşi fierbinţi. Concursul nu a avut prea mare succes: a obţinut doar contrarierea celor mai înalte sentimente patriotice ale românilor.  

Nu ştiu dacă o astfel de iniţiativă ar putea domoli isteria lacrimogenă cu care este omagiat poetul. Dar cred că, înainte de a deveni numele unei beri sau al unei cafenele, Eminescu ar trebui dezgropat din maldărul de maculatură ivit în portofoliile orelor de literatură din şcoala românească. Ca de obicei, am să dau cîteva exemple de proastă utilizare a biografiei şi a creaţiei eminesciene (evident, ortografia, punctuaţia şi toate celelalte aiureli aparţin dascălilor): 

O grădiniţă din România, ora de literatură. Educatoarea dă largi explicaţii asupra felului în care Eminescu poate fi utilizat în scopuri educative chiar de la vîrste fragede: „Grădiniţa este cadrul organizat în care luceafărul poeziei româneşti este cunoscut pentru prima dată prin poeziile sale care ajung la sufletul plin de sensibilitate al copiilor preşcolari. Metoda proiectelor, modalitatea modernă posibilă de aplicat în grădiniţe este nevoia abordare de optimizare şi evaluare a potenţialului intelectual al copiilor preşcolari pe care o puteau folosi şi în această temă de cercetare. De asemenea, pentru cunoaşterea şi înţelegerea poeziei lui Eminescu de către preşcolari puteau folosi metoda de aplicare a principalului integrării. Astfel consider că poezia lui Eminescu poate fi înţeleasă de către copii preşcolari.“ Aţi înţeles ceva?

Clasa a IV-a, serbare dedicată aniversării zilei de naştere a poetului. Învăţătoarea, într-un amplu discurs funebru, are dificultăţi în a identifica portretul astronomic al lui Eminescu: „Ne-am adunat în miez de iarnă să cinstim cu pietate memoria Luceafărului poeziei româneşti, a celui mai strălucit meteor, care a sclipit deasupra lumii cu două secole în urmă-Mihai Eminescu.“ Mai apoi, biografia celui aniversat este redusă la cîteva schimbări locative (plecarea la Cernăuţi sau la Bucureşti) şi la un dezacord grav: „Mihai învaţă foarte bine, dar programul milităresc şi dorul de casă îl face să fugă la Ipoteşti.“ Urmează strofe lungi, compuse de învăţătoare, din preaplinul ei sufletesc: „Toţi «Trăiască Eminescu»/ Poetul e al nostru pîn-la sînge!/ Ah! Versul lui cum ştie-a ne strînge/ Un prag de casă-omul tot cel care/ O vatră are şi-o nădejde are! (...)Slăvită pomenirea-ţi/ Acelui ce s-a stins la fel/ Ca Puşkin, Mozart, Rafael/ În tinereţea bărbăţiei. (...)De-a pururi purtăm în privire/ Al mamelor noastre grai/ Pe care-l numim simplu, simplu-/ Eminescu Mihai.“ 

Clasa a III-a, o altă serbare, altă învăţătoare, alte versuri închinate lui Eminescu. De data aceasta, furorul creator al autoarei îl emasculează pur şi simplu pe cel omagiat: „Din ceruri, din miazanoapte,/ Cînţi ca o primadonă.../ Şi cîntecele tale-s/ VENERĂ ŞI MADONĂ!“ Dar finalul nu lasă nici o urmă de îndoială asupra intenţiilor dascălului: umilinţă, parafată cu nume şi prenume, în faţa geniului: „De-aţi scrie versuri, ŢIE, îmi cer IERTARE !/ Şi sper ca TU, de sus, să-mi dai CREZARE !/ Infimă-s eu... Georgeta Dumitrache,/ Ce mare-i EL, cît o ETERNITATEEEEEE!“

Dacă toate astea la un loc înseamnă „a-l scoate pe Eminescu la produs“, atunci nu ne rămîne decît să reinstaurăm, pentru o vreme, în jurul lui, o igienică şi iubitoare tăcere…   

Maria Iordănescu este psiholog. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.