La o aniversară

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Dialoguri întrerupte jpeg

Prin 2006, un celebru site cultural a iniţiat un concurs pentru cititorii săi, numit „Pune-l pe Eminescu la produs“. Acţiunea, pusă sub semnul unui îndemn de un gust îndoielnic, se voia o opoziţie serioasă (şi legitimă) faţă de clişeele duioase cu care Eminescu este caramelizat la fiecare aniversare, faţă de îmbălsămarea la care e supusă, an de an, manual de manual, poezia eminesciană predată în şcoli: cititorii erau invitaţi să vină cu idei care să facă din numele poetului un posibil „brand“ pentru diverse produse autohtone, aşa cum numele lui Mozart străluceşte pe staniolul ciocolatei austriece cu marţipan, sau aşa cum Einstein „vinde“ cafele aromate sau gogoşi fierbinţi. Concursul nu a avut prea mare succes: a obţinut doar contrarierea celor mai înalte sentimente patriotice ale românilor.  

Nu ştiu dacă o astfel de iniţiativă ar putea domoli isteria lacrimogenă cu care este omagiat poetul. Dar cred că, înainte de a deveni numele unei beri sau al unei cafenele, Eminescu ar trebui dezgropat din maldărul de maculatură ivit în portofoliile orelor de literatură din şcoala românească. Ca de obicei, am să dau cîteva exemple de proastă utilizare a biografiei şi a creaţiei eminesciene (evident, ortografia, punctuaţia şi toate celelalte aiureli aparţin dascălilor): 

O grădiniţă din România, ora de literatură. Educatoarea dă largi explicaţii asupra felului în care Eminescu poate fi utilizat în scopuri educative chiar de la vîrste fragede: „Grădiniţa este cadrul organizat în care luceafărul poeziei româneşti este cunoscut pentru prima dată prin poeziile sale care ajung la sufletul plin de sensibilitate al copiilor preşcolari. Metoda proiectelor, modalitatea modernă posibilă de aplicat în grădiniţe este nevoia abordare de optimizare şi evaluare a potenţialului intelectual al copiilor preşcolari pe care o puteau folosi şi în această temă de cercetare. De asemenea, pentru cunoaşterea şi înţelegerea poeziei lui Eminescu de către preşcolari puteau folosi metoda de aplicare a principalului integrării. Astfel consider că poezia lui Eminescu poate fi înţeleasă de către copii preşcolari.“ Aţi înţeles ceva?

Clasa a IV-a, serbare dedicată aniversării zilei de naştere a poetului. Învăţătoarea, într-un amplu discurs funebru, are dificultăţi în a identifica portretul astronomic al lui Eminescu: „Ne-am adunat în miez de iarnă să cinstim cu pietate memoria Luceafărului poeziei româneşti, a celui mai strălucit meteor, care a sclipit deasupra lumii cu două secole în urmă-Mihai Eminescu.“ Mai apoi, biografia celui aniversat este redusă la cîteva schimbări locative (plecarea la Cernăuţi sau la Bucureşti) şi la un dezacord grav: „Mihai învaţă foarte bine, dar programul milităresc şi dorul de casă îl face să fugă la Ipoteşti.“ Urmează strofe lungi, compuse de învăţătoare, din preaplinul ei sufletesc: „Toţi «Trăiască Eminescu»/ Poetul e al nostru pîn-la sînge!/ Ah! Versul lui cum ştie-a ne strînge/ Un prag de casă-omul tot cel care/ O vatră are şi-o nădejde are! (...)Slăvită pomenirea-ţi/ Acelui ce s-a stins la fel/ Ca Puşkin, Mozart, Rafael/ În tinereţea bărbăţiei. (...)De-a pururi purtăm în privire/ Al mamelor noastre grai/ Pe care-l numim simplu, simplu-/ Eminescu Mihai.“ 

Clasa a III-a, o altă serbare, altă învăţătoare, alte versuri închinate lui Eminescu. De data aceasta, furorul creator al autoarei îl emasculează pur şi simplu pe cel omagiat: „Din ceruri, din miazanoapte,/ Cînţi ca o primadonă.../ Şi cîntecele tale-s/ VENERĂ ŞI MADONĂ!“ Dar finalul nu lasă nici o urmă de îndoială asupra intenţiilor dascălului: umilinţă, parafată cu nume şi prenume, în faţa geniului: „De-aţi scrie versuri, ŢIE, îmi cer IERTARE !/ Şi sper ca TU, de sus, să-mi dai CREZARE !/ Infimă-s eu... Georgeta Dumitrache,/ Ce mare-i EL, cît o ETERNITATEEEEEE!“

Dacă toate astea la un loc înseamnă „a-l scoate pe Eminescu la produs“, atunci nu ne rămîne decît să reinstaurăm, pentru o vreme, în jurul lui, o igienică şi iubitoare tăcere…   

Maria Iordănescu este psiholog. 

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.