Imaginea „regelui neamţ“ şi mesianismul

Publicat în Dilema Veche nr. 563 din 27 noiembrie - 3 decembrie 2014
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Entuziasmul de după anunţarea rezultatului alegerilor prezidenţiale produce, în mod firesc, nişte aşteptări foarte mari. Unele dintre ele se dovedesc a fi pline de imaginaţie. Mulţi compatrioţi se întrec în formularea unor asemănări, care mai de care mai sofisticate stilistic, între noul preşedinte ales, şi Regele Carol I al României. În buna noastră tradiţie, dacă ne-am descreţit un pic fruntea şi am avut un moment de entuziasm, urmează un val de fabulaţie, după care, inevitabil, vine căderea în dezvrăjire. E o meteahnă care – măcar de data asta – ar putea lipsi din tabloul cuprinzător al felului nostru de a fi. 

Îndată ce rezultatul alegerilor a fost clar, valul de entuziasm a scăldat, aşa cum era firesc, ţărmurile redescoperirii bucuriei de a fi împreună. Dintr-odată, „tineretul“ care pînă mai ieri era învestit cu atribute dintre cele mai puţin măgulitoare – „fără nici un Dumnezeu, analfabeţi, rătăciţi, lipsiţi de etică şi de repere morale, narcotizaţi şi idiotizaţi de iluzia lumii virtuale, inactivi, izolaţi, blazaţi“ etc. –, ei bine, generaţia care era catalogată ca „iremediabil pierdută“ devine cea care „salvează ţara într-un moment istoric“. „Căpşunarii“, compatrioţii de care ne ferim cînd mergem în concedii în Europa, conaţionalii cu care – haideţi să fim cinstiţi! – nu ne mîndream deloc, cu toţii au devenit, peste noapte, „diaspora“. Simpla pronunţare a acestui cuvînt a căpătat, dincolo de rotunjirea şi catifelarea părţilor periferice ale aparatului fonator, şi o substanţială greutate a respectului. Locuitorii judeţelor Suceava şi Iaşi devin, brusc, „suceveni“ şi „ieşeni“, desprinzîndu-se net din masa „moldovenilor de la care n-ai ce să ceri“. 

E o schimbare uriaşă în felul în care ne vedem pe noi înşine. O schimbare bună, petrecută într-un interval foarte scurt, o redescoperire a unei forme de solidaritate – fie ea şi construită, mai degrabă, pe un fundament emoţional – a cărei absenţă era deplînsă de multă vreme. În cele din urmă, actul în sine al participării la vot, reacţia în lanţ a unei porniri interioare împărtăşite de milioane de compatrioţi sînt motive foarte serioase pentru manifestarea unei satisfacţii autentice şi pentru retrezirea unor forme aproape uitate ale respectului de sine, ale patriotismului veritabil. Peste noapte, printr-un concurs de împrejurări şi prin gafele halucinante ale unor politicieni şi ale „strategilor“ care îi sfătuiesc, am trecut, mulţi dintre noi, de la condiţia autoatribuită de „populaţie“, la cele de „popor“ şi „naţiune“.  

În entuziasmul acesta perfect justificat – şi, în doze normale, chiar terapeutic – au apărut şi volte ale imaginaţiei, dări în foc ale preaplinului din suflete, graţioase plecări cu sorcova, care îl identifică pe preşedintele ales cu Regele Carol I. Bun, e de înţeles, entuziasmul faţă de seriozitatea germană poate produce, la noi, aceste tresăriri fabulatorii. Dar e bine să ştim că, pe cît de încinsă şi de creativă e proiecţia pe care o facem în viitor, pe atît de tare ne tensionăm şi condiţionăm aşteptările reale. Iar cum se ştie că resursele fabulatorii ale locuitorilor acestor meleaguri sînt printre cele mai bogate, e bine să înţelegem că n-ar fi deloc rău să punem un pic de măsură germană şi în aşteptările pe care le avem pentru viitorul apropiat.  

Poate că cel mai sănătos lucru ar fi să conservăm, cumva, entuziasmul de la momentul alegerilor, prin deprinderea lucrurilor elementare care stau la îndemîna cetăţenilor unui stat civilizat. Să cerem socoteală atunci cînd ni se pare că a fost încălcat un drept, să lucrăm, fiecare în felul lui, la curăţarea şi primenirea spaţiului public, să cerem explicaţii pentru felul în care se cheltuieşte banul public, să solicităm transparenţa instituţiilor statului şi acces la informaţiile de interes public. Există o anumită formă de entuziasm, şi în lucrurile astea. Un entuziasm pe care îl descoperim doar la alţii, atunci cînd mergem în vacanţe prin alte ţări, sau cînd alegem calea pribegiei, „că pe-aici nu mai e de trăit“. El se traduce în nivel de viaţă, de fericire, de conştientizare a spiritului comunitar. Felul acesta de satisfacţie n-o să vină niciodată din aşteptarea unui Mesia, fie el şi neamţ, care să rezolve totul în locul nostru. Cea mai amuzantă zicere e cea în care se spune: „Să vină Neamţu’, să ne pună la treabă!“ Formulare cu un evident subtext, din care zîmbeşte viclean adevăratul sens: „Neamţu’ e băiat bun, muncitor, las’ să-nceapă el treaba, că-l prindem noi, la un moment dat.“

În cele din urmă, nici măcar despre asta nu e vorba. Ci despre faptul că gestionarea acestui moment de entuziasm e la fel de importantă ca momentul de după 1989. Un entuziasm pe care l-am uitat printre

şi care părea iremediabil pierdut. În fond, nu alegerea în sine a noului preşedinte e motivul de mare bucurie, dar şi de responsabilitate, pe care încă îl traversăm, ci redescoperirea unui spirit civic şi a respectului faţă de compatrioţi. Nevoia de a pleca la muncă, prin alte ţări, a-ntors acasă, în afară de bani, o excepţională formă de educaţie. O presiune a unor modele de societăţi pe care le admiram de la distanţă, în forma lor, fără a cunoaşte nimic din conţinutul acestora.  

Cele cîteva milioane de români aflaţi la muncă în străinătate fac un import natural de civilizaţie, reînvăţîndu-şi compatrioţii din ţară că au drepturi şi că pot fi împreună. Evident, fără a-i deposeda pe conaţionalii de acasă de meritul pe care îl au, ştiind să răspundă la semnalul de alarmă al celor din diaspora. Cu toate luminile şi cu toate umbrele oricărui moment de acest fel, ar trebui să ţinem cu dinţii de această clipă. Nu ca să ţină petrecerea mai mult, ci ca să învăţăm ceva profund şi persistent din toată treaba asta.  

Garantat 100%

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.