Articol Despre Denumiri Lungi De Instituţii

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Un concurs de împrejurări m-a făcut să colaborez, vreme de un sezon, acum un an, cu Societatea Română de Televiziune. Dacă nu ştiţi ce-i chestia asta pompoasă, aflaţi că e chiar TVR, televiziunea publică. O instituţie care nu posedă colaci de toaletă la, bineînţeles, toaletă, şi care miroase a pipi de pisică. Şi, în acelaşi timp, e şi Societate, şi Română.

Acum, că am creat impresia că vreau să demolez pe cineva sau ceva, în speţă TVR-ul, sper că am atras nu numai atenţia publicului de

care n-are nici în clin, nici în mînecă cu TVR-ul. Sper ca textul de faţă să ajungă, prin intestinele Facebook-ului, la măcar doi din cei vreo 2600 de angajaţi ai TVR, care să se pună pe reflectat asupra stării de plîns în care se află toaletele unei instituţii care consumă 100-120 de milioane de euro pe an, majoritatea din taxe. Sper, cu alte cuvinte, ca nenorociţii din cauza cărora în Societatea Română de Televiziune nu mai sînt Colace de Veceu să se zgîrie pe ochi şi să se simtă paranoic-încolţiţi cînd văd acest articol şi să meargă la popă sau unde ştiu ei, pentru examen moral. Dar pe mine, de fapt, nu mă interesează nici TVR-ul, nici colacele lui, iar pisicile chiar îmi plac grozav. Mă preocupă acronimele, adjectivele pompoase, hagiografia denumirilor oficiale de instituţii de la noi. Acum un an-doi, un liceu care are şi revistă m-a chemat la el, ca să vorbesc cu liceenii cu aspiraţii de jurnalişti, despre cum e cu presa. Majoritatea nu s-au prezentat, erau nişte chiulăi nenorociţi, ceea ce, dacă mă-ntrebaţi pe mine, s-ar putea să-i predispună unei cariere meritorii de jurnalist, oricum aţi lua-o. În astfel de situaţii, citatul meu obligatoriu e nicasianul „nu se ştie cine dă şi cine primeşte“, dar după ce l-am enunţat în sala goală, m-am gîndit ce dracu’ a vrut să zică Noica şi m-am uitat în stînga şi-n dreapta. În stînga era o eprubetă uriaşă, cu un fetus de preşedinte în ea, în dreapta, profa de română, cea care mă convocase. Fiindcă fetusul de preşedinte nu zicea nimic, m-am apucat să fac conversaţie cu profa. Profa asta avea o problemă: cabinetul de fizică al liceului n-avea nume şi, recent, un fost director al liceului, profesor de fizică, murise. Prin cancelarie se stîrnise ceva zaveră, în ideea că, eventual, cabinetul de fizică ar putea fi botezat cu numele răposatului. Imediat, apăruse şi facţiunea rivală, care voia să-i spună, lui, cabinetului, „Albert Einstein“. Ce părere am eu, că sînt ce-mama-naibii-sînt – m-a întrebat profa. Ar fi mai bine să-i spună Director Răposăţescu sau Albert Einstein? 

„Păi de ce nu-i ziceţi «Cabinet de fizică», doamnă?“ am întrebat. Profa de română a oftat evaziv. Cred că motivul era că liceul respectiv nu era liceu, ci Colegiu Naţional. Un prieten mi-a povestit care dintre licee sînt Colegii Naţionale şi care nu, dar, sincer, am uitat criteriul şi sînt convins că cel puţin un prof de Colegiu Naţional, plin de spume, va intra în subsolul articolului, ca să mă crucifice, pe motiv că tocmai m-am deconspirat, habar n-am care-i diferenţa, pe lîngă faptul că i-am furat şi Colacul Personal De La Toaletă atunci cînd i-am vizitat Lăcaşul de Cultură Incognito. 

De Ce Nu Am Scrie În Limba Română Aşa? Uite d-aia, că în unele locuri mai trebuie să şi CiTeAsCă Cineva. În morfologia limbii române există o serie de chestii incerte, care se situează undeva între substantiv propriu şi substantiv comun, cum ar fi

– toată lumea scrie cu majusculă, dar e colectiv, deci nume comun, ar trebui scris cu mică –,

Am senzaţia că toate chestiile astea, substantive proprii cu mare potenţial de a se transforma în substantive comune, secretă imediat denumiri şi acronime şi topuri de

(iată tocmai exemplul). Colegiile Naţionale sînt o vietate din aceeaşi categorie – la amărîtele de licee presupun că profii nu-şi dau cu cataloagele-n cap pe tema denumirii cabinetului de fizică, spre deosebire de colegii de la Colegii, drept pentru care liceele sînt licee, cu literă mică, şi Colegiile – Colegii, cu literă mare. 

La un alt stabiliment de acest fel am dat peste un prof, întîmplător tot de fizică, care se bătea cu acneea elevilor şi imbecilitatea programei, încropindu-le copiilor tot felul de experimente din sîrme, mingi de ping-pong, baloane, sticlă de acvariu, baterii de 1,5 volţi (sau Volţi, pe limba Colegiilor Naţionale) şi alte ştifturi care se găsesc la librărie. Singurul aparat preţios al profului consta în vreo patru magneţi foarte ai naibii, pe care îi cumpărase din străinătate şi pe care, atunci cînd i-am filmat – pe prof, pe copii şi pe magneţi –, i-am ciobit. Pe magneţi. N-am fost la baie, la liceul respectiv, dar era o căzătură cu nume de voievod şi mi se rupe sufletul cînd mă gîndesc de ce pereţi scorojiţi, scaune cu cuie care înţeapă, pupitre insalubre şi clanţe distruse trebuie să-şi frece tinereţea copiii din Colegiile Naţionale. 

Atunci cînd mi-am dat seama cîtă pompă punem în denumirile astea, m-am apucat de studiat problema pe Internet. O listă de instituţii găsită aici mi-a livrat, de pildă, ceva numit Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Frontieră. Pun pariu că în altă limbă se traduce prin ceva gen

sau

. Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică şOraşţ mă face să mă gîndesc care-i diferenţa dintre trezorerie şi contabilitate, în DEx – în capul meu, Contabilitatea e ceva care te buzunăreşte ca să ducă banii furaţi la Trezorerie. Cine-a denumit Direcţia pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială din România ca atare probabil c-a avut în cap să explice cu ce se ocupă instituţia respectivă, dar i-a ieşit pe dos. Oficiile de Mobilizare a Economiei şi Apărare a Teritoriului au avut un naş mai cu toate-acasă, presupunînd, desigur, că economia e mobilizată în scopul unui război sau ceva asemănător, descris prin ipocritul „apărare“. Direcţiile Regionale Vamale Interjudeţene îţi curentează axonii – „regional“ sugerează că se ocupă cu mai mult de un judeţ, dar atunci, ce rost ar avea să mai pui şi „interjudeţean“?! Poate-s nişte instituţii care vînează pleonasme. În Bucureşti există ceva numit Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea resurselor umane“, despre care înţeleg vag că face din angajaţi – angajaţi mai buni, dar cel mai tare mi se pare că poate să te izbească în creier cu propriul acronim: OIRPPOSDRU! În mod misterios, site-ul de Internet nu e pe oirpposdru.ro, ci pe oiposdrubi.ro, unde instituţia se metamorfozează proteic în Organismul Intermediar Regional POSDRU Regiunea Bucureşti Ilfov. 

Singura consolare pentru această stare de lucruri o găsesc într-o anecdotă. Se povesteşte că în Primul Război Mondial, von Mackensen, feldmareşalul care a gonit armata şi guvernul României (aici nu e cazul de majuscule, eh?) pînă la Iaşi, a ajuns la un moment dat într-un sat din Oltenia. Acolo s-a încartiruit la o bătrînică-model, care îşi spoia gospodăria de două ori pe an, ţinea o curăţenie lună în casă şi gătea a-ntîia. Feldmareşalul a lăudat starea de lucruri, dar, la un moment dat, apucat de o nevoie firească, a întrebat unde e toaleta. A fost îndrumat spre fundul curţii, unde a găsit o privată distrusă, rău-mirositoare şi plină de muşte. Revenit cu succes dintr-una din cele mai periculoase situaţii de luptă pe care i le-a furnizat România, von Mackensen ar fi întrebat bătrînica: „Maică, cum de aici e totul pahar, miroase a curat, şi acolo e dezastrul ăla – era să cad şi să mor în hazna?!“ La care se spune că bătrînica i-ar fi răspuns: „De, maică, dacă era altfel, veneam noi la voi, nu veneaţi voi la noi…“ 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.