Carrefour adventure continuă
Vă lăsasem săptămîna trecută cu impresia ca am fost înfrînt de sistem, deşi eu aveam toate instrumentele puterii. Banii, alegerea, respingerea comenzii, reclamaţiile. Şi vreau să vă spun că aveţi dreptate. Am fost înfrînt. După ce am primit şapte cutii de lapte, ca să le consum în trei zile, data de expirare fiind foarte aproape de cea de livrare, Carrefour online a fost asaltat de telefonul meu, de supărarea mea. Nimic însă nu a clintit răul făcut. Promptitudine? Nu există. Compensaţie, nici atît. Sînt după o săptămînă. Am auzit ce aţi păţit. Ne pare rău. Şi mie îmi pare, nu voi mai comanda de la dumneavoastră. Nu e prima oară cînd m-aţi păcălit, dar e ultima. Şi am fost ţîfnos. Că să vedeţi, că să pricepeţi, că să, că nu. Am ascultat pălăvrăgeala, scuzele. Că să vă înlocuim laptele. Trecuseră patru zile de la expirarea termenului de valabilitate. Aruncasem laptele. Cine-l putea ţine? Ce să fac cu el? Să-l dau pisicilor, să otrăvesc cerşetorii din cartier? Păi, nu mai am laptele, nu puteţi fi recunoscători. A, ne scuzaţi. Pe scurt, cred că am fost lovit de nemilosul Timp. Îl cunoaşteţi. A trecut peste mine şi am avut încredere. Şi m-a băgat la fund şi de acolo greu mă pot reîntoarce. Ce să fac? Să-l dau în judecată. Dar vor trece alţi ani ca justiţia să-mi dea dreptate. Şi, de fapt, pentru ce? Pentru lapte? Pentru propria mea neatenţie? Poate. Sînt un înfrînt, de fapt mica mea victorie e să trec peste duşmani politicos şi cu zîmbetul pe buze. Vremea mea nu va veni, dar măcar otrava trecerii ei n-o să o ştie nimeni. Decît laptele scurs. Este un fel de tinereţe fără bătrîneţe din lapte scurs la rigolă, adică lovit de gheara morţii.
