Despre Catedrală, de Crăciun
Un fost consilier al guvernului suedez veştejeşte planurile de construire în România a Catedralei Mîntuirii Neamului, îndemnînd UE să ia atitudine împotriva acestei construcţii faraonice. Ştirea a fost difuzată şi în media naţională, cu precădere online. Nu discut aici dreptul europenilor de a ne cere socoteală, nu atîta vreme cît primim fonduri UE în schimbul cărora, pe lîngă emigranţii cumsecade, le-am umplut străzile cu cerşetori şi infractori.
Vreau să aduc în cauză chiar construirea Catedralei, care este mai îndreptăţită – după mine – decît construirea de două ori mai costisitoare a Arenei Naţionale. Altfel spus, templul religios este mai puţin important decît templul sportiv? Pentru cine?
Multor români li se pare normal să investeşti bani într-un sport vulgar şi supraevaluat, construind un stadion exclusiv pentru fotbal, în locul vechii arene de atletism, şi cheltuind dublu faţă de stadionul din München după care a fost copiat, dar găsesc strigătoare la cer alocarea a jumătate din aceeaşi sumă pentru Catedrală. Hai să comparăm, de pildă, numărul microbiştilor din România – cu cel al ortodocşilor, sau donaţiile făcute de aceştia din urmă pentru construirea Catedralei – cu lipsa oricărei contribuţii din partea galeriilor sportive sau a admiratorilor fotbalului, şi veţi recunoaşte că ortodocşii sînt cel puţin la fel de îndreptăţiţi să aibă lăcaşul lor. „Dar nu pe banii mei“, veţi spune, „românii îşi fac nevoile în fundul curţii, nu au autostrăzi, spitale şi şcoli, dar construiesc Catedrala.“ Cîtă ipocrizie să arunci în spatele Bisericii proasta administrare a avuţiei naţionale! Oare patriarhii Teoctist şi Daniel au condus această ţară în ultimii 25 de ani? Pe de altă parte, văzîndu-i cum au sporit necontenit averea Bisericii în tot acest timp, poate nu ar fi fost rău să le fi încredinţat acestora conducerea ţării. Sînt ironic, desigur.
Mă supără acest anticlericalism obtuz care se scandalizează la vederea averii administrate de Biserică, dar nu este la fel de vocal în privinţa unui ministru căruia Înalta Curte îi confiscă un milion de euro din averea considerabilă, acumulată onest, în timpul servirii dezinteresate a binelui public. Da, Biserica Ortodoxă este o instituţie bogată şi probabil că servilismul de sorginte bizantină a ajutat-o să îşi refacă patrimoniul redus drastic de Cuza, apoi de comunişti. Dar bogăţia nu este un păcat în sine, tot astfel cum confiscarea avuţiei Vaticanului, de pildă, nu ar rezolva sărăcia lumii a treia.
Mă supără şi inabilitatea BOR de a răspunde acuzaţiilor îndreptăţite sau nu, stîngăcia cu care apără predarea religiei în şcoli, nemaivorbind de recenta implicare făţişă în viaţa electorală. Însă cu merite şi cu scăderi, este Biserica mea, pe care o respect şi mă străduiesc să o îndrept.
Dragoş MARINESCU
25 decembrie 2014
