În 2015 o să...

Publicat în Dilema Veche nr. 568 din 31 decembrie 2014 - 7 ianuarie 2015
Mîrlanii cu palat jpeg

Dragi doamne şi domni. Am lenevit peste măsură şi am pierdut timp preţios. Am mîncat prostii – KFC, Mec şi şaorme cu de toate, la ore imposibile, m-am îmbuibat şi m-am îngrăşat. Am băut şi am pierdut nopţile. Nu m-am înscris la nici o sală de sport şi nici nu m-am apucat să învăţ germană. Nu mi-am vizitat părinţii mai des şi nici foarte înţelegător cu ei şi cu nevoile lor n-am reuşit să fiu. În faţa a orice şi a tuturor am fost ca de obicei eu-eu-eu-eu într-un nesfîrşit exerciţiu de autoadmiraţie şi indulgenţă. Am minţit. Am minţit mult şi bine în lucruri mari şi în lucruri mărunte. Uneori din obişnuinţă. De dragul de a minţi. Mi-am inventat tot soiul de scuze ca să scap din situaţii jenante, presante, neplăcute sau care mă puneau pur şi simplu în faţa unei oglinzi prea puţin flatante. Am rîvnit la bunurile şi la poziţia altora, deşi, public, am spus tocmai pe dos. Am pretins că sînt fericit, dar, pe dracu’, pe cine mai mint eu acum?

M-am dat, după cum bătea vîntul şi după cum mi se părea că arăt mai bine, ba o persoană înţelegătoare, ba una degajată care emană un strop de cinism şic, ba cineva cu destulă experienţă în profesia mea oarecare, în aşa fel încît să dau lecţii şi altora. Am promis că scriu şi am scris un rahat. Am promis că mă văd mai des cu prietenii adevăraţi şi tocmai pe ei i-am evitat. Pentru că ei mă ştiu prea bine, mi-au fost incomozi, aşa că am preferat compania unor amici oarecare, buni petrecăreţi. Am spus că muncesc mai mult şi mai bine. Am făcut-o puţin şi prost. Am zis că o să iubesc mai mult şi mai bine. Da. Am făcut-o puţin şi prost. După aia am stat să mă întreb prosteşte cum se face că relaţiile eşuează şi am căutat să mă victimizez cît mai confortabil. Cam ăsta a fost anul care se încheie.

Ooo, dar la anul... La anul, dragi doamne şi domni, îmi iau inima în dinţi şi viaţa în piept. S-a terminat cu lamentările. Îmi voi înfrunta toate neajunsurile interioare cu un stoicism filozofic. Nu mai mănînc şuncă, nu mai beau Cola. O să fac sport, muşchi sub piele şi bicepşi frumoşi. O să fiu în stare să mormăi ceva mai mult decît aufvidărzen şi poate termin Omul fără însuşiri al lui Musil care se uită de mulţi ani la mine din bibliotecă. Mă las de fumat şi promit să beau doar vin, civilizat, la masă. O să încerc să pun ceva bani deoparte, poate reuşesc să-mi plătesc o parte din datorii şi, poate, o să încetez să las baltă toate planurile pe care mi le fac cînd sînt deprimat iarna, imediat cum vine primăvara caldă şi sezonul teraselor. O să încetez să mai trăiesc ca un etern greiere. O să fiu o furnică responsabilă. O să fiu nasol de responsabil, uite aşa. O să strîng destui bani ca să fiu unul dintre turiştii care chiar înţelege pe unde se plimbă. Promit să intru în muzee, nu doar în crîşme, şi să văd cu ochii mei tabloul ăla mic cu Gioconda. Promit să mestec temeinic mîncarea, şi nu s-o aspir pe nerăsuflatelea aşa cum fac de obicei. Promit să savurez lumea în care trăiesc, în loc să trec val-vîrtej prin ea, fără să pricep nimic. Promit să fiu mai curajos în diverse situaţii sociale şi promit să fiu mai prietenos şi mai deschis. Promit să nu mai judec din prima pe toată lumea şi să dau drumul un pic acestui autocontrol care mă sufocă exact cînd nu trebuie şi lipseşte cu desăvîrşire atunci cînd am nevoie de el.

Nişte studii citate de Psychology Today arată că aproape jumătate din persoanele intervievate îşi fac planuri de schimbare pentru anul care vine. Dintre toţi oamenii ăştia, sub 10% reuşesc să se ţină de cuvînt. Unii pomenesc de un soi de procrastinare culturală desăvîrşită în timp, un efort de reinventare care eşuează de fiecare dată spectaculos, tocmai pentru că e total nerealist. N-are a face, însă. E în natura fiecăruia să reia sisific bolovanul promisiunilor, sus, spre deal, şi să-i dea drumul la vale, la nici jumătatea drumului. Eu una, în 2015 promit să nu fac nimic. Iac-aşa, orice mic progres neplănuit se cheamă că va fi o izbîndă.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?