Pipiţe pe Facebook şi în viaţa reală

Publicat în Dilema Veche nr. 569 din 8-14 ianuarie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Pe pagina ei de Facebook, C. afirmă că este „instructor auto personal“. O profesie liberală. Putea să fie la fel de bine şi antrenoare „personală“ de fitness, maseuză, stilistă, dansatoare la bară. Sau damă de companie. Alte profesii liberale. În micul bar din Centrul Vechi unde, pe 30 decembrie, nu e nimeni în afară de noi, prietena mea M. începe să-mi arate fotografiile. „Asta e?“ fac eu dezamăgită. „Păi are peste 50!“ „Da. Şi o fată de 20 şi ceva…“, spune M. „Are şi soţ?“ M. zîmbeşte misterios. „Nu se ştie. Anul trecut postase că s-a logodit. Însă nu-mi dau seama care dintre toţi aceşti bărbaţi ar putea să fie soţul sau logodnicul ei.“ „Poate a postat la mişto.“ În nici o poză nu o vedem pe C. la volanul vreunei maşini. O vedem în schimb prin baruri, pe la diferite party-uri, la ore mici, cu ochi injectaţi de la alcool şi fum, înconjurată de bărbaţi, mereu alţii. Bărbaţi mai tineri, bărbaţi cu părul alb, bărbaţi slabi, bărbaţi cu burtă, toţi euforici. Cu unii dansează. Unii o ţin languros pe după umeri sau de talie. Alţii îi pun „cu prietenie“ o mînă pe fund sau pe un sîn. „Ce să zic? Femeia îşi trăieşte viaţa!“ „Stai că nu-i tot!“ Mai sînt şi pozele photoshopate. C. în chip de crăciuniţă pervers-angelică. Îmbrăcată în blănuri, în decoruri hibernale. Într-un costum mulat, sprijinindu-se, în sfîrşit, de o maşină sport. Toate kitsch-urile astea au sute de like-uri şi zeci de comentarii agramate, la superlativ, cu

– pupici şi inimioare. Îmi amintesc de un alt profil (fals, probabil), cu o fotografie a unei femei fără chip – doar picioarele desfăcute şi un vagin întrezărindu-se prin nişte chiloţi tetra, uşor transparenţi. Alte mii de like-uri şi comentarii înduioşătoare, de genul: „Sărut-mîna, doamnă! Ce bine arăţi. Aş putea să te cunosc personal?“ Apoi, o vedem şi pe fiica lui C. – o fată drăguţă, veselă, ce vină are ea pentru păcatele maică-sii şi nefericirile altora? Mă gîndesc: ce ciudat e Facebook-ul ăsta, totuşi! Plin de universuri paralele, în care coexistă, uneori fără să se intersecteze unii cu alţii, oameni care vorbesc despre literatură, filme, oameni care fac teatru, bunici serioşi, care îşi pun fotografii cu nepoţi, oameni normali, dar şi oameni fără caracter, perveşi, curve, veri, fini şi cumetri care se gîndesc doar cum să taie porcul şi să le-o tragă celor 200 de prietene virtuale. 

„Şi erai prietenă cu asta?“ „Păi, da, căci aveam un prieten comun, pe el. Am bănuit ceva şi i-am cerut eu prietenia. Bine că după ultima discuţie sau ce-o fi fost, mi-a dat ban.“ La sfîrşit de an, prietena mea, din categoria de utilizatori de Facebook care discută despre literatură şi filme, s-a trezit fără voia ei că trăieşte o telenovelă în care C. juca rolul „ceilalte femei“ – sau „femeia cea rea“. Citisem undeva o statistică potrivit căreia cele mai multe cupluri se despart în perioada sărbătorilor de iarnă. Nu ştiu ce-i apucă – beau mai mult, au limba mai slobodă şi mintea mai ageră, află mai multe. Deşi, în jurul meu, s-au destrămat multe cupluri indiferent de anotimp. S-au despărţit oameni după 10-15 ani. Au divorţat oameni cu copii. S-au înşelat reciproc, sau doar unul, aşa cum se întîmplă în cazul de faţă. Au ajuns la certuri, bălăcăreli şi partaje. Prietena mea susţine că în cazul ei este altceva – a „investit“ mult şi din toate punctele de vedere în relaţia ei, care dura de 14 ani. Dar în ce relaţie nu investeşti, pînă la urmă? Trăim într-o societate defectă din punct de vedere afectiv, unde cuplurile ideale (solide şi bazate în primul rînd pe încredere reciprocă) nu mai există decît în filmele romantice şi în fotografiile de la nuntă ale bunicilor. Să fie de vină şi Facebook, toate conturile, profilurile, smartphone-urile, toată această transparenţă a relaţiilor care nu exista înainte? 

O doamnă trecută prin viaţă şi prin diferite experienţe îmi spunea odată că e mai bine să nu ştii, decît să ştii. Şi că, dacă te apuci să scotoceşti, găseşti întotdeauna ceva. Prietena mea a găsit nişte mesaje în telefonul partenerului ei, băiat bun, serios şi „intelectual“, la o primă vedere (îl cunoşteam şi eu destul de bine, adică eram prieteni pe Facebook), dar cînd îl apuca cheful de băut, pierdea cîteva nopţi la rînd „cu băieţii“. Nimic special. În halul în care venea acasă, ea nu s-ar fi gîndit niciodată că are vreo treabă cu alte femei. Dar iată mesajele, această dovadă deja „clasică“ a vremurilor noastre. Oare cum de nu le trece prin cap bărbaţilor ăstora să şi le şteargă? Iar după mesaje, după din nou „clasica“ discuţie în care el neagă totul, iar ea îl pune să-şi facă bagajul şi să plece la „cealaltă“, pentru ca telenovela să fie completă, ca în

, urmează Confruntarea. Într-o agitată noapte de nesomn, M. s-a apucat să-i scrie ăleia. Unde? Tot pe Facebook, desigur. Şi a început frumos cu „Stimată doamnă…“ (în fond, diferenţa de vîrstă era de vreo 15 ani). Şi au sfîrşit ca la uşa cortului. Păcat că vocabularul şi cunoştinţele de limba română nu se pot photoshopa ca să dea mai bine pe ecran! 

Mă întristează povestea lui M. O vreme o invidiasem, la un mod pozitiv, pentru relaţia ei, care părea atît de stabilă, dar, în fond, de ce trebuie să ne agăţăm atît în viaţa asta de relaţii? De ce nu poţi să-ţi oferi tu însuţi protecţia şi siguranţa de care ai nevoie, şi n-o să te dezamăgeşti niciodată? Nu o să ai niciodată surpriza de a-ţi descoperi propriile mesaje în care să te înşeli cu altcineva. Aş fi vrut să-i spun toate astea prietenei mele, însă ştiam că doar sună bine şi atît. Aşa că am rămas amîndouă tăcute, cu telefonul ei pe masă, care ne arăta o poză de budoar a doamnei „instructor auto personal“, gîndindu-ne cum o relaţie de aproape un sfert de viaţă se poate destrăma atît de uşor, ca fumul ţigărilor nostre în barul pustiu, din Centrul Vechi, pe 30 decembrie. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.