Primii cincizeci de ani dintr-o nouă Galaxie a Soarelui

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
Primii cincizeci de ani dintr o nouă Galaxie a Soarelui jpeg

● Béatrice Picon-Vallin, Le Théâtre du Soleil. Les cinquante premières années, Actes Sud şi Théâtre du Soleil, Paris, 2014. 

Iată o carte despre o trupă de teatru universitar care, în pragul anilor ’60, şi-a propus să reinventeze teatrul şi care, de vreo 50 de ani încoace, a devenit una dintre referinţele mitice ale teatrului european contemporan. Béatrice Picon Vallin, director de cercetare la Centre National de la Recherche Scientifique Paris (CNRS), semnează aici o monografie completă, o privire istorică despre un trecut artistic şi, deja prin titlu, un cec în alb pentru viitor. Este, desigur, ceea ce se cheamă un beau livre, o carte frumoasă, „cinste cui te-a scris“, o carte de artă, dar, mai mult decît atît, este o privire de ansamblu care lasă să intervină eroii înşişi ai acestei aventuri artistice şi umane unice, o carte corală, semnată de un cercetător care ştie să citească un spectacol şi, mai ales, ştie să facă să trăiască documentele, imaginile. Sîntem înăuntrul trupei şi în acelaşi timp afară, condiţie privilegiată, căci de fiecare dată, ochiul închis afară, înăuntru se deşteaptă... Théâtre du Soleil înseamnă însă pentru mulţi, în primul rînd, Ariane Mnouchkine, adevărat chef de troupe, cea care ştie să dea direcţia şi să insufle energie celor gata s-o urmeze, care exprimă sufletul aventurii şi îi asigură continuitatea – căci generaţiile s-au perindat şi s-au reînnoit mereu –, şi figura Arianei (fără nici o familiaritate aici, căci prenumele a devenit simbol) se înscrie de fiecare dată în spatele fiecăror mărturii sau documente prinse în fuga timpului. Unele pepite preţioase reapar cîteodată la capătul anilor. Astfel, pe cînd jucau unul dintre primele lor spectacole, Clownii, în 1969, mistralul a luat pe sus cortul uriaş sub care jucau, accident absolut întîmplător, dar imaginea revine mai tîrziu, în filmul despre Molière, o scenă splendidă, cînd actorii ambulanţi trec munţii şi vîntul le spulberă căruţele şi corturile... Valuri spumegate, bătaia vîntului ce poartă departe destine şi alte naufragii revin şi în Ultimul Caravanserai, în 2003, sau în jocul de-a cinematograful, în spectacolul care a fost în 2010 – Les Naufragés du Bel Espoir. Trupa s-a născut aşadar în 1964, în atmosfera premergătoare lui mai ’68, din ale cărui utopii se va hrăni ani de zile, dar fără să cadă, în excesele sale, nici militanţi sectari, nici iluminaţi întru marijuana. Fac fără îndoială un teatru politic, dar politicul este aici întotdeauna festiv. Ceea ce aduce cu totul nou acest grup de tineri, la început neprofesionişti, dar care au învăţat meseria la greu şi cu o abnegaţie totală, este un alt mod de a face teatru. Este o comunitate de viaţă şi de artă, unde toată lumea lucrează cot la cot, de la spaţiul pe care-l vor învesti în 1970 la Cartucherie, spaţiu militar abandonat, pe care-l reconstruiesc şi-l amenajează, îl repopulează cu fantomele sau cu visele lor proprii – pînă la un nou mod de a se confrunta cu textul, cu jocul, cu publicul. „Reinventăm teatrul“, spunea Ariane Mnouchkine, citată de Béatrice Picon-Vallin, „acest continent misterios, veşnic de reinventat“. Va fi un teatru ce creează, de asemenea, un alt raport cu autorul, textul nu dispare, dar e creat colectiv, termenul exact este „improvizaţii colective“, un teatru în centrul căruia se află actorul. La început, raportul e direct cu circul, sau legat de arlechinadele commedia dell’arte, dar inspirat de realităţile sociale şi politice contemporane. Spectacolul reprezentativ pentru această primă perioadă a Teatrului şi felul cum se raportează la istorie rămîne 1789 sau revoluţia trebuie să se oprească odată cu fericirea perfectă. Un capitol important al cărţii analizează datele creaţiei colective, cum funcţionează şi cum se va transforma, cînd trupa introduce unelte noi, video şi ordinator, ca instrumente de lucru, în timpul repetiţiilor, şi se opreşte pe cîteva mari spectacole, Ciclul Shakespeare, Ciclul Atrizilor, sau pe marile epopei asiatice, ca de pildă Povestea prinţului Norodon Sihanouk, cînd reapare un autor, Hélène Cixous. Interesante sînt, în final, „Viziunile transversale“, sau şase planşe tematice, care sintetizează cîteva constante ale teatrului. Mai înîi marionetele – multe vin din teatrul asiatic, animalele – adesea mitice, precum cîinii din Eumenidele lui Eschil, apoi căruţele – acest atribut peste veacuri al comedianţilor ambulanţi, vezi căruţa cu paiaţe, pînzele şi voalurile de mătase pentru ceruri şi ape în vîltoare şi, bineînţeles, salutul final al actorilor. Şi aici aş adăuga intrările actorilor. Ca de pildă cavalcada războinicilor din Ciclul Shakespeare, în costumele lor strălucitoare, care înconjurau publicul pe puntea laterală a „florilor“ şi urcau năvalnic pe scenă, sau Agamemnon pe carul său, în Ciclul Atrizilor, ce avansa către public ca o misterioasă statuie animată, intrări ce-ţi tăiau pur şi simplu răsuflarea. Dar cartea aceasta, care şi-a propus pariul nesăbuit şi a reuşit să traverseze 50 de ani de teatru, mereu la soare, e greu de rezumat. Volumul se încheie cu un epilog, „La Galaxie du Soleil“, care-i reaminteşte pe toţi cei ce s-au angajat pe drumul său, şi în primul rînd publicul, mereu alături. Garanţia că aventura continuă, după aceşti primi 50 de ani. 

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?