Viaţa e un txt

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

În primii ani de liceu aveam un mic business: dădeam în cărţi (după infailibila metodă a bunică-mii – „ce ai în faţă, ce ai în spate, ce ai în cap, ce dai la picioare şi ce-ţi pică la aşternut“ – indiferent de modul în care se aranjau cărţile, „clientul“ era mulţumit) şi compuneam scurte epistole de amor pentru colegele care le aveau cu trăirile, dar nu prea le aveau cu scrisul. Primeam la schimb teme de-a gata la mate, ajutor gratuit în timpul tezelor la fizică, precum şi bunuri materiale: ţigări mentolate Kim, „cole“ la Anita, barul liceului, merdenele în pauze şi altele. Voi povesti doar despre scurta mea carieră de scrib.

Scrisorile de dragoste nu prea erau la modă (cel puţin băieţii le dispreţuiau), însă cînd fetele nu puteau să-şi exprime altfel sentimentele, deveneau absolut necesare. Lungimea lor putea să difere de la cea a unui bilet, la „cearceafuri“ de două-trei pagini, în funcţie de gradul de îndrăgostire al „clientelor“. În general, primeam informaţii succinte despre viaţa şi preferinţele băiatului respectiv, ca să-l pot atinge la punctul sensibil, aflam ce aşteptări avea „autoarea“ scrisorii de la el, apoi mă apucam să compun. Nu erau nişte capodopere, dar uneori funcţionau, măcar atrăgeau atenţia. În perioada respectivă eram îndrăgostită doar de scris şi de literatură, şi constatam cu tristeţe că, în viaţa reală, nimeni nu avea chef să scrie nimic. Mulţi dintre adolescenţii de vîrsta mea nu ştiau să lege două rînduri unul de altul şi atunci cînd le legau, erau uşor agramate şi penibile. Însă era valabil şi pentru adulţi. Nimeni nu mai primea scrisori. În plic, la căsuţa poştală. Acolo se adunau doar facturile. Nu mi-i amintesc pe nici unul dintre părinţii mei scriind vreo scrisoare cuiva, în acea perioadă. Pînă şi „moda“ de a trimite vederi din vacanţă – cu texte simpluţe, de tipul „vremea e frumoasă, apa e caldă, mîncarea e bună“ – trecuse. De precizat, pentru cei care nu ştiu, că în anii ’90 abia dacă se auzise de Internet, ca de-o ciudăţenie fără viitor, şi nu existau telefoane mobile. Aşa că eram îndreptăţită să cred că scrisul, ca îndeletnicire domestică şi formă de comunicare, era sortit să dispară în scurtă vreme. Era ceva desuet.

Şi iată că, 20 de ani mai tîrziu, după inventarea comunicării instant, de tip messenger, texualizarea vieţii de zi cu zi a devenit aproape o obsesie. Nu mi-aş fi imaginat aşa ceva pe vremea cînd căutam „expresii frumoase“ pentru scrisorile de dragoste ale colegelor mele. De fiecare dată cînd merg cu metroul, observ că toată lumea tastează cu înverşunare (mai puţin hipsterii underground, care se încăpăţînează să citească cărţi adevărate, pe hîrtie, şi din fericire sînt din ce în ce mai mulţi). Şi de fiecare dată nu mă pot abţine să nu trag cu ochiul la vieţile altora, expuse într-un minimum de cuvinte şi de prescurtări, pe diferite ecrane.

Desigur, nu e literatură, nu sînt nici măcar texte epistolare decente, însă nu pot decît să mă bucur că obişnuinţa de a scrie s-a transformat aproape într-un fenomen social. O fată în jur de 20 de ani chatuieşte cu două prietene, în paralel. Ce îi scrie uneia, îi scrie şi celeilalte, dar cu alte cuvinte. Cu una e un pic mai autoritară, mai plictisită (sînt mai multe prescurtări), cu cealaltă – mai apropiată, mai mămoasă. Ce scrie? Scrie exact ce face (reproduc doar replicile ei): „Akum 2h am plecat de acasă“, „Da, în metrou“, „Akum, la victoriei, nuştiu dc nu mai pleacă“, „Păi, merg la curs“, „Dup-aia mă văd cu M. Sper :p“, „Păi, neam împcat“, „Tot supărată pe el, dar nu aşa tare :(„, „Am vb cu sorusa pe FB. Cică a fost la ea în seara aia“, „Da, măh, da“, „Sînt la romană akum“, „Nu ţiam zis că ajung akasă pe la 10?“, „Ai văzut poza? Ms mult pt like“, „Daa, e rochitza aia pe care am luato cu tine“, „Am slăbit 2k, intru în ea akum“, „Îi place lui M.“, „Stai că trebe să cobor. Vb mai tîrziu, bn?“

Mă uit în jur, sînt convinsă că cel puţin zece oameni din jurul meu dau raportul cuiva că au ajuns la Universitate. Existenţa lor se imprimă instant pe un ecran. Fiecare emoţie e un zîmbet, un LOL, o faţă căzută, o limbă scoasă. Trăiesc într-o lume vie, care freamătă, trăieşte stări felurite, pe care simte nevoia să le comunice. Deşi pe feţele lor imobile, blazate, nu se citeşte nimic.

Un băiat (25 de ani) îi scrie iubitei lui. Chiar ăsta e destinatarul mesajelor: IUBI. (Voi reproduce, din nou, doar replicile lui): „Hai, măh, că nu murea nimeni dak îţi încălzeai ceva de mîncare. Nu trebe să mă aştepţi pe mine. Îţi ia 2m.“ Iubi e nervoasă că el n-a ajuns acasă, nu vrea să mănînce singură. Şi e îngrijorată că şi lui îi e foame. „Ţiam zis că merg la dentist. Şi că ajung acasă pe la 8“, „Las cămi iau eu o sălăţică, cînd ajung acăsică.“ Şi continuă cu o serie de diminutive, ca să o împace pe ea. „Te iubesc, pufishor!“ Mă simt jenată, dar nu-mi întorc privirea. Mă uit la faţa lui impasibilă – nici un semn că ar iubi într-adevăr pe cineva. Dragostea e şi ea un automatism, un txt, un iepuraş care trimite inimioare şi pupici. Îmi amintesc de scrisorile de dragoste din liceu. Cîtă emoţie, cîtă trăire erau acolo! Cîtă suferinţă! Însă toate erau ale mele, nu ale celor care semnau scrisorile. Scrisul – ce formă înşelătoare de comunicare! Spui totul, dar de fapt nu spui nimic.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Lucrările pe Valea Oltului la structura DN7 în Sibiu Foto DRDP Brașov jpg
Alternative pentru șoferii prinși în capcana lucrărilor de pe Valea Oltului și A1 Sibiu-Pitești VIDEO
De multe luni, din cauza lucrărilor începute în mai multe puncte pe DN7 / E 81 - Valea Oltului, dar și pe A1 Sibiu – Pitești, traficul rutier pentru trei județe este sufocat de ambuteiajele din Sibiu.
Jim Cantore a fost aproape de a fi lovit de un fulger png
Uraganul Ian: Reporter, la un pas de a fi lovit de fulger, în timp ce transmitea live VIDEO
Jim Cantore, un legendar reporter de televiziune din Florida, a văzut cu proprii ochi furia uraganului Ian de categorie 4, și a fost aproape de a-și pierde viața când s-a aventurat să transmisită live din mijlocul unei străzi.
Ana Bogdan, EPA jpg
Ana Bogdan învingătoare în duelul românesc din sferturile turneului de la Parma
Jucătoarea română de tenis Ana Bogdan (53 WTA, favorită nr. 6) s-a calificat joi în semifinalele turneului WTA de la Parma (Italia), dotat cu premii totale de 203.204 euro.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.