Viaţa e un txt

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

În primii ani de liceu aveam un mic business: dădeam în cărţi (după infailibila metodă a bunică-mii – „ce ai în faţă, ce ai în spate, ce ai în cap, ce dai la picioare şi ce-ţi pică la aşternut“ – indiferent de modul în care se aranjau cărţile, „clientul“ era mulţumit) şi compuneam scurte epistole de amor pentru colegele care le aveau cu trăirile, dar nu prea le aveau cu scrisul. Primeam la schimb teme de-a gata la mate, ajutor gratuit în timpul tezelor la fizică, precum şi bunuri materiale: ţigări mentolate Kim, „cole“ la Anita, barul liceului, merdenele în pauze şi altele. Voi povesti doar despre scurta mea carieră de scrib.

Scrisorile de dragoste nu prea erau la modă (cel puţin băieţii le dispreţuiau), însă cînd fetele nu puteau să-şi exprime altfel sentimentele, deveneau absolut necesare. Lungimea lor putea să difere de la cea a unui bilet, la „cearceafuri“ de două-trei pagini, în funcţie de gradul de îndrăgostire al „clientelor“. În general, primeam informaţii succinte despre viaţa şi preferinţele băiatului respectiv, ca să-l pot atinge la punctul sensibil, aflam ce aşteptări avea „autoarea“ scrisorii de la el, apoi mă apucam să compun. Nu erau nişte capodopere, dar uneori funcţionau, măcar atrăgeau atenţia. În perioada respectivă eram îndrăgostită doar de scris şi de literatură, şi constatam cu tristeţe că, în viaţa reală, nimeni nu avea chef să scrie nimic. Mulţi dintre adolescenţii de vîrsta mea nu ştiau să lege două rînduri unul de altul şi atunci cînd le legau, erau uşor agramate şi penibile. Însă era valabil şi pentru adulţi. Nimeni nu mai primea scrisori. În plic, la căsuţa poştală. Acolo se adunau doar facturile. Nu mi-i amintesc pe nici unul dintre părinţii mei scriind vreo scrisoare cuiva, în acea perioadă. Pînă şi „moda“ de a trimite vederi din vacanţă – cu texte simpluţe, de tipul „vremea e frumoasă, apa e caldă, mîncarea e bună“ – trecuse. De precizat, pentru cei care nu ştiu, că în anii ’90 abia dacă se auzise de Internet, ca de-o ciudăţenie fără viitor, şi nu existau telefoane mobile. Aşa că eram îndreptăţită să cred că scrisul, ca îndeletnicire domestică şi formă de comunicare, era sortit să dispară în scurtă vreme. Era ceva desuet.

Şi iată că, 20 de ani mai tîrziu, după inventarea comunicării instant, de tip messenger, texualizarea vieţii de zi cu zi a devenit aproape o obsesie. Nu mi-aş fi imaginat aşa ceva pe vremea cînd căutam „expresii frumoase“ pentru scrisorile de dragoste ale colegelor mele. De fiecare dată cînd merg cu metroul, observ că toată lumea tastează cu înverşunare (mai puţin hipsterii underground, care se încăpăţînează să citească cărţi adevărate, pe hîrtie, şi din fericire sînt din ce în ce mai mulţi). Şi de fiecare dată nu mă pot abţine să nu trag cu ochiul la vieţile altora, expuse într-un minimum de cuvinte şi de prescurtări, pe diferite ecrane.

Desigur, nu e literatură, nu sînt nici măcar texte epistolare decente, însă nu pot decît să mă bucur că obişnuinţa de a scrie s-a transformat aproape într-un fenomen social. O fată în jur de 20 de ani chatuieşte cu două prietene, în paralel. Ce îi scrie uneia, îi scrie şi celeilalte, dar cu alte cuvinte. Cu una e un pic mai autoritară, mai plictisită (sînt mai multe prescurtări), cu cealaltă – mai apropiată, mai mămoasă. Ce scrie? Scrie exact ce face (reproduc doar replicile ei): „Akum 2h am plecat de acasă“, „Da, în metrou“, „Akum, la victoriei, nuştiu dc nu mai pleacă“, „Păi, merg la curs“, „Dup-aia mă văd cu M. Sper :p“, „Păi, neam împcat“, „Tot supărată pe el, dar nu aşa tare :(„, „Am vb cu sorusa pe FB. Cică a fost la ea în seara aia“, „Da, măh, da“, „Sînt la romană akum“, „Nu ţiam zis că ajung akasă pe la 10?“, „Ai văzut poza? Ms mult pt like“, „Daa, e rochitza aia pe care am luato cu tine“, „Am slăbit 2k, intru în ea akum“, „Îi place lui M.“, „Stai că trebe să cobor. Vb mai tîrziu, bn?“

Mă uit în jur, sînt convinsă că cel puţin zece oameni din jurul meu dau raportul cuiva că au ajuns la Universitate. Existenţa lor se imprimă instant pe un ecran. Fiecare emoţie e un zîmbet, un LOL, o faţă căzută, o limbă scoasă. Trăiesc într-o lume vie, care freamătă, trăieşte stări felurite, pe care simte nevoia să le comunice. Deşi pe feţele lor imobile, blazate, nu se citeşte nimic.

Un băiat (25 de ani) îi scrie iubitei lui. Chiar ăsta e destinatarul mesajelor: IUBI. (Voi reproduce, din nou, doar replicile lui): „Hai, măh, că nu murea nimeni dak îţi încălzeai ceva de mîncare. Nu trebe să mă aştepţi pe mine. Îţi ia 2m.“ Iubi e nervoasă că el n-a ajuns acasă, nu vrea să mănînce singură. Şi e îngrijorată că şi lui îi e foame. „Ţiam zis că merg la dentist. Şi că ajung acasă pe la 8“, „Las cămi iau eu o sălăţică, cînd ajung acăsică.“ Şi continuă cu o serie de diminutive, ca să o împace pe ea. „Te iubesc, pufishor!“ Mă simt jenată, dar nu-mi întorc privirea. Mă uit la faţa lui impasibilă – nici un semn că ar iubi într-adevăr pe cineva. Dragostea e şi ea un automatism, un txt, un iepuraş care trimite inimioare şi pupici. Îmi amintesc de scrisorile de dragoste din liceu. Cîtă emoţie, cîtă trăire erau acolo! Cîtă suferinţă! Însă toate erau ale mele, nu ale celor care semnau scrisorile. Scrisul – ce formă înşelătoare de comunicare! Spui totul, dar de fapt nu spui nimic.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?