Greenaccord 2014: Hrănind lumea (1)

– alimentaţie, agricultură şi mediu –

Desfăşurat pentru al doilea an consecutiv la Napoli, forumul Greenaccord (ajuns în octombrie 2014 la a XI-a ediţie) a avut anul acesta ca temă alimentaţia, agricultura şi protecţia mediului.

Primul meu gînd încă înainte de a participa la forum a fost că Italia este un loc bine ales pentru a dezbate subiecte legate de agricultură. Şi asta nu numai pentru că la Roma se află Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite – FAO, iar, la Parma, Autoritatea Europeană pentru Siguranţă Alimentară – EFSA, cît mai ales pentru aprecierea unanimă de care bucătăria italiană se bucură în lume – o bucătărie bazată pe simplitate, dar în acelaşi timp pe ingrediente de cea mai bună calitate. Şi tot din Italia îşi trage seva şi mişcarea (devenită între timp mondială) Slow Food, care nu reprezintă doar o simplă alternativă mai înceată la Fast Food, ci o reală schimbare de mentalitate, prin introducerea unei perspective ecologice şi etice în alimentaţie – nimic surprinzător pentru ţara care a făcut faimoasă aşa-zisa cucina povera, la origine bucătăria celor săraci, ridicată însă la rang de artă şi stil de viaţă. Şi nu în ultimul rînd, pentru că viaţa noastră ar fi mult mai tristă fără pizza, spaghetti, parmigiano, prosciutto, prosecco, espresso sau tiramisù – şi lista ar putea continua.

Acestea fiind spuse, să revin la forumul din acest an, desfăşurat la Universitatea Suor Orsola Benincasa, din Napoli.

Lucrările unui astfel de forum, la care au fost prezenţi, în luna octombrie a acestui an, peste o sută de ziarişti de pe toate continentele (de această dată, ceva mai puţini africani decît în anii precedenţi, probabil din raţiuni de Ebola), sînt inevitabil consistente. Fiecare din conferenţiarii (şi ei de pe mai toate continentele) care au luat cuvîntul îşi bazau expunerile pe zeci de ani de studii şi cercetări, pe care nu mă pot angaja să-i rezum într-un scurt articol.

● Omenirea continuă să se confrunte cu grave probleme de subalimentaţie şi foamete

Dar o concluzie pot trage: deşi „Revoluţia verde“, începută la mijlocul secolului al XX-lea (introducerea unor hibrizi cu randament mare, mecanizare, irigaţii, îngrăşăminte chimice, pesticide etc.) a condus la o supraproducţie de alimente, precum şi la preţuri tot mai mici, omenirea nu încetează să se confrunte cu grave probleme legate de alimentaţie.

Astfel, conform FAO, în prezent 1 din 9 oameni (11% din populaţia globului) se confruntă încă cu subalimentaţie cronică sau chiar foamete, în special din cauza calamităţilor naturale – secetă, inundaţii, incendii, cutremure etc., precum şi a conflictelor cronice care împiedică producerea şi distribuirea echitabilă a produselor alimentare.

De notat totuşi că acest lucru este mai degrabă caracteristic pentru ţările în curs de dezvoltare – regiunile cele mai afectate fiind Africa Subsahariană şi Asia de Sud. Iar situaţia este în continuă îmbunătăţire, şi se speră că ar putea fi (aproape) rezolvată în 2015.

Ţările (mai) dezvoltate se confruntă însă, în mod curios, cu problema inversă, şi anume o supra-alimentaţie, care conduce la obezitate, cu diversele boli asociate – diabet, afecţiuni cardiovasculare, anumite forme de cancer etc. În mod ironic, singura regiune din lume neafectată de obezitate este... Africa Subsahariană.

● Cît de complexă e problema alimentaţiei?

Din cele expuse mai sus, s-ar putea deduce că alimentaţia este o simplă problemă cantitativă – ai sau nu de mîncare. Realitatea este însă mai complexă. De fapt, alimentaţia prezintă importante aspecte „culturale“. Hrana, atît crudă, cît şi gătită, ne stimulează simţurile prin formele şi culorile sale, aromele, gusturile, combinaţiile specifice pentru fiecare zonă. De notat că omul este genetic adaptat alimentelor folosite de strămoşii săi – le asimilează mai repede şi mai complet pe cele tradiţionale decît pe cele cu care nu este obişnuit, chiar dacă cele „exotice“ sînt uneori mai bogate în elemente nutritive.

Supraproducţia agricolă de astăzi (aşa prost distribuită cum este) nu s-a putut însă realiza decît renunţînd la cele mai multe din cele 7000 de soiuri vegetale cu care omenirea s-a hrănit de-a lungul timpului. Practic, peste 75% din valoarea energetică obţinută în prezent din alimente se datorează unui număr de doar 12 soiuri vegetale, alături de 5 specii animale. De notat, de asemenea, că peste 50% din caloriile obţinute din vegetale provin din numai trei mari culturi: orez, porumb şi grîu.

Desigur că, odată depăşită (cel puţin pentru moment), dilema (malthusiană a) raportului dintre populaţia aflată în creştere exponenţială, şi producţia alimentară (teoretic) limitată (dar în realitate şi ea în creştere exponenţială), apar la orizont alte probleme care se cer rezolvate. Voi cita numai cîteva: influenţa schimbărilor climatice asupra agriculturii; utilizarea combustibililor alternativi obţinuţi din produse agricole (biocombustibilii); riscurile şi avantajele ingineriei genetice.

● Schimbările climatice şi agricultura

Influenţa schimbărilor climatice asupra agriculturii este încă incertă, în acest moment. Potrivit estimărilor, încălzirea globală ar putea însă conduce la scăderea progresivă a producţiei agricole mondiale, dar numai după depăşirea unui anumit prag de temperatură. Există desigur şi efecte datorate fenomenelor meteorologice extreme, asociate schimbărilor climatice – secete prelungite, inundaţii catastrofale etc., dintre care unele se resimt încă de pe acum.

Pe de altă parte însă, agricultura însăşi este un factor decisiv în generarea modificărilor climatice. E interesant de ştiut că agricultura singură generează aproximativ o şesime (15%) din gazele cu efect de seră care accelerează schimbarea climei.

Un adevărat cerc vicios, în care cauza aproape se confundă cu efectul.

● Biocombustibilii şi organismele modificate genetic

Biocombustibilii sînt, la rîndul lor, o chestiune în dispută. Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) – cea mai înaltă instanţă ştiinţifică a Naţiunilor Unite în domeniu – i-a promovat necondiţionat pînă acum. Anul acesta, IPCC a făcut însă o întoarcere de 180 de grade, apreciind că producerea biocombustibililor contribuie, în fapt, la agravarea foametei pe planetă, prin deturnarea unei importante părţi a producţiei agricole de la scopul său principal şi prin creşterea preţurilor alimentelor pe plan mondial.

Organismele modificate genetic (OMG) sînt şi ele controversate. Principiul precauţiei impune limitarea lor drastică, pînă ce efectele utilizării lor pe termen lung vor fi pe deplin cunoscute. De asemenea, utilizarea OMG-urilor, organisme noi, asupra cărora companiile producătoare deţin patentul, ridică problema nedorită a dependenţei agricultorilor (naţiunilor chiar) faţă de producătorul de seminţe.

Deşi, la forumul din acest an, nu am auzit nici o voce în favoarea OMG-urilor, îmi amintesc cum în urmă cu aproximativ zece ani, invitat la un forum Greenaccord, marele ecologist Lester Brown – cel care a fondat în 1974 Worldwatch Institute şi a lansat, în 1984, seria de rapoarte anuale asupra stării planetei State of the World –, între timp devenit preşedinte al Earth Policy Institute, expunea nu numai riscurile, ci şi avantajele OMG-urilor. Unul din beneficiile OMG-urilor evidenţiate de el atunci era reducerea masivă a utilizării pesticidelor la culturile de bumbac, lucru care a avut o influenţă pozitivă asupra stării de sănătate a cultivatorilor de bumbac din întreaga lume. Ceea ce nu înseamnă că L. Brown s-ar fi pronunţat atunci în favoarea OMG-urilor, ci doar că nu avea intenţia să le minimizeze avantajele.

● Un protest anti-Camorra

Forumul Greenaccord nu a avut însă parte numai de dispute academice. Într-una din zile, lucrările conferinţei au fost brusc întrerupte de o manifestaţie puternic emoţională a unui grup de studenţi şi profesori care au acoperit tribuna vorbitorilor cu un banner uriaş, în timp ce strigau cît îi ţineau puterile „STOP BIOCIDIO!“ Protestul era îndreptat împotriva poluării terenurilor agricole din Campania, în special din zona Caserta, în aşa-numita Terra dei Fuochi (v. şi articolul „Despre Napoli, Camorra şi deşeuri – dintre care unele ajung la noi“ din Dilema veche nr. 513, 12-18 decembrie 2013). În opinia demonstranţilor, deşi guvernul italian a trimis chiar şi armata să-i apere de acţiunile mafiei napolitane (Camorra), lucrurile sînt încă departe de a fi rezolvate – continuă să existe locuri grav poluate, se înregistrează în continuare prea multe îmbolnăviri de boli grave – cancer etc., reputaţia agricolă a regiunii continuă să fie subminată.

● Alte subiecte: ABCD şi Expo Milano 2015 

N-aş vrea să închei fără să menţionez unul dintre cele mai şocante lucruri pe care le-am aflat la acest forum. Ştiaţi ce înseamnă „ABCD“, în termeni agricoli? Eu unul, recunosc că nu. Ei bine, sînt iniţialele celor patru mari companii care controlează cea mai mare parte din comerţul mondial de cereale: Archers Daniel Midland, Bunge, Cargill şi Louis Dreyfuss. E oarecum îngrijorător să afli că preţul mondial al cerealelor depinde de interesul financiar a patru mari companii, nu-i aşa?

În sfîrşit, forumul mi-a prilejuit o (scurtă) privire spre viitor: Expo Milano 2015, al cărui motto este „Hrănind planeta, energie pentru viaţă“. Văzînd materialele pregătite în avans pentru această mare expoziţie mondială, şi în special seria de scurte filme „amuzant dilematice“ legate de agricultură şi alimentaţie, nu mă mai mir că o ţară cu o asemenea vocaţie agricolă are una dintre cele mai mari speranţe de viaţă din lume, de aproape 83 de ani (cu aproximativ 9 ani ani mai mult decît a românilor). Nu degeaba regiunea Campania este considerată locul de naştere al „dietei mediteraneene“, probabil cea mai sănătoasă dietă din lume. O dietă bazată pe resursele locale – în special legume şi fructe proaspete, cereale, peşte şi fructe de mare, carne (inclusiv roşie) cît mai puţin procesată, dar şi ulei de măsline şi vin din abundenţă (a nu se uita că, între altele, Italia chiar este cel mai mare producător mondial de vin).   

Alexandru-Radu Săvulescu, de formaţie geofizician, este eseist şi fotograf

Foto: Al.R. Săvulescu