Economia de piaţă la BIG Berceni
Nevoia. Cumpăr ţelină, ardei, pîine pe cuptor, cartofi, mere, apropo, am găsit ionatanul mare la 2 lei, pe cînd în supermarket văd şi la 3 lei.
Autosugestia. „Pieţe“ paralele, dar mai ales, să nu uităm, niciodată managerii marilor lanţuri nu ies din birou. Este alegerea lor, greşeala noastră este că nu ieşim în piaţă, că alegerea noastră este la doi paşi, nu la două staţii de tramvai sau metrou, în piaţă.
Atmosfera. Şi ies din piaţă de la BIG, şi mă uitam la galoşi, pantofi turceşti, covrigi ucigaş de mari, şaorme, Loto, Bingo. Şi, deodată, o femeie vine spre mine. Plină de lămîi. 5 lei – vreo şase lămîi.
Ispita şi crearea nevoii. N-aveam nevoie de lămîi, dar cine ştie, săptămîna abia începe. Şi iau, cu 5 lei, nişte lămîi cum nu mai văzusem de mult. Mari, cojoase, zemoase. Ce-mi pasă mie că nu se cultivă lămîie în ţară? Şi a fost de ajuns o ezitare de lămîie, că a urmat ţelina. Aveam o nevoie acută de ţelină? Nu. 5 lei, zece ţeline bine rotunjite, cojoase şi pămîntoase. Mă reped. Da, am nevoie şi de ţelină. Sînt ca un manager. Iau ieftin, îmi vînd mie şi mai scump că nu am nevoie de ţelină. Aşa că nu mă pot opri. Ardei gras. Şase bucăţi – 5 lei. Iau, iau.
Epic. N-am mărunt însă. Lămîioasa se oferă să-mi ia 50 de lei-ul şi să mi-l schimbe. I-l încredinţez. Bărbatul cu ardei gras mă răsfaţă: ţi-l dau pe tot, pe 5 lei. Vreun kilogram jumătate. Iau, frate, iau tot. Dar nu am nevoie de atîta ardei, atîta lămîie, mai ales, atîta ţelină. Şi aştept. „Niciodată nu se descurcă!“ zice vînzătoarea de ţelină către mine. Iar cel cu ţelina mărturiseşte: cu 10 lei mă însor. Şi strigă către o vînzătoare de ciorapi groşi, matlasaţi, coloraţi... să iau? Ieftin dă! „Mi-o dai pe sor-ta? Am 10 lei acum, mă căsătoresc cu ea.“ Şi ciorăpeasa rîde. Dintr-un fum de mititei iese însăşi fiica lămîilor. Schimbase banii. Împărţim banii.
Dezvrăjirea. Dar ce fac cu ardeiul, atîta ardei? Să fac un deliciu al ardeilor. O ungurească: iau cîrnaţi picanţi, tai ardeiul mărunţiş şi iau ardei iute, să fie picant. Dar tot e ardei mult. Oi vedea ce fac cu restul ardeiului. Dar cu ţelina? Dar cu lămîia? Rămîn necunoscutele săptămînii.
