„Frumuseţea va salva lumea“

Publicat în Dilema Veche nr. 573 din 5-11 februarie 2015
„Frumuseţea va salva lumea“ jpeg

„Frumuseţea va salva lumea“ – această frază ilustră a lui Dostoievski mi-a revenit în minte la Florenţa, privind, lîngă muzeul Pitti, placa memorială ce indica locul unde Dostoievski, timp de doi ani, a scris

. M-am întrebat atunci dacă nu oraşul Familiei Medici i-a inspirat acest gînd consolator, binevenit azi, mai mult decît oricînd. Traversînd Ponte Vecchio sau oprindu-se în faţa lui

, văzînd Palatul Senioriei sau Domul lui Brunelleschi, genialul emigrant rus a resimţit seducţia frumuseţii şi, sub impactul unui asemenea şoc, şi-a mărturisit încrederea în puterile sale. Curios hazard, doi prieteni, recent, mi-au dezvăluit emoţia pînă la lacrimi ce i-a invadat văzînd Domul… tatăl meu, de mult, iubea fanatic Florenţa, căreia îi rămîneam străin, preferînd Veneţia, Siena… Acum însă am descoperit originea celebrului aforism dostoievskian din

motivat de experienţa florentină. Şi experienţa trăită acolo, în ajun de Crăciun, mi-a permis să-l asum şi să-l adopt, cu tot ce comportă el ca optimism excesiv. 

De sărbători mi-am cumpărat în dar, eu însumi, un splendid volum

De-a lungul paginilor privesc imagini cu chipul Lui, cu ochii şi viaţa Lui secretă. Şi astfel descopăr că, la origini, în primele timpuri creştine, Iisus e cel mai concentrat şi chipul cel mai impregnat de vocaţia lui sacră. Un delegat al puterii divine, străină lumii de aici, un misionar impregnat de gravitatea misiunii ce i-a fost încredinţată. Progresiv, el se umanizează pentru a deveni un intim al omului, pentru a se integra printre noi şi a-şi exersa resursele în contextul familiar al umanităţii. El nu mai vine de altundeva, el e „Omul printre oameni“ – şi Îl recunoaştem, Îl iubim sau Îl urmăm în numele acestei asimilări neintimidante. Ca şi cum chipul lui Cristos ar indica plastic trecerea de la Vechiul la Noul Testament. Cu timpul însă, pictori mediocri, mai ales în secolul al XIX-lea, îl vor reduce la o imagine edifiantă, la o seninătate de bazar, la o publicitate ecleziastică. Mai tîrziu, artiştii secolului următor – cu excepţia lui Rouault – Îi vor sacrifica chipul „uman“, pentru a-L desemna ca prezenţă anonimă, abstractă, dincolo de identitatea individuală. 

Privind această succesiune de portrete de la secol la secol, o constatare se impune, şi ea e dostoievskiană: Cristos îi confirmă convingerea că „frumuseţea va salva lumea“. Dincolo de variaţii şi mutaţii, El apare constant ca un model de frumuseţe umană, de spiritualitate ce îi animă privirea şi de nobleţe interioară ce i-o confirmă corpul în perfecţiunea sa. Cristos e „frumos“ tocmai pentru „a salva lumea“, şi, formulîndu-şi convingerea, Dostoievski nu resimţea doar fascinaţia Florenţei, ci şi, de asemeni, pe aceea a lui Iisus. O frumuseţe comună, dublă, laică şi sacră, se afla la originea credinţei lui Dostoievski în forţa de terapie absolută a frumuseţii într-o lume ce şi-a pierdut reperele şi şi-a dislocat unitatea. Frumuseţea ca remediu îi e inspirată de Iisus şi, totodată, de arta florentină, căci Dostoievski, el însuşi, era sfîşiat între laic şi sacru! În

, scris în vecinătatea grădinii Boboli, el le asociază. Rusia şi… Italia! 

În muzee şi biserici, ca un leitmotiv, fraza lui Dostoievski îmi revenea constant în minte şi vorbe. Cînd pentru a exalta o arhitectură, cînd pentru a mă imobiliza în faţa unei capodopere. Aceste mărturii ajunse pînă la noi din alte vremuri… aceste mărturii ce ne confruntă, asemeni marilor piese al repertoriului, cu o îndepărtare temperată. Ele vin de altcîndva şi ni se adresează nouă acum: această durată dublă le e proprie, e calitatea unică a capodoperelor ce prezervă coexistenţa timpurilor. Recunoaştem o epocă veche şi, totodată, ne recunoaştem în arta ei, căci astfel noi înşine ne plasăm la încrucişarea dintre trecut şi prezent, în mod egal active. „Frumuseţea“ nu e statică, nici simplu istorică, ea asigură dinamismul acestei relaţii. Impuritatea ei e o sursă subtilă de plăcere. Ceva dincolo de timp parvine pînă la mine, dar totodată nu-i uit originea, îi admit distanţa şi mă bucur de comunicarea ce, în ciuda ei, se instaurează. Nici prizonier al istoriei, nici fanatic al prezentului, „frumuseţea“ îmi permite să resimt fecunditatea acestui dialog străin sacrificiilor şi adversar al duratelor monoteiste. Ea singură îmi permite să nu aleg, să beneficiez de iubirea dublă! Ca aceea ivită în intimitatea unei principese de Tizina sau Bassano, ale cărei veşminte o asimilează unei epoci, dar a cărei privire e de o flagrantă actualitate. Corpul ne înrudeşte, toaletele ne disociază. Singură, frumuseţea le logodeşte. 

Dublul presupune confruntarea contrariilor. Sinteza, armonizarea lor! Efortul dispare, comunitatea se impune. E sentimentul ce-l produc şi pe care, uimit, l-am resimţit în faţa portretelor de tineri melancolici, de principi palizi, de amanţi însinguraţi. Rafael, Tizian, Giorgione i-au integrat în catalogul fizionomiilor lor familiare. Figurile acestea nobile îmbrăcate în negru – postura „hamletiană“ generalizată în Renaştere! – se detaşează pe fonduri mereu obscure, care nu le absorb, ci le permit să se detaşeze natural, fără efort, asemeni unor făclii ce luminează în noapte. Ei nu solicită efortul de a uita o epocă, de a sacrifica istoria – ceea ce nu e cazul pentru personajele féminine –, ei afirmă o dispoziţie modernă, elgantă şi rezervată, în care mă recunosc şi, totodată, parţial, îi regret dispariţia. Iată intelectualii dezabuzaţi ai Renaşterii care nu cred într-un „viitor radios“, ci par să se resemneze în faţa prezentului ale cărui speranţe îndoliate le încarnează. Nimic eroic în ei, doar o extraordinară capacitate de introspecţie. De aici le provine modernitatea. Modernitatea scepticismului reflexiv care ne e comună, care constituie cimentul unei familii reunite prin motivul aceleiaşi îndoieli. „A fi sau a nu fi“ – toţi se întreabă şi, neliniştiţi, ne privesc cu ochii lor inteligenţi. În aceste galerii cu sfinţi şi madone, ei impun, asemeni prinţului danez, figura tînărului însingurat ce-şi sacrifică apartenenţa la o epocă şi o societate, pentru a se constitui în teren privilegiat al propriei analize. Ei sînt precursorii pacienţilor lui Freud… dar eleganţa le provine din absenţa unui psihanalist. Neliniştiţi, aceşti prinţi ai întunericului au întîlnire cu ei înşişi. Ei se expun şi se examinează cu o pudoare tristă. 

Recunosc pe unul dintre ei, transfigurat, în

lui Tizian. Muzica îl consolează, şi, dincolo de sfîşîieli şi îndoieli, privindu-l în împlinirea sa, îmi amintesc cealaltă frază care mă însoţeşte de ani de zile. Fraza lui Nietzsche, acest văr al lui Dostoievski – „viaţa fără muzică ar fi o eroare“. „Frumuseţea“, singura, o salvează, „muzica“ o răscumpără. Romancierul şi-a scris

la Florenţa şi filozoful şi-a pierdut minţile la Torino. Italia, leagăn al Europei! 

Livada de vişini, teatrul nostru

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.